Hipertrofia ceromului la perușele

Pișcoțica, perușica mea frumoasă, trasă în penel, a împlinit de curând un an de când se află la noi acasă. Am avut vremuri grele în 2014 și am crezut că le-am depășit. Când au dispărut toate simptomele de infecție și perușica mea a devenit vioaie și a început să zboare din nou, eram fericită! Eram convinsă că am o pasăre sănătoasă, după ce am luat-o bolnăvioară de pui și am făcut tratamente timp de aproape 5 luni. Din păcate, au apărut probleme noi și, pentru că unii dintre voi se confruntă cu ele, m-am hotărât să scriu un articol cât mai cuprinzător.

 

Nas deformat la perușei

După prima ei perioadă de împerechere, în care ceromul (cera sau nasul) a căpătat nuanța maronie specifică perușelelor, nasul s-a umflat și s-a deformat. În câteva săptămâni, nuanța maronie a dispărut, dar nasul a crescut în volum, nările s-au îngustat (una dintre ele aproape până la acoperirea completă) și perușica mea a început să respire foarte greu. Bineînțeles, am consultat mai mulți veterinari, am făcut teste pentru ciuperci și paraziți, dar nu am rezolvat mare lucru. Nu este infecție, nu sunt paraziți, s-ar putea să fie un simptom al unei boli cronice denumit ”hipertrofia maronie a ceromului”. Nasul este acoperit cu straturi succesive de keratină, grăsime și celule epiteliale moarte, crește în volum și se deformează. Boala afectează cu preponderență perușelele, dar poate apărea uneori și la masculi. Cauza acestei boli poate fi o tumoră, infecția cu paraziți sau o altă afecțiune internă, cronicizată. În Occident, există veterinari care pot îndepărta straturile cornoase crescute în plus și care tratează regiunea bolnavă a nasului cu substanțe antimicotice, antibacteriene și cu vitamina A uleioasă. Sunt cazuri în care această afecțiune este determinată tocmai de carența de vitamina A din meniul obișnuit al păsărilor.

 

Și eu o tratez acum pe Pișcoțica cu vitamina A uleioasă, sperând ca zona deformată a nasului să se îndrepte suficient ca pasărea să respire mai bine. Cauzele bolii cu siguranță sunt mai profunde, având în vedere că a fost bolnăvioară de când a ieșit din ou. Eu sper totuși să o ajutăm cu noul tratament și să îi fie mai bine. Micuța noastră este o luptătoare, a ieșit învingătoare în situații mai grele, și-a pierdut la un moment dat și curajul de a zbura, dar și-a revenit singurică… Cine mai are informații pertinente și verificate asupra acestei afecțiuni, îl rugăm să le scrie aici, pe blog, pentru folosul tuturor…

Intoarcerea puiului ratacitor

Puisorul nostru de vrabiuta a crescut, este un mancacios si un scump. S-a atasat de noi si, de cate ori ma odihneam pe canapea sau pe fotoliu, era nelipsit pe mana mea sau pe umarul meu unde isi facea culcus la caldurica. O alintam Cipi, primea bunatati de tot felul, seminte, nuci, miere, viermisori, iar dimineata imi luam cafeaua intotdeauna cu ea alaturi A crescut frumos in ultimele 3 luni de cand statea la noi, avea tabieturile ei, cate o baie dupa amiaza si somnic dulce in cortul ei de plus,  hrana la discretie si joaca… dar chemarea soarelui si a libertatii a fost mai puternica. Sambata, cand vrabiutele galagioase de afara au venit la balconul nostru pentru portia obisnuita de seminte, Cipi a crezut ca este suficient de puternica sa fata fata lumii de afara si a plecat cu ele. A zburat in primul copac, din creanga in creanga, nesigura pe ea.

Cipi, in copacul din fata balconului

Este in perioada in care isi schimba penajul si penele mari din aripioare sunt abia niste cioturi. Am strigat-o sa vina inapoi, s-a uitat la mine lung, dar a zburat dupa celelalte vrabii. Sincera sa fiu, nu credeam sa o mai vad vreodata. Stiam ca va veni momentul despartirii, este firesc sa plece in lumea ei, dar simteam ca nu e pregatita. A ramas peste noapte afara, cine stie pe unde, desi am strigat-o adesea de la balcon sa se intoarca.

 

Ma priveste lung, stie ca o chem in casa, dar zboara mai departe

Isi cunoastea numele, iar in casa, ori de cate ori strigam Cipi, zbura spre mine sau isi facea aparitia din ascunzatorile ei preferate. Imi luasem gandul ca o voi mai vedea…

Cerceteaza atenta o scorbura

Dar duminica dimineata am avut parte de un miracol! Inca de la ora 7, am iesit sa le dau vrabiutelor de afara seminte si o cautam din priviri printre celelalte. Am scos pe pervaz cortul ei verde in care dormea in fiecare seara si am strigat-o usurel… Ce minune si ce bucurie, cand am vazut-o aterizand pe cort, venind la seminte si apoi direct spre mine. A intrat in casa firesc, de parca asa fusese obisnuita de cand lumea, sa intre si sa iasa pe geam cand vrea ea!!! Micuta de Cipi, ce noapte cumplita avusese. Era rupta de somn, de foame si de sete.

Inapoi in casa, pe ghiveciul cu violete. Are o mutrita de mai mare mila!!! Obosita si infometata, vine imediat la mine sa o ingrijesc

Nici nu stia ce sa faca mai intai, sa manance, sa bea apa sau sa se culce, caci I se inchideau ochii de oboseala. Prima ei noapte afara in frig, in vant, cu zgomote periculoase din toate partile… Cred ca s-a ghemuit mititica sub niste frunze si a asteptat ingrozita sa se faca iar lumina si sa isi caute casa.

A venit acasa, a intrat in camera ei calda, a mancat cat 10 vrabiute la un loc si a dormit dusa… apoi a facut o baie si iar a dormit.

A facut baie si se pregateste pentru un somn lung!

Duminica si luni, am tinut geamurile inchise sa se intremeze… a stat bucuroasa langa noi, alintata si rasfatata cu gustarele delicioase. Dar azi, cand ziua a inceput cu un soare atat de stralucitor si cu un cer atat de senin, chemarea libertatii s-a auzit din nou si Cipi a plecat! Ma rog in fiecare clipa sa fie puternica si sa supravietuiasca. Pe pervaz pun seminte in speranta ca isi va aduce aminte de casa in care si-a trait primele luni de viata si de oamenii care o iubesc. La noi, va gasi mereu hrana si apa si adapost. Dragul meu pui ratacitor, sper ca Dumnezeu sa te aiba in paza si sa fii ocrotita de toate relele!!!

Cum îngrijești un pui de vrabie!

Am citit adesea despre păsări sălbatice salvate de mici, dar nu credeam că voi avea și eu o poveste de spus, până când nu a venit în casa noastră Cipi. Așa îl strigăm noi pe puiul golaș de vrabie care ne-a transformat în părinți de ocazie și ne-a cucerit cu istețimea lui…

Cipi in prima zi la noi, intr-un cortulet din material moale si calduros

 

De îndată ce a ajuns la noi în casă, am examinat cu atenție penajul, piciorușele și aripioarele, să nu aibă nimic rupt. Căzuse dintr-un cuib aflat în vreo firidă de bloc, de la mare înălțime… dar mai toți puii de păsări au în înger care îi păzește când părăsesc cuibul părinților, pentru că rar se întâmplă să își rupă vreunul ceva. Adevăratele pericole îi așteaptă la sol: pisici, șobolani, oameni neatenți sau, din contră, oameni bine intenționați, dar care îi îngrijesc greșit și nu fac decât să amâne deznodământul fatal câteva săptămâni… Nu este suficient să culegi o pasăre de pe jos și să crezi că o salvezi. Dacă nu ai minime cunoștințe despre specie și despre cerințele ei, riști să o omori îndopând-o cu pâine, carne, ținând-o în frig sau aducând-o într-o casă cu pisici și căței…

Iată ce trebuie să faci pas cu pas, ca să salvezi cu adevărat o pasăre sălbatică, căzută din cuib sau rănită.

1. Verifică penajul să nu aibă sânge. Dacă e rănită, mergi imediat la un veterinar cu experiență la păsări sau contactează Societatea Ornitologică Română.
2. Verifică penele să nu aibă paraziți. Puricei sau căpușe albe și roșiatice vor mișuna pe pene, în puful de la gât sau de la funduleț. În acest caz, trebuie să iei o soluție antiparaziți special concepută pentru păsări și să tratezi conform instrucțiunilor.
3. Caută imediat pe internet informații despre pasăre, despre hrana adecvată și sfaturi de îngrijire.
4. Dacă nu știi specia, postează o poză cu pasărea pe pagina de facebook a Societății Ornitologice Române (SOR), a grupului Pasarile in prim plan sau a blogului Casa cu perusi. Specialistii te vor ajuta să o identifici corect și te vor îndruma cum să o îngrijești.
5. Amenajează o cutie perforată sau o colivie mică, pune înăuntru cârpe curate și moi să îi țină de cald. Cu cât este mai golaș un pui, cu atât îi este mai frig și are nevoie de protecție.

Puișorul nostru de vrabie, Cipi, a ajuns la noi plin de căpușe. Colcăiau cu zecile pe spinarea lui și nu am crezut că voi avea vreo șansă să îl salvez. Am amenajat o colivie mică cu niște cârpe moi și curate, l-am pus să stea la căldură și am plecat la cel mai mare pet shop din oraș. Am luat soluție antiparazitară și Gold Patte pentru canari – un amestec de cereale râșnite mărunt, ou, vitamine, minerale și miere. Acest Gold Patte are tot ce îi trebuie unui pui, are gust dulceag și se dă înmuiat în apă.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să aplic soluția împotriva căpușelor. Am pulverizat un strop pe degetele mele, apoi am atins ușor penele de la coadă, sub aripi și sub cioculeț. Apoi, am trecut la hrănire. Am pus jumătate de linguriță din hrana pentru canari într-o ceșcuță și am adăugat apă ca să arate ca un pilaf zemos. Puilor nu trebuie să le dai apă cât sunt  foarte mici, este suficient ca hrana lor să fie foarte bine umezită și vor fi hidratați. Am tăiat vârful unui pai de plastic pentru sucuri astfel încât să arate ca o lopețică, am luat un strop din hrana umedă și i-am băgat ușor puiului pe gât. Norocul meu că a deschis ciocul mare și am reușit să îi bag hrana la baza limbuței, iar el a înghițit fără probleme. Așa îi hrănesc și părinții lor naturali: mama bagă adânc pe ciocul puilor insectele.

Cipi ataca viermisorul

Insecte? Ei bine, da, toți puii de păsări cântătoare și nu numai mănâncă preponderent insecte pentru a se face mari și pentru a fi capabili de zbor. Insectele reprezintă proteinele și mineralele fără de care nu se dezvoltă nici oasele, nici penajul, nici aripioarele, iar pasărea nu va fi capabilă să supraviețuiască. Așa că, imediat după ce vrăbiuța noastră s-a obișnuit să mănânce hrană umedă, i-am adus viermișori. Se găsesc de vânzare, sunt viermișori de făină sau de fructe, și se cumpără vii. E suficient să luați la început doar 50 g. Se țin în frigider, într-o cutie cu capacul ușor întredeschis. Știu că sunt scârboși, dar fără ei pasărea nu se va dezvolta și nu va avea o viață normală. De cum i-am arătat lui Cipi primul viermișor, când l-a văzut că mișcă, s-a trezit instinctul de vânător și l-a atacat imediat.

Cipi, multumit dupa gustarea cu viermisori

Pentru cei care nu reușesc să cumpere Gold Patte sau alte preparate special concepute pentru puii de păsări cântătoare, și nici viermișori, iată ce ne recomandă Sebastian Bugariu, ornitolog în cadrul SOR.

”Puteti sa faceti o pasta din ou fiert zdrobit, hrana umeda de pisici, la care sa adaugati si o mica cantitate de vitamine sub forma de praf (gasiti eventual la farmacii veterinare), resturi de fructe zdrobite, toate omogenizate intr-o pasta moale, cu apa, astfel incat sa o puteti hrani fie cu o seringa, fie sa luati boabe de astfel de amestec pe varful unei pensete neascutite. Hranirea trebuie sa se desfasoare cu atentie, prin introducerea hranei in spatele ciocului (ajutat de reflexul puiului de a se hrani), altfel exista riscul de a i se introduce hrana in trahee si sa se asfixieze. Daca e hranit cu o pasta de consistenta moale, nu e nevoie de nici un fel de alte metode de hidratare suplimentare.”

 

In cazul hranei umede pentru pisici, cumpărați cea mai bună calitate, nu este nevoie decât de o cutie mică la început și veți vedea pe parcurs cât are nevoie puiul să mănânce. Trebuie să știți că un pui trebuie hrănit din jumătate în jumătate de oră, dacă e foarte mic, de la orele 6 – 7 dimineața, până seara la orele 21, când se culcă. Când se face mai măricel, este capabil să ceară singur de mâncare. Cipi deja cere singur, ne strigă sau vine la noi și ne ciupește de degete sau chiar să uită sugestiv către castronelul cu hrana umedă, din care îi dăm acum din oră în oră în jur de 8 porții (fiecare porție este cam cât un bob de năut, cam cât poate el să înghită dintr-o dată).

Iată ce ne mai recomandă specialiștii SOR, pe care i-am rugat să mă ajute cu sfaturi de îndată ce Cipi a ajuns la noi acasă:

”Pe masura ce va creste si incepe sa exploreze mediul (va iesi din cutie etc.), puteti sa incepeti sa introduceti in meniu seminte (cele pentru canari, le gasiti la pet shopuri) si sa ii puneti la dispozitie vase cu seminte si apa in spatiul in care il tineti. Dupa ce incepe sa se hraneasca singur, e necesar sa il tineti in jur de cateva zile, pana la o saptamana inainte de a il elibera, pentru a ii acorda cat mai multe sanse. Cand incepe sa zboare, de asemenea, e bine sa ii asigurati un spatiu sigur (din nou, un balcon inchis e un loc foarte bun)

Dupa ce inceteaza sa cerseasca si se poate hrani singur, respectiv poate sa zboare bine si l-ati observat pentru cateva zile ca se descurca, poate fi introdus in grupul de vrabii din apropiere. La eliberare, e cel mai bine sa o faceti dimineata devreme, pentru ca puiul sa aiba suficient timp in decursul zilei sa se acomodeze cu noul mediu.”

 

Dimineata, sta la soare pe covor

Cipi e liber prin casă toată ziua, țopăie, vânează vermișori și încearcă să zboare din când în când. Am scăpat definitiv de căpușe după numai două aplicări ale soluției. Acum doarme seara liniștit, în colivia acoperită, iar dimineața adoră să stea la soare. Mănâncă cu poftă, din oră în oră, și sper să crească suficient de mare în următoarele 2 săptămâni pentru a începe să zboare mai bine… Este deosebit de isteț, explorează casa și, chiar dacă nu zboară încă, se folosește de obiectele din jur pentru a ajunge pe suprafețe la înălțime. Se urcă pe dulapuri, mese și plante și se ferește de noi în afară de momentele în care vrea hrană. Nici noi nu încercăm să ni-l apropiem prea mult, ne este foarte drag, dar trebuie să rămână o pasăre sălbatică, să se ferească de oameni și pericole, să știe să se ascundă când este cazul. Sperăm să îi putem oferi cele mai bune șanse de supraviețuire afară, în lumea dură a păsărilor, iar pentru acest lucru nu trebuie să îl creștem dependent de noi. Abia aștept să mănânce singur! Voi mai scrie despre Cipi curând…

Cum salvezi un peruș care a căzut în ulei rece?

Aș vrea să încep acest articol amintindu-vă că perușii și celelalte păsări de colivie NU trebuie ținute în bucătărie. Este, poate, spațiul din casă cel mai periculos pentru păsări. Pot ateriza în mâncarea fierbinte, într-o oală cu apă pusă la fiert sau chiar direct pe plita încinsă. Se pot tăia în cuțite, pot gusta din tot felul de alimente care le fac rău și pot avea probleme grave de la tigăile din teflon puse pe foc să se încălzească. Fumul de teflon este deosebit de toxic, multe păsări mici precum perușii pot muri dacă inhalează acest fum.

NU ȚINEȚI PERUȘII ÎN BUCĂTĂRIE!

Cu toate acestea, mulți peruși dresați intră în bucătării după stăpânii lor și pățesc tot felul de accidente. În ultima vreme, am primit pe blog mai multe mesaje disperate despre peruși care au căzut în ulei rece (dacă e ulei încins, oricum nu au nicio șansă de supraviețuire!) Uleiul rece, însă, e la fel de periculos, șansele de supraviețuire sunt minime și iată de ce:

–         Penele se îmbibă de ulei, nu mai țin de cald și temperatura corpului perușului scade dramatic.

–         El încearcă să se curețe, înghite ulei și se îneacă sau începe să aibă probleme grave cu stomacul, care vor duce în cele din urmă la moarte!!!

 

pictura în ulei, artist: M T Bates

Soluții rapide

1. Dacă perușul a căzut în ulei, prindeți-l, nu îl lăsați să bage ciocul în penele pline cu ulei și începeți să tamponați ușor zona murdară cu șervețele de hârtie. Astfel, hârtia va îmbiba cea mai mare cantitate de ulei și va împiedica grăsimea să se răspândească pe tot corpul.
2. Sunați de urgență la cel mai apropiat veterinar, explicați ce ați pățit și întrebați dacă vă poate ajuta, dacă are soluții speciale pentru degresarea penajului.
3. Dacă nu aveți veterinar aproape (din păcate, e frecvent în România) puneți imediat apă caldă într-un castronel și picurați câteva picături de șampon pentru bebeluși sau, în cel mai rău caz, detergent lichid de vase. Încercați cu degetele ca soluția să nu fie prea concentrată, eventual puneți doar 3, 4 picături la 300 ml de apă caldă și începeți să spălați cu delicatețe penele afectate. Folosiți mâna, luați fiecare pană în parte și curățați bine cu soluția de detergent până la vârf. După câteva minute, când penajul afectat a fost spălat o dată, tamponați iar cu șervețele de hârtie absorbante și repetați spălarea. Aveți grijă să folosiți mereu apă caldă, să nu i se facă frig perușului, și să țineți pasărea delicat, să nu îi striviți aripile. (în America există un detergent special pentru așa ceva numit Dawn, la noi nu știu dacă a apărut încă)
4. Repetați de mai multe ori spălarea până simțiți la mână că nu mai e ulei pe pene. Clătiți cu multă apă caldă, de mai multe ori, să nu rămână detergent în pene. Tamponați cu hârtie peste tot, apoi uscați ușor penajul cu un uscător de păr dat la minimum, pe aer cald. Țineți uscătorul la o distanță de cel puțin 30 cm de pasăre, să nu se sperie, iar în tot acest timp rugați pe altcineva să țină pasărea în mâini cu mare grijă și delicațete.
5. După ce toate penele afectate sunt uscate, lăsați pasărea să se odihnească și să își revină. Un asemenea accident este deosebit de traumatizant și va sta multă vreme apatică…
6. Dacă penele nu vi se par suficient de degresate, încercați a doua zi să mai spălați iar cu șampon pentru bebeluși și să clătiți din abundență cu apă… După ce ați scăpat de ulei, pasărea se va curăța singură, penele afectate vor cădea probabil în număr mare, dar vor crește altele. Mare atenție ca perușul să stea mereu la căldură și să aibă apă curată și hrană de calitate în fiecare zi!!!

ESTE FOARTE IMPORTANT SĂ ACȚIONAȚI IMEDIAT ȘI SĂ SPĂLAȚI PERFECT PENAJUL! ESTE SINGURA LOR ȘANSĂ DE SUPRAVIEȚUIRE!!! ALTFEL VOR MURI…

Vrei un peruș? Uite ce nu îți spune nimeni înainte să îl adopți

Blogul Casa cu peruși a adunat mii de comentarii, povești și prieteni în cei trei ani de când a fost deschis. (apropos, pe 8 ianuarie 2016 ar trebui să împlinim 5 ani… dar mai e până atunci!)

Nu de puține ori, în acești trei ani, am citit comentarii despre peruși care au fost duși înapoi la magazin pentru că erau prea gălăgioși sau pentru că nu voiau să se joace cu stăpânii lor… Unii dintre noi au luat peruși doar pentru că erau frumos colorați, costau cel mai puțin dintre toate animalele din petshop și nu cereau prea mult de mâncare. Apoi, ceva nu le-a mai convenit și au încercat să scape de ei… De aceea, aș vrea să vă scriu mai jos ce nu vă spune nimeni înainte să adoptați un peruș!

 

 

Piscotica in stanga, Bobita in dreapta, perusii din Casa cu perusi

1. Cu excepția perușilor deja dresați și luați de la un crescător de încredere, perușii din magazine sunt speriați și traumatizați, se tem de oameni și frica lor sporește când ajung într-o casă necunoscută, printre ființe străine și periculoase (căci așa arătăm noi, oamenii, pentru ei la început). Este firesc ca, în primele zile, să fie retrași și fricoși, să refuze hrana și apa sau, din contră, să țipe de teamă și durere că nu înțeleg ce li se întâmplă.

De aceea… au nevoie de multă dragoste și răbdare din partea voastră. Un peruș nu este o jucărie colorată, este un suflet de copil speriat, care are nevoie de liniște, de un colț de casă primitor și de o colivie adecvată, în care să se simtă protejat. Nu adoptați peruși să aibă copiii voștri cu cine să se joace! Spre deosebire de căței sau pisicuțe, perușii și păsările de colivie, în general, nu suportă să fie atinși, luați în mână sau mângâiați… decât de stăpânul preferat în care au cea mai mare încredere.

1. Perușii sunt foarte gălăgioși. Când se acomodează cu casa și cu oamenii din jur, când încep să se simtă în largul lor, perușii masculi încep să cânte, iar unii dintre ei sunt capabili să cânte ore în șir scoțând tot felul de sunete care mai ascuțite și metalice, care mai sâcâitoare, dar și ciripituri vesele. NU sunt privighetori, de aceea unii stăpâni se plâng de ei, că sunt gălăgioși, de la prima rază de soare până seara târziu, cât văd lumină afară.

De aceea… trebuie să știi dinainte că vocalizele perușilor pot fi foarte obositoare. Trebuie să fii sigur că îți place să auzi ciripitul lor zi de zi, ore în șir, trebuie să fii sigur că îi poți suporta și că îi vei iubi indiferent cât de gălăgioși sunt! Dacă nu crezi că poți face acestui lucru, ar fi bine să cauți o specie de papagali mai tăcută și mai liniștită.

1. Perușii fac mizerie! Ei bine, da, ca orice pasăre de mici dimensiuni se găinățează foarte des, unii de vreo 2 , 3 ori într-o oră. Noroc că găinațul lor nu miroase și este un fel de bilă compactă, care se întărește imediat și nu pătează. Perușii care fac găinaț moale și apos au anumite probleme de sănătate și trebuie consultați de un veterinar priceput.

De aceea… trebuie să te gândești bine înainte să iei peruși, pentru că trebuie să le faci des curat în colivie și în jurul ei. Vei avea nevoie de o colivie cu fund detașabil pe care trebuie să îl cureți și să îl speli măcar din două în două zile, dacă nu zilnic. În al doilea rând, perușii nu trebuie ținuți închiși ca niște infractori după gratii. Trebuie să îi lași liberi prin cameră și vor mai murdări și alte zone în afara coliviei. Soluția mea: cumpără o bucată de linoleum, să protejezi covorul sau parchetul de sub colivie și fă-le la o oarecare distanță de colivie un spațiu de joacă. Perușii vor petrece mult timp la colivie și în spațiul de joacă, acolo vor face mizerie și vei găsi foarte rar găinaț prin alte părți. Reține: perușii fac mizerie acolo unde petrec mai mult timp!

1. Perușii se îmbolnăvesc și au nevoie de îngrijiri medicale. Când adopți un peruș, caută în zona ta un cabinet veterinar cu specialiști competenți să îngrijească păsări exotice. Urmărește-le evoluția și starea de sănătate, iar la primele semne de boală mergi la vet. Ai grijă să trăiască în curățenie, să aibă apă curată și proaspătă în fiecare dimineață și să aibă hrană special concepută pentru ei de la firme de încredere (Versele Laga, Vitakraft, Lolo etc). Cei mai mulți peruși se îmbolnăvesc din cauza condițiilor de trai, de la apa murdară pe care stăpânii nu o schimbă, de la meiul cumpărat la kil din piață, plin de gunoaie, în care mișună gângănii și șoareci…

De aceea… nu adopta un peruș pentru că este ieftin! Trebuie să îi oferi ce se poate mai bun, să fie sănătos și vesel. Din fericire, hrana de calitate, coliviile și accesoriile sunt totuși ieftine, în comparație cu cele destinate pisicilor sau câinilor… nu e cazul să fii zgârcit!

 

În concluzie

Nu adopta peruși doar pentru că sunt frumos colorați și te amuză!!! Odată ce te-ai hotărât să adopți un peruș și cunoști toate aspectele, și mai bune și mai puțin bune, îți asumi o responsabilitate: să ai grijă de un suflet, să îl iubești și să îi oferi o viață frumoasă!!!

Cum construiești o relație de încredere cu perușul tău! (partea a II-a)

Am rămas datoare cu partea a doua, îmi pare rău ca mi-a luat atât de mult timp să o postez, dar am tot mai puțin timp liber în ultima vreme.

Reguli cheie:

1. Apropie mâna sau degetul de peruș din lateral, nu îl aborda frontal deoarece va interpreta acest gest ca pe o agresiune.
2. Vorbește blând și nu țipa chiar dacă te ciupește, țipetele sunt o invitație la agresiune, așa că perușul va continua să ciupească și să fugă de tine.
3. Nu îl privi fix în ochi, când vorbești cu el. Privirea fixă în lumea animalelor înseamnă amenințare!!! Clipește mai des, îngustează ochii și uită-te scurt timp în ochii lui, apoi schimbă privirea spre creștet sau aripioare.
4. Nu uita! De câte ori încerci să te apropii de el și să îl înveți să vină pe mâna ta, ai grijă să fie liniște în cameră, iar perușul să fie atent la tine.

 

 

1. După ce perușul s-a obișnuit cu tine, cu noua casă și simți că este acomodat, fii atent la ce îi place să mănânce. Pe lângă semințele obișnuite, oferă-i zilnic câte o legumă sau o bucățică de fruct. Morcov ras, frunze de salată, țelină rasă, pătrunjel proaspăt, bucățele de măr sau de banană. Când îți dai seama ce îi place cel mai mult, pune leguma respectivă în palma ta și du-o spre el. Mare grijă să speli bine legumele și fructele, să le răzuiești coaja, mai ales dacă știi că au fost stropite cu pesticide. Au fost cazuri în care perușii au murit în 24 de ore fiindcă au primit mere sau banane tratate cu tot felul de substanțe toxice. Ficatul nostru le face față, dar ficatul lor minuscul nu!!!

Cum gândește perușul: „Persoana aceasta care îmi dă mereu mâncare, care stă cu mine și îmi vorbește, îmi întinde ceva bun. Îmi place mult ce îmi dă, dar nu am curaj să mă apropii”… Dacă tu insiști și îi oferi zilnic, dimineața, hrana lui preferată, din mâna ta, până la urmă va veni pentru că îi este poftă. În tot acest timp, trebuie să vorbești cu el, să repeți cuvintele de alint și să îl încurajezi să vină la tine. În studiile efectuate asupra dresajului papagalilor, s-a observat că aceștia răspund mult mai bine dacă li se vorbește și dacă sunt încurajați să vină la om. Folosește formule precum: Hai la mine, bravo!!! Hai la morcov, bravo, hai, poți să vii, hai vino… bravo!!!

1. Nu vei obține rezultate fenomenale din primele zile, dar trebuie să insiști. Zi de zi, câte un sfert de oră sau 20 de minute, cat timp perușul este atent la tine. Nu prelungi sesiunea de dresaj, pasărea va fi stresată și se va enerva. Un sfert de oră este de ajuns, de 2 sau 3 ori pe zi, zi de zi, câteva săptămâni până când vei reuși. Poți aplica această metodă când pasărea este în colivie, apoi îi poți da drumul să zboare, sau poți încerca același lucru când ea stă liniștită pe ceva în afara coliviei. Cum spuneam în articolul anterior, nu este nevoie ca un peruș să fie închis pentru a te împrieteni cu el. Afecțiunea și încrederea se câștigă și când pasărea este liberă prin cameră. Important este ca tu să ai răbdare multă și să te apropii treptat de ea.
2. Dacă pasărea începe să te lase să o mângâi pe burtică, deja ai făcut un pas uriaș în relația de încredere dintre voi. Dacă perușul poate fi atins, înseamnă că începe să aibă încredere în tine și trebuie să consolidezi această încredere. De aceea, de acum încolo ai grijă să nu faci nimic ce ar putea să îl sperie: să nu dai din mâini, să nu țipi, să nu îl iei forțat în mână. Continuă 2,  3 săptămâni să îl mângâi pe burtică, apropiind degetul din laterală, și apoi încearcă să împingi ușor de burtică în sus ca să sară pe degetul tău. Cu răbdare, cu delicatețe și vorbind mereu cu el încurajându-l, vei reuși! Atenție, nu uita de cuvintele blânde de încurajare și nici de priviri (recitește ce am scris mai sus!!!)
3. După ce ai reușit să îl convingi să vină pe mâna sau pe degetul tău, stai liniștit și nu fă gesturi bruște. Perușul trebuie să știe că mâna ta este un loc sigur pe care se poate așeza, fără să pățească nimic. Încrederea se capătă în timp, chiar dacă pasărea vine la mâncare, dacă i se pare ceva periculos, va fugi… cu timpul, însă, va deveni tot mai încrezătoare și se va apropia de tine. Ulterior, gestul de a se urca pe degetul tău va deveni unul reflex ori de câte ori vei întinde degetul sau mâna spre ea!!!

Mult succes și multă răbdare!!! Cu dragoste și liniște se poate orice, oricât ar fi de speriat perușul.

 

Cum construiești o relație de încredere cu perușul tău (partea I)

Reguli cheie:

1. Începe dresajul cu un singur peruș, va fi mai ușor!
2. Înarmează-te cu răbdare, cu luni de zile de răbdare!
3. Oferă-i dragoste… perușii sunt receptivi la afecțiune ca niște copii!
4. Ai grijă să fie o atmosferă liniștită în casă!

Revin asupra acestui subiect cu noi sfaturi, mai detaliate, având în vedere că relația mea cu Pișcoțica a început cu stângul și trebuie să abordez altfel modul în care vom construi prietenia dintre noi două. Perușica mea micuță, care are acum aproximativ 5 luni, a fost bolnăvioară și am fost nevoită să o țin 5 zile închisă sub tratament. De o săptămână se simte bine, se pare că am învins boala, însă îi este grozav de teamă de mine, să nu o închid iar. Deocamdată, nu mă lasă să mă apropii de ea, în niciun caz nu pot ridica mâna spre ea că zboară imediat și țipă supărată. Va fi dificil, dar nu imposibil! Bobiță are încredere în mine, mă lasă să îl pup și să îl iau pe deget, ceea ce va contribui mult la relația mea cu Pișcoțica. Perușii mei sunt liberi tot timpul, nu consider că trebuie ținuți închiși ca să fie “dresați”. Cu afecțiune și răbdare, o pasăre se va apropia de tine și va prinde curaj chiar dacă este liberă să zboare prin camera. Eu recomand ca perușii să fie ținuți închiși doar în primele una sau două săptămâni de când sunt aduși acasă, pentru a se familiariza cu noua lor colivie și cu oamenii din jur… dar să o luăm cu începutul…

1. Ai adus un peruș acasă, nu este deja dresat, din contră, este speriat, ba chiar îngrozit de tot ceea ce i se întâmplă. Lasă-l să stea liniștit în colivie, în colțul unei camere pe unde nu trece chiar toată lumea și unde nu merge televizorul tare. E bine să pui colivia în colț și pe un postament înalt, astfel se va simți mai în siguranță…

!!! Imaginează-ți cum simte și gândește el: este terifiat, îi este frică de tot ce vede, tot felul de ființe uriașe vin la colivie, bat în gratii, scot sunete pe care nu le înțelege și se uită stăruitor la el ca niște animale de pradă. Dacă îl pui într-un colț liniștit al casei, dacă păstrezi distanța în primele zile și îi vorbești pe un ton blând și calm, se va liniști. Ba chiar se recomandă să acoperi 2 laturi ale coliviei cu un prosop, să nu mai stea cu ochii speriați în toate părțile și să se simtă cât mai în siguranță. Fă tot posibilul ca pasărea să se acomodeze și să uite de frică, altfel nu vei avea nicio șansă să te împrietenești cu ea. Un peruș nu este un pisoi pus pe joacă, este o ființă fragilă, a cărei singură apărare este zborul… dacă nu poate zbura, nu are cum să se apere și panica lui sporește!

2. Perușul în colivie, tratat cu blândețe, cu hrană bună și cu vorbe de alint va începe să se acomodeze cu tine. Este bine ca, la început, să fie alături de el mai mult persoana care îl iubește și care vrea să se împrietenească cu el. Perușii se simt bine în grupuri mari, dar se atașează de o singură persoană, de un singur partener. Vorbește cu el cât de des poți, dar fără să ridici tonul, fără să țipi sau să bagi mâna prin colivie și să îl fugărești ca să îl prinzi.

!!! Iată cum gândește el: omul din fața lui este calm, îi aduce zilnic mâncare și apă proaspătă, îi face curat și vorbește cu el. Dacă nu este agresiv, “dacă îmi aduce mâncare și nu vrea nimic de la mine, înseamnă că pot avea puțină încredere în el“… astfel perușul se va simți tot mai bine de la o zi la alta, va căpăta curaj, va începe să cânte și să îți răspundă când îi vorbești.

3. În fiecare dimineață, trebuie să schimbi apa, să speli recipientul cu apă caldă și să pui apă proaspătă nouă. Atenție, apa să fie minerală plată sau apă bună de fântână. După ce schimbi apa, uită-te la cutia cu semințe. Dacă sunt multe coji deasupra, scutură puțin cutia de jos în sus ca semințele nemâncate de la fundul cutiei să vină la suprafață. Înainte să bagi cutia cu semințe la loc în colivie, ia în palmă sau pe două degete câteva semințe și du mâna spre peruș ușor, vorbindu-i blând. Nu vei avea succes din prima zi, dacă tot se teme de tine, dar peste câteva zile sau săptămâni va veni să ciugulească. Dacă nu vine perușul să mănânce de la tine, pune cutia cu semințe la loc și lasă-l să mănânce singurel.

!!!Cum gândește perușul tău: nu are încredere să ia semințe de la tine din mână din primele zile, dar te studiază cu atenție și cu timpul va prinde curaj. Dacă nu faci gesturi bruște, dacă nu îl grăbești, dacă îi vorbești blând și îl încurajezi cu vorbe de genul: hai la mine, hai la semințe! până la urmă va veni. În loc de semințe poți să folosești morcov ras sau salată verde sau orice altă legumă ai observat că îi place mult. Toată această acțiune nu trebuie să dureze mult, doar câteva minute, ca să nu stresezi pasărea.

… va continua….

Cum trebuie tratat un peruș cu diaree

Perușica mea bolnăvioară este tot mai bine și sper să nu fie doar un efect de scurtă durată a tratamentului. Sper să se fi vindecat pentru totdeauna și să crească sănătoasă și frumoasă. Trecând prin aceste clipe grele cu ea, m-am gândit să revin cu un articol despre infecții și despre diareea la peruși. Iată cum trebuie să procedați când un peruș este bolnav și are găinațul moale, apos, verde, gălbui sau albicios.

găinaț apos, verde – gălbui indică probleme de sănătate

găinațul unui peruș sănătos

Diareea este un simptom nu o boală, în spatele ei se ascunde o bacterie, un virus sau paraziți interni. Boala apare de cele mai multe ori din cauza mizeriei din colivie, a apei de robinet pe care nu o schimbi cu zilele precum și din cauza semințelor de proastă calitate cumpărate la kilogram din piețe… Atenție, nu le dați perușilor semințe vărsate, acestea sunt ținute în condiții mizerabile, în saci uzați, mucegăiți, în depozite unde colcăie șobolanii și gândacii. Perușii trebuie hrăniți cu un amestec de semințe de calitate, ambalat în pungi vidate și cu sigla unei companii care respectă standardele europene de calitate. Chiar dacă locuiți la țară, chiar dacă aveți mai puțini bani, nu vă zgârciți în ceea ce privește hrana perușilor, pentru că nu este deloc costisitoare.

Spre exemplu, eu cumpăr cea mai bună hrană de pe piața românească, și anume Versele Laga Budgie Premium (http://www.versele-laga.com/nutri/nutrition/pages/Products/index.jsp?ran=203&pro=21456&fam=138&ani=149&rac=0), punga are 1 kg și mă ține în medie 3 luni, având doi peruși. De asemenea, nu le dați perușilor apă de la robinet, luați apă minerală plată sau apă bună de fântână, schimbați apa în fiecare dimineață iarna și de două ori pe zi vara.

De îndată ce apar semnele de boală, adică diareea, perușul bolnav trebuie izolat într-o colivie mai mică, de carantină, dacă mai ai și alții. Colivia în care a stat, toate lucrurile și jucăriile pe care le-a atins trebuie frecate bine cu un tampon îmbibat în spirt și spălate cu apă caldă. Dacă sunt prea deteriorate jucăriile, ar trebuie aruncate și cumpărate altele când perușul se însănătoșește. Trebuie dus imediat la un veterinar sau trebuie să mergi doar tu să îi explici veterinarului simptomele. De obicei, se dă un tratament solubil în apă împotriva unei game variate de bacterii, pe bază de antibiotice. Aplică tratamentul conform instrucțiunilor și ai mare grijă ca pasărea să stea în căldură, într-un spațiu liniștit, să aibă hrană de calitate și apă curată mereu. Câtă vreme are diaree, nu îi da ou fiert, dă-i numai legume fierte și orez fiert, ceai de gălbenele sau de mentă. Un tratament bun trebuie să aibă rezultate bune din primele 3, 4 zile, dacă nu se vede nicio îmbunătățire în acest timp, revii la veterinar pentru a primi o altă soluție. Ideal ar fi să se facă analiza găinațului și a salivei din gușiță pentru a determina exact cauza bolii.

Un prieten al paginii noastre de facebook (multumesc Mihai Daniel!) ne-a recomandat și soluția Sera Diropur W, un extract de plante pe bază de tuberculi de sclipeți sau scânteietoare, o plantă medicinală pe care o vedem adesea înflorind pe pășuni. Această plantă, de la care se folosesc rizomii, are certe calități terapeutice în combaterea infecțiilor gastrice, a enteritelor și a diareeii. Dacă nu găsiți soluția aceasta, puteți cumpăra pulbere de sclipeți de la plafar, puneți un vârf de cuțit în 100 ml de apă clocotită și lăsați câteva ore într-un vas acoperit. Apoi, din vas, luați o linguriță de soluție și puneți în 100 ml de apă în adăpătoarea perușului.

Nu lăsați niciun peruș cu probleme de sănătate netratat!!! Când adoptați peruși și orice alt papagal, asigurați-vă că aveți în apropiere un veterinar competent, cu experiență la păsările exotice. Și nu uitați să le oferiți condiții exemplare de igienă, hrană de calitate și apă bună proaspătă.

Surprize fericite și nefericite

Scriam mai devreme că am adoptat un Ricuță… părea băiețel când îl urmăream în magazin… După câteva zile acasă, ne-am convins că este fetiță, ca atare a fost botezată Pișcoțica Țiți. Cum ne-am dat seama?

– cera din jurul nărilor s-a albit,

– nu cânta, doar țipa cerând atenție,

– comportament capricios, vrea să fie șefă peste toate cutiuțele cu mâncare și mai întâi mănâncă ea, apoi îl lasă și pe Bobiță,

– nu în ultimul rând, după ce Bobiță s-a ținut la distanță câteva zile, a început mai apoi să o alinte și să-i dea de mâncare…

Se jucau împreună, zburau prin toată camera, treceau pe la toate jucăriile, se pupau și își curățau unul altuia penele… eram bucuroși să îi vedem atât de activi și de fericiți… dar, de marți Pișcoțica a dar semne de boală. Plăcintuțele ei au devenit brusc apoase și galbene. Am ajuns imediat la veterinar și am primit un tratament activ pe un spectru larg de bacterii… sper din tot sufletul să o ajute.

Piscotica in stanga, Bobita in dreapta

Din păcate, a trebuit să îi închid în colivii, am dezinfectat totul foarte bine, am spălat cu apă caldă și îi țin închiși, ca Bobiță să nu se îmbolnăvească și el. Atmosfera din casă e destul de tensionată, iar perușii mă ceartă.

Pișcoțica este încă vioaie, mănâncă bine și bea din apa cu tratament. Ciudat este că noaptea plăcintuțele ei sunt perfect normale, negre, cu centrul alb, încolăcite ca la carte… ziua, cum bea apă, face găinațul apos și galben. Pare să fie afectat pancreasul sau stomacul de o bacterie nenorocită. După examenul clinic, veterinarul s-a arătat sceptic, mi-a zis că era deja bolnava când am luat-o, că a mai fost ținută pe tratament înainte, care a avut un efect de scurtă durată, dar boala a revenit… Sute de peruși pleacă bolnavi din aviare și din  magazine… nu degeaba critic eu crescătorii de ocazie, interesați doar să facă bani de pe urma păsărilor exotice. În mod normal, un peruș trebuie să ajungă la vânzare cu un certificat de sănătate eliberat de un veterinar competent, și cu o scurtă informație despre hrana cu care este obișnuit.

Dacă cineva mă poate ajuta cu un sfat privitor la starea perușelei mele, rămân profund recunoscătoare!!!

Casa cu peruși, mai veselă cu Ricuță

La mulți ani tuturor, un an mai bun și mai frumos și peruși fericiți și sănătoși!!!

Dragi prieteni, ne revedem după o grămadă de vreme, după o perioadă în care am fost plecată din țară și am fost departe de internet… Îmi pare rău că nu am putut răspunde tuturor mesajelor primite în acest timp, îmi cer scuze celor care au așteptat nerăbdători un semn și îi sfătuiesc pe cei care au probleme cu perușii să caute în primul rând un veterinar bun, iar mai apoi sfaturi pe internet. Oricât de mult mi-aș dori să vă ajut cu perușii bolnăviori, nu pot face mare lucru de la distanță!!! De aceea, vă doresc să aveți perușei sănătoși și să aveți mare grijă cum îi creșteți, ce hrană și ce condiții le oferiți…  Acum aș vrea să vă povestesc despre perușii mei, despre noul pui pe care l-am adoptat și despre modul în care a fost primit acasă de Bobiță.

Riki, Ricuță sau Țupi-Țupi este noul nostru puiuț, adoptat pe 3 ianuarie, să îi facem o bucurie lui Bobiță și să ne înveselim casa. Este un grey lacewing (aripioare de dantelă) superb, sănătos, voios, cu gheruțe puternice și dornic să zboare toată ziua.

Ricuta in stanga, Bobita in dreapta

Ca orice pui mic și speriat, de cum a ajuns acasă a intrat în panică și a început să caute disperat o cale de scăpare. Bobiță îl privea cu uimire și nu înțelegea de ce este frică… pasă-mi-te, uitase cum a reacționat și el în iunie, când a fost luat din cușca magazinului. Ricuță nu a stat închis nici măcar o zi în colivie. Bobiță, fiind liber, nu-l puteam chinui pe cel mic, să-l țin închis, în timp ce celălalt se juca liniștit prin cameră.

Ușița coliviei era o mare necunoscută, așa că am aplicat aceeași metodă ca la primul peruș: am scos capacul coliviei ca Riki să poată zbura în voie. De aceea, coliviile lor nu au capace, sunt spații libere de decolare și aterizare, iar seara le pun la loc acoperișul ca perușii să nu zboare haotic pe întuneric.

Micul Riki, cam de 3 – 4 luni, cerșește afecțiunea lui Bobiță și ar sta lipit de el tot timpul. Doar că Bobiță îl acceptă cam greu și pare să fie agasat de puiul năzdrăvan. Se obișnuise singur, toate jucăriile erau ale lui, iar acum trebuie să împartă, ceea ce pare să fie cam greu. În curând, trebuie să cumpăr o nouă serie de jucării să aibă fiecare cât mai multe. Bineînțeles, oricâte ar primi Riki, tot mai frumoase sunt ale lui Bobiță și va încerca să intre în stăpânirea lor. E un pui mic și adorabil, dar destul de posesiv și îndrăzneț. Eu sper să se împrienească în următoarele săptămâni și să aibă grijă unul de altul…