Peripeţiile Cipiţei

septembrie 2008

Cum a sosit acasă…

cu maşina… bineînţeles, într-o cutie de carton cu găurele pe care erau desenaţi câţiva hamsteri jucăuşi… iar ea era atât de speriată! Şi eu eram la fel de speriată ca ea, îmi bătea inima foarte tare de teamă să nu fie puiul atât de stresat, încât să facă infarct pe drum. Şi aşa trecuse printr-o sperietură zdravănă în magazin, când a fost prinsă de vânzător şi vârâtă în cutia pentru rozătoare. Dar am ajuns cu bine, am îndemnat-o să intre în colivie şi ne-am privit una pe cealaltă lung… pardon… unul, pentru că eu eram convinsă că este băieţel. Fiind foarte mică, avea doar 3 sau 4 luni, năsucul ei era colorat în bleu şi eram convinsă că, în timp, se va face albastru închis, ca la băieţi. Spre surprinderea mea, peste câteva luni, a devenit bej şi a început să se descuameze (semn că era potrivită pentru un partener – am găsit eu mai târziu explicaţia prin cărţile despre peruşi). Când şi-a mai revenit din sperietură a descoperit seminţele şi a cules una, cu mare precauţie, fără să ne slăbească din ochi. Iar când a descoperit şi apa (la vreo 20 de minute după prima sămânţă), a fost mare bucurie în familie… era semn că micul nostru peruş avea să se adapteze repede în noua casă.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

octombrie 2008
La un pas de moarte

Prima întâlnire cu o planta din balcon putea fi fatală Cipiţa era de câteva săptămâni puiul nostru răsfăţat… Nu am avut tăria sufletească să o ţin închisă până când reuşeam să o dresez să vină pe degetul meu. I-am deschis uşiţa coliviei la numai 10 zile de când am adus-o acasă şi am lăsat-o liberă. Cum era de aşteptat, s-a izbit de geamuri la început, dar în câteva tururi de sufragerie a învăţat să se ferească de ele. Cum era încă plăcut afară, am învăţat-o să iasă pe balcon, unde are un spaţiu de zbor mai mare decât în sufragerie. Dar nu ştiam pe atunci mare lucru despre pericolul plantelor otrăvitoare şi aveam vreo 30 de ghivece. Mare greşeală… Cipiţa a descoperit floarea de ceară şi a ronţăit puţin dintr-o frunză, până când am alungat-o în casă. Am urmărit-o câteva minute bune, dar părea să nu aibă nimic şi am răsuflat uşurată. Prea repede, însă! A început să îi fie rău peste 5 ore… a ţipat tare de câteva ori, un ţipăt sfâşietor de copil care imploră ajutorul. A căzut de pe bara de lemn şi s-a ghemuit într-un colţ al coliviei. Eram vinovată şi mi se frângea inima de mila ei. Am încercat să o fac să bea apă. Nici o şansă! Îmi era teamă să o forţez, să nu îi fac mai rău. Tremura şi nu mai reuşea să îşi ţină căpşorul ridicat. Era duminică seara şi nu ştiam unde să găsesc un veterinar… am reuşit să vorbesc totuşi cu un medic la telefon, iar sfatul lui a fost să o forţez să bea apă… „iar, dacă rezistă peste noapte, are şanse să scape”. Puţine lucruri mai poţi face pentru un peruş bolnav. Sunt atât de fragili, că rareori îi mai poţi salva. Dar ea a luptat singură, peste noapte. A îndurat durerea de burtică şi s-a luptat pentru firicelul ei de viaţă. Eu nu puteam decât să stau de veghe şi să plâng. Cu o seringă subţire, am reuşit să îi mai dau apă. A doua zi, am primit de la veterinar un complex de vitamine B şi substanţe nutritive şi i-am băgat cu forţa pe cioculeţ. Toată ziua, a stat toropită de durere în colţul ei. Abia spre seară, a ridicat puţin capul şi atunci am tresărit de speranţă că nu o s-o pierd, că puiul meu avea să învingă.

Recuperarea a durat aproape o săptămână şi cred că a fost un mic miracol. La cât era de mică, otrava din floarea de ceară putea să o omoare în câteva minute. Dar ea a luptat cu inimioara ei vitează!!!!!!!! Azi nu mai am plante în casă şi nici nu mă mai atrag. Cipiţa şi Biluţă sunt cele mai frumoase bucurii!!!!!!!! Fotografiile în care apare Cipi pe creanga plantei de ceară sunt singurele triste din tot albumul, dar nu pot renunţa la ele….

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

vara 2009

Captivă în dulap

Peste un an, Cipiţa a uitat păţania cu dulapul şi a încercat iar să intre…

… mai bine o las pe Cipiţa să vă povestească…

Venise vara şi prietena mea mi-a mutat căsuţa în balcon. La început mi s-a părut ciudat că nu mai stăteam în aceeaşi cameră cu ea, dar m-am obişnuit repede afară. Am învăţat toate locurile bune de aterizat, am cercetat toate cotloanele şi am încercat toate cutiile de carton bune de ronţăit… doar într-un singur loc nu reuşeam să intru deloc – marele Dulap. Prietena mea tot timpul deschidea uşile, mai lua câte ceva colorat de pe acolo, dar niciodată nu lăsa dulapul deschis să văd şi eu ce este prin el. Văzusem doar cu coada ochiului câteva lucruri numai bune de joacă…  Dar, am prins momentul, într-o dimineaţă, în care uşile nu s-au închis prea bine şi m-am gândit să mă uit înăuntru cu băgare de seamă… m-am cocoţat pe dulap şi am încercat să mă strecor printre ele. Dacă mi-a intrat capul, m-am gândit că aripioarele vor trece numaidecât şi… zbang! iată-mă pe primul raft. Nici nu ştiu cum am ajuns înăuntru! Dar nu mă aştepam să fie atât de întuneric. Nu vedeam decât o dungă mică de lumină şi m-a apucat groaza. Nu vedeam nimic, nu puteam să zbor, mi-era teamă să deschid aripioarele că cine ştie ce capcane erau prin jur. De frică, nu mai scoteam nici un piuit. Cum ieşeam eu de acolo? Prietena mea se pregătea să plece şi ştiam că vine după ce apune soarele. Cum să stau aici toată ziua? Fără seminţe, fără apă şi cine ştie ce pericole pândeau prin întuneric! Mă apucase groaza… când… i-am auzit glasul prietenei mele. Mă striga să îşi ia la revedere, cum face de obicei. Aici, aici – am vrut să ţip, dar nu reuşeam să scot niciun sunet. I-am auzit paşii în balcon. S-a apropiat de dulap. Oh, ce bine, şi-a dat seama că am păţit ceva şi mă caută. Am început să ţopăi de pe un picior pe altul, mi-am vârât ciocul printre uşi sperând să mă vadă. Ah, m-a văzut!!!!!!! Gata!!!!!! A deschis uşile!!!!!!! Ce bine!!!!!!!!! Zvrrr, la colivie cât mai repede!!!!!!!!!! Nu mai intru în viaţa mea în niciun dulap, promiiiit!!!!!!!!!

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Căzătura sub pat…

… cum să cadă un peruş înaripat sub pat?! vă veţi întreba… Ei bine, Cipiţa mea a reuşit şi această performanţă. Şi nu o dată, ba chiar de două ori. Dar să încep cu începutul… cu tăblia patului, o scândură îngustă, lăcuită şi alunecoasă. Când nu mă trezesc suficient de devreme pentru ea, Cipiţa vine în zbor pe deasupra capului meu şi face scandal. Vara trecută, a dat câteva ocoale pernelor bine îndesate peste urechile mele şi a reuşit să aterizeze pe tăblia de la capul patului. A cântat frumos, a ţipat… s-a răstit la mine, doar-doar mă trezeşte să aibă cu cine se juca. Apoi, a început să ţopăie pe marginea tăbliei, deşi gheruţele îi alunecau periculos la fiecare mişcare. La un moment dat, au cedat şi peruşica mea şi-a pierdut echilibrul şi a alunecat sub pat. Am auzit un fâlfâit stins de aripi şi mi-am dat seama imediat că a păţit-o. Nici nu ştiu când am ajuns în mijlocul camerei şi cu ce viteză am tras patul de la perete (pat dublu şi greu… nu jucărie!). Micuţa mea înaripată se ghemuise speriată lângă perete şi nu scotea niciun sunet. A ridicat căpşorul să vadă ce pericole o pândesc din spaţiu, dar a recunoscut imediat mâna salvatoare. A întins un picioruş, s-a agăţat de primul deget, apoi a prins putere şi a zvâcnit în zbor, fericită că a fost eliberată din întunericul înfricoşător de sub pat. Credeţi că păţania i-a fost învăţătură de minte? Nici vorbă! După câteva zile, a uitat că tăblia patului este înşelătoare şi a căzut iar. De data asta, nu a mai fost chiar atât de speriată. După ce am tras patul din locul lui şi s-a făcut lumină, Cipiţa a zburat singură… semn că îşi învinsese teama.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Jucăria preferată de astă-vară

august 2010

Îmi doream de mult o colivie deosebită pentru Cipiţa pe post de loc de joacă nou. Deja se plictisise de jucăriile pe care le avea şi căuta ceva bun de ros prin balcon. Categoric, ne trebuia o jucărie… ceva din lemn, ceva frumos colorat şi suficient de rezistent să nu îl doboare cu una, cu două. Castelul din lemn de salcâm a fost o descoperire senzaţională… pentru Cipiţa. I-a dat târcoale de câteva ori înainte să se cocoaţe în el, se uita înăuntru pe ferăstruicile rotunde să vadă cine se ascunde acolo şi încerca să intre. Ca atare, am luat o pânză de bonfaier şi i-am croit o uşă. A mai ros şi ea pe laterale şi… a încăput. Acum, când vrea să scape de Biluţă, se ascunde în castel, deoarece lui îi este frică intre. Billy stă în prag şi face un scandal nemaipomenit, să o scoată afară sau să o scoată din sărite… tot una. Peruşeii mei se tachinează din orice.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

martie 2011…

Boacăne peste boacăne

Mare amatoare de ronţăit cartoane, Cipiţa face praf orice cutie…

Nu ştiu alţii cum sunt, dar Cipiţa mea face trăznăi pe bandă rulantă. Pesemne fiindcă a venit primăvara. Într-o singură lună a reuşit următoarele performanţe:

– a căzut într-o vază mică de lut, din care nu a mai putut ieşi fără ajutorul meu; eram plecată de acasă de vreo 3 ore, aşa că nu ştiu cât a stat ea în vază aşteptând echipa de salvare…

– a ros o gaură mică şi rotundă într-o cutie din balcon, unde a găsit ascunzişul perfect; când nu vrea să se joace cu Biluţă, se ascunde în cutie şi nu mai dă niciun semn de viaţă.

– a descoperit cutia în care ţineam nişte plăcuţe vechi de frână, pline de unsoare neagră; a ros capacul, a pătruns înăuntru, iar acum este neagră ca un pui de cioară. am stat câteva zile cu sufletul la gură că se va îmbolnăvi, dar văd că este vioaie şi mare amatoare de alte peripeţii.

Ronţăind cartonul să lărgească intrarea

Dacă lui Billy îi place cel mai mult să zboare şi să cânte, Cipiţa este amatoare să descopere ce se ascunde în cutii, în locurile strâmte, prin borcane sau prin dulapuri. Ea este „exploratoarea” casei. De plăcuţele de frână uitasem de ani de zile, dar ea a reuşit să le găsească. În fiecare zi, mă aştept la noi boacăne semnate de Cipiţa!

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Paşte, 2011, Noaptea de Înviere

Paştele de anul acesta, din primăvara rece a lui 2011, va avea întotdeauna pentru mine o semnificaţie specială. În noaptea de Înviere, când lumea se adunase pe la biserici şi asculta slujba, iar cei mai nerăbdători aşteptau în frig să ia Lumină, micuţa mea Cipiţa a făcut primul ouşor din viaţa ei. Era trecut puţin de miezul nopţii şi aţipisem uşor. Deodată, am auzit forfotă în colivia ei, am auzit-o căzând de pe bara cea mai de sus unde preferă să doarmă, aterizând cu o bufnitură înfundată pe fundul coliviei. Într-o secundă am fost în picioare, am aprins lumina şi am ajuns lângă ea. Cipiţa stătea întinsă pe burtică, pe grătarul din colivie, un picioruş îi alunecase printre gratii, iar în celălalt încerca să se sprijine, să se ridice. Scâncea încet, de durere şi sufletul meu s-a frânt în două… aproape că mi-au ţâşnit lacrimile, credeam că s-a îmbolnăvit, că are vreo infecţie şi că o s-o pierd. Era noaptea de Înviere şi nu cred că aş fi găsit vreun cabinet veterinar deschis. Abia ce îmi trecură toate gândurile acestea negre prin minte, că micuţa mea se opinti cu un scâncet mai puternic şi depuse un ou, mic cât o alună, pe fundul coliviei. A mai stat câteva secunde să scape de durere şi a ţâşnit direct spre apă, apoi spre cutia cu seminţe. A început să mănânce, veselă că scăpase repede de ceva atât de dureros. Iar eu…eram încă îngrijorată, dar cel puţin peruşica mea părea în regulă.

Primul ou, cât o alună de pădure, în cutia unui inel

Nu a fost deloc interesată de ou, l-a părăsit imediat şi nici eu nu o încurajez să clocească, deoarece este dificil să ai grijă de pui mici de peruş: sunt foarte sensibili şi, dacă nu eşti hotărât să îţi faci o familie mai mare, mai bine te fereşti să îi înmulţeşti. Am păstrat primul ou, pe al doilea l-am găsit spart în balcon… dar important este că peruşica mea e sănătoasă şi că se simte bine şi se joacă la fel de mult ca înainte!

Semne că poartă ouşoare au fost, numai că eu, lipsită de experienţă cu privire la acest aspect, nu am ştiut să le interpretez. Pentru cei care au peruşele şi, probabil, vor avea şi ouşoare, voi scrie mai jos câteva observaţii:

– peruşelele care fac ouă nu îşi schimbă aproape deloc comportamentul: se joacă, zboară, mănâncă la fel de bine ca înainte;

– primul semn este găinaţul, mai rar şi într-o cantitate mult mai mare decât de obicei, mai ales în zilele în care ouăle se măresc şi blochează cloaca; al doilea semn ar fi codiţa uşor răsfirată ca un evantai, deşi acest lucru poate să nu fie valabil pentru toate peruşelele;

– cer de mâncare partenerilor lor şi încearcă să îşi găsească un cuib potrivit prin cutii sau unghere ascunse, dacă nu au la îndemână o cutie specială pentru cuibărit;

– regiunea funduleţului se umflă puţin, semn că oul a suficient de mare şi a sosit timpul să fie eliminat;

– ouăle translucide nu sunt fertile şi peruşica simte acest lucru, de multe ori spărgându-le singură;

– sunt fertile ouăle mate şi albe, de care trebuie să ai grijă dacă vrei să le clocească, adică să îi pui la dispoziţie o cutie cu iarbă uscată şi moale să îşi facă un cuib;

– peruşelele depun ouăle la interval de două sau trei zile, în medie câte 3 sau 4 ouă la un clocit;

– condiţiile prielnice pentru clocit: căldură, peste 22 de grade, spaţiu bine aerisit, dar ferit de curenţii reci de aer, şi protejat de ceilalţi peruşi.
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
ADIO, FETIŢA MEA DRAGĂ!!!
Niciodată nu am îndrăznit să mă gândesc la clipa în care Cipiţa nu va mai fi. Niciodată nu am avut curajul să îmi imaginez o zi fără ea, fără ciripitul ei alintat şi vesel, fără giumbuşlucurile ei… Întotdeauna am crezut că va trăi ani lungi, că va pleca, poate, la bătrâneţe, stingându-se încet, în căldura palmelor mele. Dar soarta nu a vrut să fie aşa! Am pierdut-o pe micuţa mea alintată spre sfârşitul lunii august, 2012, la vârsta de cinci ani.

Cipiţa nu mai e! O tumoră sau o afecţiune cronică a ficatului i-a curmat viaţa în chinuri. Boala atacase de ceva vreme, dar semnele nu erau evidente. Fetiţa mea mânca bine, se juca, zbura şi ţopăia pe capul meu în fiecare dimineaţă, cu aceeaşi energie pe care i-o ştiam de atâta vreme.

Când boala a dat primul semn, era prea târziu. Veterinarii au dat din umeri şi au pus diagnostice greşite. Din păcate, peruşii nu reprezintă pentru ei “clienţi suficient de serioşi” să îi bage în seamă. Poate or fi câţiva în ţara asta care au studiat păsările de colivie şi bolile lor, dar eu nu i-am găsit. Cei mai mulţi dau antibiotice şi vitamine pentru orice, fără să facă analize să descopere boala reală. Dar, cine ştie… poate că nici nu mai erau speranţe… în cazul unei tumori, nu există leac.

Poate vă întrebaţi de ce nu am scris nimic pe blog de la întoarcerea din vacanţă… mi-e greu şi acum să scriu despre moartea ei, mi-e greu să o accept… uneori, dimineaţa, mă aştept să deschid ochii şi să o văd în colivia ei sau zburând prin balcon. Iar gândul cel mai dureros este că nu am reuşit să fac nimic să o salvez! Adio, fetiţa mea frumoasă!!! Vei avea locul tău special în sufletul meu toată viaţa… şi nu vei fi niciodată uitată…

82 comentarii (+add yours?)

  1. PinKk`Lif3
    Iul 07, 2011 @ 11:19:27

    Salut!! Am observat de ceva timp ca Napoleon(el) o hraneste pe Cica .. in alte privinte comportamentul nu e schimbat , e la fel de jucausa , mininca bine si face sotii de tot felul .. ar trebui sa incep sa`i pregatesc un loc aparte pentru ca sa`si depuna ouale .? Eu nu ii las sa zboare prin casa mult , deoarece am un motan si el e foarte interesat de ei , si nici la balcon nu`i tin pentru ca balconul este foarte mic si sunt multe lucruri periculoase , in salon se simnt foarte bine , insa nustiu , sa`i schimb in alt loc sau sai las aici?

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Iul 10, 2011 @ 11:14:46

      Buna PinK… daca perusii tai se simt bine intr-o anumita camera a casei, lasa-i acolo si ofera-le cateva ore pe zi de libertate, in timp ce motanul se afla in alta camera. Iti dai seama ca perusii sunt destul de stresati de motan, de cate ori il vad, ei se simt in pericol, lucru care nu este deloc de dorit. Daca iti doresti ca perusii tai sa aiba pui, trebuie sa le oferi o cutiuta speciala din lemn in care sa pui fire de canepa si de iarba uscata, sa isi faca ei cuib pentru depunerea oualor. Dar trebuie sa stii ca nu este deloc usor sa ingrijesti pui abia iesiti din ou. Citeste cat mai multe despre pui si despre hrana lor, despre curatenia cuibului… sunt foarte sensibili si, daca perusii maturi nu isi iau rolul in serios, tu va trebui sa hranesti puii cu o siringa, sa le faci caldura, sa ai grija de ei tot timpul. Mult succes si sper sa decurga totul bine, daca perusica ta depune oua!

      Răspunde

  2. stefan
    Aug 13, 2011 @ 07:40:42

    da…,la perusica mea nu prea se cunoaste ca e umflata cloaca dar cand ma apropii de colivive fuge repede in cuib si perusul sta pe bara cuibului si tot nustiu ea are pielea de pe nas si putin mai mult solzoasa si nu prea am rabdare sa vreau sa vad ouale

    Răspunde

  3. Gabriel
    Aug 22, 2011 @ 19:09:37

    Salut,am si eu un perus de vreo 3 sapt ,o luna cam asa l-am luat , este puisor ,cred ca este baietel are piele din jurul narilor colorate cu roz. Este cu galben si putin verde pe burtica,de curand acu o saptamana ia cazut o pana si zboara da cam greu,dar nui probleme ii creste la loc am vazut,maine chiar ii voi cumpara un baton pentru penaj. Pe langa Miki(perusul meu micut) mai am un papagal rozella(marisor vre 2 ani) pe el lam luat la insistentele mamei. Il am de vreo luna si ceva este foarte rau ciupeste se sperie, tipa am fost cu el la medic si nea spus ca este deja matur si ca aceasta specie se imblanzeste foarte greu,mai ales la maturitate. In fine in aceste 3 sapt-1 luna nu iam dat perusului drumu decat foarte putin,motivul este ca am rozella,m-am hotarat sa o vand,am gasit pe cineva trebuie sa vina zilele astea sa il ia. Afecteaza in vreun fel perusul,nu sa atasat de rozella dupa cate am vazut si rozella este in lumea lui nu are treaba cu peruslu nul bate. Aceste 3 sapt-1 luna in care nu prea iam dat drumu perusului il va afecta de acum in colo,tinand cont ca etse mic inca.

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Aug 24, 2011 @ 19:22:21

      Buna Gabriel, imi cer scuze ca nu ti-am raspuns mult mai repede. Sunt jurnalist si, uneori, munca de pe teren este foarte solicitanta… Probabil ca micul tau perus s-a simtit mai in siguranta in casuta lui, decat daca era liber si putea fi ciupit de Rosella. De indata ce ramaneti doar voi doi, trebuie sa ii acorzi mai mult timp, sa vorbesti cu el, sa il inveti sa vina pe mana ta. Cu siguranta, va veti imprieteni. Chiar si cei mai tematori perusi ajung sa tina la stapanii lor si sa ii indrageasca, daca se simt ocrotiti si iubiti. Nu cred ca l-au afectat serios cele trei saptamani din colivie, conteaza ca pe viitor sa se simta iubit si sa te joci cu el. Pana la Craciun, va fi un pasaroi vesel si pus pe joaca. Mult succes si sper sa deveniti cei mai buni prieteni!!!!!!!!

      Răspunde

  4. Gabriel
    Aug 28, 2011 @ 08:13:50

    Mersi mult am dat rosella de 5 zile,este intradevar putin speriat dar a inceput deja sa vorbeasca cu mine 🙂 adica sami raspunda ciripind ^^ ,totusi ii este frica lam scos afara in fiecare zi in astea 5 zile si sa obisnuit oarecum dar il las de acum incolo sa invete singurel sa iasa,sper ca incurand sa nu mai fie asa de fricos ^_* ms mult de rspun..

    Răspunde

  5. Gabriel
    Aug 28, 2011 @ 08:21:35

    ff draguti inaripatii tai sati traiasca 🙂 sper sa ajung si eu la acest stadiu de a fie atasat de mine MIKI ,poate il invat sa vorbeasca ca inca este mic are narile roz de acu incep sa se inchida putin cate putin oricum are vreo 5 luni cred,se vede si dupa picioruse cai micut,sunt fragede :)este galben cu putin verde…ok spor la servici si s pt info conteaza enorm:)

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Aug 29, 2011 @ 07:17:37

      Multumesc de raspunsuri, Gabriel, dupa cum vorbesti despre perusul tau se vede ca iti este drag si sunt convinsa ca vei fi un stapan bun si ingaduitor, chiar si atunci cand rasfatatul de inaripat va mai face si mici boacane prin casa. Sa iti traiasca si sa fie fericit la voi acasa!!!!!!!!

      Răspunde

  6. Gabriel
    Aug 28, 2011 @ 19:59:34

    inca o intrebare…sal dau eu afara din cusca sau sal las singur sa o faca?pana acum in astea 5 zile lam dat eu,dar el nu vroia sa iasa si totusi lam dat de intrat intra singur in cusca dar de iesit este o mare problema:D..ca nu vrea eu zic ca ii mai trebuie timp sa se acomodeze cu camera,daca vorbesc cu el incepe sa ciripeasca sa obisnuit cu vocea mea,dar ii este frica de mine inca :P…deci eu zic sal las sa iasa singur toata ziua are usita deschisa 😀 iese cand vrea 😛 dar sper sa iasa debea are 5zile de cand este doar cu mine si vorbesc cu el in cap si sa obisnuit cu vocea mea^^nul mai scot cu forta ca dupa ii este frica de mine si mai tare poate va iesi din cusca singurel 😀

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Aug 29, 2011 @ 07:29:00

      Gabi, lasa perushul singur sa iasa, cand se simte el in siguranta. Nu va mai dura mult si, in cateva saptamani va cuceri toata casa. O sa vezi… o sa te caute prin casa si o sa obisnuiasca cu toata lumea… Important este sa ii lasi usita coliviei deschisa tot timpul, sa stie ca nu este o inchisoare, ci o casuta de odihna si mancare.

      Răspunde

  7. Gabriel
    Aug 29, 2011 @ 10:07:29

    da ms mult de sfat:P il las singur sa iasa si usita o are in permannta deschisa :P,azi a iesit singur si a intrat tot singur ^^ bine da sta pe cusca nu zboara decat cate putin dupa vine pe cusca si mai ciripeste mai sta dupa se duce in cusca mai rontaie :))…in curand poate vn si la mine 😛

    Răspunde

  8. anny
    Sep 22, 2011 @ 13:17:35

    ce peripetii mijto a avut cipita ta:*:*:*, cred k ai fost tare ingrijorata de peripetiile ei…nu stiam k pot roade cartoane sau alte lucruri credeam k le fac rau:* sa stii k cipita ta seamana perfect cu koko perusul pretneului meu doa rk el este baiat are la pene exact acelasi bleo superb*:*:*:, pwp si esti super

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Sep 22, 2011 @ 13:20:37

      Perusilor le face foarte bine sa roada lemn si cartoane. Va gasi si perusica ta sa roada ceva prin casa, ai grija sa nu ii lasi la indemana obiecte la care tii, carti importante, documente sau vreo cutie cu bijuterii 🙂

      Răspunde

  9. cristi
    Oct 21, 2011 @ 18:43:35

    foarte frumos abia astept sa imi faca si mie oua la primavara nu conteaza sa faca pui sau nu oricum in curand am sa-mi fac o mica crescatorie in pod nustiu sigur si imi iau mai multe perechi si poate o sa am multi pui

    Răspunde

  10. ana
    Noi 04, 2011 @ 18:47:47

    buna eu ma numesc ana si am o fetita perus ea are cam 4 ani de curand cinava mi-a facut cadou si un perus baiat cam de vro 2 ani din ce mi-a spus acum intrebarea este daca se vor intelege bine amandoi perusii deoarece nu vreau sa le fac rau.

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Noi 06, 2011 @ 17:51:44

      Eu sper ca perusica ta sa il accepte pe perus, oricum pentru ea va fi bine ca nu va mai fi singura si ca va avea cu cine sa se joace si sa vorbeasca pe limba ei. Urmareste-i cu atentie si, daca vezi ca se ciupesc rau de tot, ca isi smulg penele si isi fac rani, trebuie sa ii desparti. Daca se ciupesc doar in joaca, fara sa ii doara pe niciunul este ok… Mult noroc sa formezi un cuplu frumos si cuminte!

      Răspunde

  11. ana
    Noi 07, 2011 @ 18:33:56

    Mersi mult i-am urmarit aceste zile si vad ca se inteleg si azi am observat ca s-au si pupat.

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Noi 08, 2011 @ 08:42:24

      E foarte bine daca se giugiulesc, inseamna ca incep sa se accepte si se vor intelege destul de bine. Este posibil, din cand in cand, mai ales cand perusica intra in perioada de imperechere, sa fie mai nervoasa si sa il mai ciupeasca putin. Dar cred ca se vor intelege…

      Răspunde

  12. mara
    Ian 13, 2012 @ 17:47:51

    ce dragalasa e se vede ca are un stapan bun ,destept si care o iubeste

    Răspunde

  13. anna
    Feb 08, 2012 @ 09:51:53

    buna,sunt ana si am doi perusi FIGARO(el) si RITA(ea) sunt foarte jucausi si vioi.inainte de venirea ritei ma intelegeam ceva mai bine cu figaro,adika statea pe deget pe umar pe cap si ma jucam mereu k el dar acum k a venit rita ii este frica de mine ce pot sa fac sa ii apropii pe amandoi de mie?AJUTOR!! te rog

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Feb 08, 2012 @ 10:07:46

      Buna Anna, nu cred ca este vorba de teama, pur si simplu peruselul tau asculta acum de perusica, iar daca ea il atentioneaza sa nu se apropie de tine, el se supune. De obicei, peruselele preiau controlul intr-un cuplu si partenerii lor se supun. Este foarte important sa petreci mult timp cu ei, sa le vorbesti si sa incerci sa o inveti si pe ea sa ti se urce pe deget. Trebuie sa stii, totusi, ca, odata ce ei au format un cuplu, tu esti persoana care le incalca teritoriul si uneori prezenta ta nu va fi agreata. Rabdare si dragoste! Pe blogul meu vei gasi in postarile mai vechi si cateva articole despre dresaj, poate iti sunt utile.

      Răspunde

  14. anna
    Feb 08, 2012 @ 10:34:26

    Nu prea pot sa ma apropii de ea pt ca musca f tare…oricum multumesc:X

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Feb 08, 2012 @ 11:55:43

      Anna, nu te teme de muscaturile peruselei tale… cu cat te temi si iti retragi mana, cu atat ea va fi mai rea. Poarta o manusa, daca ciupeste rau, si incearca sa o mangai usor, sa ii arati ca nu ti-e teama de ea si nici nu renunti. Daca va vedea ca tot ceea ce faci este sa o mangai usor sub cioculet, se va obisnui cu tine si te va accepta, apoi poti renunta la manusa. Important este sa nu tipi si sa nu retragi mana daca te ciupeste putin, fii calma, vorbeste-i bland si convinge-o ca nu ii faci niciun rau… ea te ciupeste pentru ca ii este frica de tine si ii este teama ca o ranesti.

      Răspunde

  15. anna
    Feb 08, 2012 @ 11:50:03

    as vrea sa le cumpar perusilor mei un ”copacel” in care sa la pun jucarii si sa aibe si bete de unde pot face rost de unul?:)…Help!

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Feb 08, 2012 @ 11:58:06

      Nu prea gasesti de cumparat si nici nu e nevoie, taie o creanga frumos ramificata dintr-un pom fructifer, spal-o bine cu un jet de apa fierbinte si o periuta la dus si monteaz-o deasupra coliviei. Fii atenta, trebuie sa fie de la un pom fructifer sau de la un tei, sa nu ii aduci o creanga de copac, pentru ca unii pot fi toxici pentru perusi. E gratis si perusii vor fi super incantati, vei vedea, si vor aprecia cadoul!

      Răspunde

  16. Daniel
    Apr 01, 2012 @ 11:53:55

    Adina am citit toate povestile si a lui superbul Bily si a Cipitei o iubesc e o perusica de invidiat ! Promite-mi te rog ca mai scrii peripeti cu ea .Te rog !!!

    Răspunde

  17. Daniel
    Apr 03, 2012 @ 17:47:32

    Superb cum ai imblanzito pe Cipita ?

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Apr 04, 2012 @ 07:19:35

      Nu am imblanzit-o eu pe Cipita, ea a venit singurica la mine. De fapt, eu am stat mult timp cu ea, ii vorbeam, o alintam, ii dadeam seminte din mana si intr-o zi a venit singura pe capul meu, apoi pe mana mea. S-a intamplat cam la vreo jumatate de an dupa ce am adoptat-o.

      Răspunde

  18. alexandra
    Mai 03, 2012 @ 04:39:01

    am avut doi perusi blu&snow au iesit pe usita de mancare si noi nu eram acasa dar blu a zburat snow n-a putut si a cazut nu stiu ce sa mai intamplat ca era pe jos cand am veni am tinut-o in mana mult dar ea sa ridicat si a murit…oare de ce??

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Mai 03, 2012 @ 07:20:11

      Este posibil ca perusica ta sa se fi lovit prin camera de ceva, de geam, de oglinda, de un sifonier si lovitura la cap i-a fost fatala. Sau, era deja bolnava si nu ti-ai dat seama, a incercat sa zboare dar a cazut pe jos si s-au zdrobit organele interne. Cand le dai drumul perusilor prima data din colivie, trebuie sa fii acasa, sa fii langa ei, sa stai calma pe un scaun si sa le vorbesti. In al doilea rand, ei trebuie sa fie deja obisnuiti cu tine ca sa nu zboare haotic prin camera, ferindu-se de tine si lovindu-se de obiecte.

      Răspunde

  19. Alexa
    Iun 01, 2012 @ 19:13:07

    Vara asta mi-am scapat papagalul……….Am plans si nu am mai mancat ….pana l-a gasit cineva ,apoi l-am bagat in casa i-am dat apa, mancare (a mancat timp de 30 min) lam verificat sa vad daca era in regula…… era putin murdar si avea aripa insangerata…..Credeti ca a luat bataie de la o vrabiuta?

    Răspunde

  20. ELENA
    Iun 02, 2012 @ 12:57:55

    CIPITA SEAMANA CU PAPAGALITA MEA KIRA :X !

    Răspunde

  21. ildiko14
    Iul 04, 2012 @ 17:36:10

    si eu am un perus, pe riki si de cand am citit de la tine pe blog am invatat ce trebuie sa stiu despre el!!!

    Răspunde

  22. denisa
    Iul 16, 2012 @ 11:30:16

    ai niste perusi minunati!!!
    sa-ti traiasca!!!

    Răspunde

  23. raluca
    Noi 18, 2012 @ 09:44:13

    ma scuzati am o intrebare dar nu este legata de acceasta pagina:fostul meu papagal bea vin e rau ?(a zburat pe geam nu a murit)

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Noi 18, 2012 @ 13:26:37

      Raluca, alcoolul este rau pentru orice animal, mai ales pentru o pasare atat de mica precum un perus. Perusii trebuie ingrijiti cu aceeasi atentie cu care ingrijesti un bebelus in ceea ce priveste alimentarea si conditiile de temperatura. Unui bebelus nu ii dai vin, nu? Vreau sa spun ca perusii sunt sensibili la alimentele si bauturile riscante, nu este bine sa consume hrana noastra, iar de baut, doar apa si ceai din plante medicinale cand sunt bolnaviori. Probabil ca un cioculet de vin nu ii pune viata in pericol, dar daca il lasi sa bea mai mult este posibil sa intre in coma. In plus, vinul din comert este plin de substante toxice, coloranti si aditivi daunatori pentru ficat… chiar daca e unul scump.

      Răspunde

  24. raluca
    Noi 18, 2012 @ 09:44:45

    si frumosi perusi 😀

    Răspunde

  25. ioana
    Dec 29, 2012 @ 11:40:07

    am avut o perusa Cicita si a murit. nu stim cauza ca cu o zi inainte sa moara era ceam mai vioaie .mentionez ca a avut 5 oua odata si alta data 4 oua . papagalul meu sandel ii dadae de mancare si toate alea avea mare grija de ea….si am auzit ca o pereche de perusi unita daca e despartita amandoi mor. e adevarat?
    dar e posibil ca papagalita mea sa fi murit deoarece a facut multe oua?

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Dec 30, 2012 @ 09:23:52

      Ioana, in principiu, peruselele nu mor daca depun oua, numai daca un ou ramane blocat in cloaca si organismul cedeaza. Sa stii ca la perusi se vede greu ca sunt bolnavi, ei pot arata impecabil, pot fi vioi, pot manca si zbura dand impresia ca totul este in regula, chiar daca boala face ravagii si te trezesti intr-o zi ca mor sub ochii tai fara sa stii de ce. Perusii ascund boala si durerea cat pot ei de mult. Tine de instinctul lor, deoarece o pasare bolnava devine o prada usoara, ei ascund faptul ca sunt vulnerabili.

      Răspunde

  26. ioana
    Dec 29, 2012 @ 11:47:57

    P.S cipita are aceleasi intamplari ca si a lui sandel…

    Răspunde

  27. Qiao ZhiYa
    Feb 14, 2013 @ 22:33:53

    Sincere condoleante 😦 e foarte trist ca a murit, si cel mai rau lucru este ca intradevar nu este nici un doctor specializat in pasari respectiv perusi… toti o zic pe fuga sa le dam antibiotic sau pastile… Am citi tot cu zambetul pe buze, si radeam cintind-ui si prietenului meu peripetiile Cipitei, asta pana la ultima parte in care mi s-au inundat ochii. Astazi si perusul meu s-a schimbat complet, ieri era vioi si ciripea continuu iar azi abia ca a mancat si tot regurgiteaza. Acuma face nani, sper ca maine o sa fie mai bine. Are cred ca 4-5 luni, l-am cumparat de o luna fara cinci zile. Nici eu nu stiu daca e fetita sau baiat (in orice caz eram sigura ca era baietel asa ca il strigam Tițu ca nume de alint si deja s-a cam obisnuit cu numele). la inceput era albastru nasucu, apoi s-a schimbat in roz cu albastru la margini si acum e mov cu albastru la margini. Orice ar fi sper sa fie sanatos.
    O zi de vineri frumoasa iti doresc.

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Feb 15, 2013 @ 11:57:53

      Multumesc Qiao pentru mesajul plin de compansiune. Imi pare rau ca peruselul tau nu se simte prea bine, incearca sa gasesti un veterinar bun sa il duci din timp, sa nu se agraveze ceea ce are. Avand in vedere ca este adoptat de curand, poate fi o problema cu care a venit din magazin sau poate fi o indigestie de la o samanta usor stricata… sa intampla, chiar si in pachetele de calitate sa mai fie si din astea.

      Răspunde

  28. alex
    Mar 14, 2013 @ 19:19:27

    am si eo o intrebare eu am un cuib ca in ultima poza de sus e bun.. si inca ceva papagalul meu paco se baga in fata lu richi si incearca sai traga atentia ridicindusi penele din cap dupa se pune linga ea o ciuguleste in cap se pupa si peurma se duce cu clantul la coada si richi fuce de fiecare data puteti sami spuneti ce inseamna

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Mar 15, 2013 @ 22:32:57

      Cuibul din poza de mai sus nu este bun pentru imperechere, este doar de joaca. Peruselele depun oua in cuiburi inchise, ca niste cutii cu o gaura de intrare, ele au nevoie de liniste, caldura si intuneric pentru a cloci linistite. Cat despre ceea ce ai descris tu in mesaj, este un comportament de curtare prin care perusul ii arata peruselei ca vrea sa se imperecheze. Primavara, lunile martie si aprilie sunt perioade de imperechere la perusi si de clocit.

      Răspunde

  29. alex
    Mar 17, 2013 @ 09:42:30

    multumesc mult

    Răspunde

  30. alex
    Mar 17, 2013 @ 09:45:48

    si inca ceva cuibul tre sa fie asezat jos sau sus?

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Mar 18, 2013 @ 09:40:51

      Cuibul trebuie situat sus, intr-un colt de colivie sau in afara ei, dar intr-un spatiu mai protejat, un colt de camera… undeva pe unde nu trece pra des lumea si nu este deranjata perusica.

      Răspunde

  31. ioana M.I.M.
    Apr 09, 2013 @ 14:47:16

    Salut. As vrea sa stiu de ce Blue ( fata) de cate ori ma ating de ,
    Barbatu’ ei Poco tot il supara si ii da cu ciocul in cap tare, ma gandesc ca poate e geloasa, dar nustiu

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Apr 09, 2013 @ 14:57:18

      Ioana, din ce ai scris tu inteleg ca perusica ta il ataca pe perusel, il loveste cu ciocul in cap si il ciupeste… nu o mai lasa, spune/i pe un ton ferm ca nu are voie sa faca asta si indeparteaz-o usor cu mana, nu o lovi, doar o indepartezi, sa nu il mai loveasca. Cand unul dintre perusi este agresiv, ar fi bine sa ai 2 colivii, sa ii tii separat, sa nu il raneasca pe celalalt… din pacate, este un comportament des intalnit printre perusele…

      Răspunde

  32. vlad
    Apr 13, 2013 @ 10:10:34

    am si eu 2 perusi de 3 zile o femela galbena si un mascul galben cu verde si negru. de cand iam adus femela nu prea mananca de 2 ori pe zi numai , is schimb el mananca mult si ii da si ei mult de mancare. si el canta si tot sare prin colivie ea e mai tacuta si nu e prea activa. ea e mai tanare ca el. e vreo problema sau doar acomodarea?

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Apr 14, 2013 @ 20:30:58

      Vlad, daca perusica primeste seminte de la perus, este firesc ca ea singura sa manance mai putin. In general, peruselele sunt mai tacute, ele nu prea canta, doar tipa sau ciripesc monoton, in plus fiind abia sosita, e firesc sa fie mai timida si sa aiba nevoie de timp pentru a se acomoda.

      Răspunde

  33. mihai
    Apr 16, 2013 @ 05:59:36

    buna pentru prima oara am citit peripetiile cipitei. Cred ca este foarte tragic ca ati pierduto pe cipita. Am vazuto in poze si era o perusica foarte draguta. Nu stiu de ce dar si mie imi pare rau dupa ea.dar pe bobita il mai aveti. Pe el nu la luat inapoi acea femeie cand a venit din vacanta?

    Răspunde

  34. irina
    Apr 17, 2013 @ 11:01:55

    vai ne-am adus aminte de perusica mea am fost la pastele 2011 in satul prietenii mele,ma suna bunica si imi zice ca PUPY a murit.I-am cerut explicatii iar ea mia zis ca nu minca,nu cinta…si mia zis ca era prea deprinsa cu mine caci de cind am plecat ea se purta asa.Cu ea ieseam afara la SUPER MARKET si statea pe umar fara sa plece.Dar acum a murit.

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Apr 17, 2013 @ 13:44:13

      Irina, imi pare nespus de rau sa aflu ca ai pierdut o perusica asa de afectuoasa… am mai citit si auzit astfel de intamplari, cu perusi extrem de atasati de un stapan care refuza sa manance cand acesta pleaca. Cel mai grav este ca ei nu beau apa cand sunt speriati si tristi, iar dezhidratarea aduce cel mai repede decesul. Din cate inteleg, acum ai alt perus care nu prea are incredere in tine. Incearca sa iei de la zero lectiile de dresaj, sa il inveti sa vina pe mana ta si sa nu il mai prinzi in mana pana cand nu este el deplin atasat de tine.

      Răspunde

  35. malinutzamali
    Apr 27, 2013 @ 04:17:40

    Îmi pare rău pentru perusul tau 😦

    Răspunde

  36. vlad
    Apr 29, 2013 @ 12:30:57

    buna adina…as vrea sa le fac o colivie mare perusilor mei si mam gandit sa o fac din plasa de fibra de sticla ce se foloseste ca izolatii. am foarte multa plasa si ma intreb daca nu este toxica pt ei.

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Apr 29, 2013 @ 13:53:07

      Vlad, in nici un caz sa nu folosesti fibra de sticla, perusii vor roade si se vor rupe din ea bucatele microscopice, ca niste ace fine pe care ei le vor inghiti si inhala pe nas, vor face ravagii in corpul lor. Stiu ca nu tb folosita nicaieri unde se poate lua contact cu ea, este periculoasa si pentru noi. Vata si fibra de sticla provoaca afectiuni grave ale plamanilor si sistemului respirator. Nu degeaba coliviile se fac numai din sarma sau cel mult din lemn dur, bine lustruit.

      Răspunde

  37. Ana
    Mai 13, 2013 @ 14:36:41

    Awww… Condoleante pentru Cipita, a fost cu adevarat minunata…. Si eu am avut o perusita pe nume Kiki care a murit intr-o zi fara sa stiu de ce… Acum am patru perusi, dar nu sunt cupluri. Unul din baietei se tot da la cea mai mica fetita, par a fi un cuplu desi sunt ani diferenta intre ei. Cealalta fetita e mai batausa, singuratica si mereu sta intr-un colt, mai mereu ii bate pe restul. Eu nu am avut norocul sa ii invat cu mine, mereu isi iau zborul cand incerc sa ma apropii de ei, iar cea micuta (care nu stie sa zboare) o ia si ea la fuga.
    Din nou, imi pare foarte rau pentru Cipita a ta, si trebuie sa spun ca ador pagina. 😀

    Răspunde

  38. Elena R
    Mai 20, 2013 @ 18:38:28

    Buna, frumos blog si mai ales atat de util pentru iubitorii de perusi! Multumim! Eu am un perusel in varsta de 3 luni. Este vesel si l-am lasat liber sa zboare prin casa de o luna. Deocamdata nu se apropie de mine si nici vorba sa stea pe deget. Din fericire stationeaza doar pe colivie, pe lustra sau pe pervaz, deci face putina mizerie fata de temerile mele. Cum statea singurel cam toata ziua, am vazut ca devine sperios si salbatic., si am decis sa-i aduc o perusica. Pe ea am ales-o din magazin, era in centrul unei colivii mari si batea orice perusel se apropia de ea. Asa am stiut ca nu are un partener acolo, si am decis sa o aduc acasa. A venit in cutie de carton, ca si perusica ta. Ca o razbonica ce este, se lupta sa iasa din cutie de sarea cutiape masa! Peruselul a inteles imediat ca acolo e cineva la fel ca el… Am reusit sa ii pun pe amandoi in colivie, si a fos dragoste la prima vedere! El o rasfata, o pupa, o alinta, ea accepta incantata. Ce ma intreb acum este cand sa ii las liberi? De 3 zile sunt asa de fericiti ca si daca deschid usita refuza sa iasa. Apoi cum fac ca ambii perusei sa revina in colivie seara? Baietelul adormea pe lustra…sursa de stres (era langa bec, deci lumina il deranja) sau intr-o noapte a alunecat de pe lustra si m-am trezit cu el falfaind deasupra patului pe intuneric… daca sunt doi, mai este vreo sansa sa invete sa vorbeasca? Cum fac daca nu doresc sa faca puisori? Am remarcat ca daca peruselul se acomodase cu mine, si dimienata canta cand ma vedea, venirea fetitei a facut ca dimineata cand ne vedem sa se zburleasca amandoi, pe rand… Multumim pentru sfaturi si vorbele bune, ne ajuta enorm si decalogul perusului, si limbajul perusilor explicat de tine. Te pup!

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Mai 21, 2013 @ 09:49:55

      Buna Elena, La multi ani!!! azi e ziua ta!!! Incearca sa cauti pe blog articolul despre perusii care nu se intorc in colivie si vei gasi acolo cateva idei practice. Lasa-i liberi pe amandoi si pune-le pe colivie sau langa ea, la inaltime, pe un mic suport, seminte. Cand li se va face foame, vor cobori sa manance de acolo si vor invata ca langa colivie e cel mai bine. Seara, la culcare, cand in camera incepe sa se intunece, du colivia spre ei si fa tot posibilul sa intre inauntru. Eu duceam colivia spre Cipita si faceam un gest larg cu mana ca si cum o indemnam sa intre. Spre surprinderea mea a inteles repede si, de atunci, de cate ori faceam acel gest, intra in colivie fara proteste…

      Răspunde

  39. Razvan
    Iul 29, 2013 @ 19:50:28

    Da…stiu cum te simti cu cipita…si eu am avut un alt coco…Albastru ca cerul si plin de viata….dar a murit intr-o dupamiaza…Fifi sa cultusit langa el ai i-a spus adio…Am plans o sapt dupa el dar a amas in inima mea…Eu sunt. Razvan cu Perusi cu raie.

    Răspunde

  40. Elena
    Aug 27, 2013 @ 11:41:13

    Buna.. am si eu 2 perusi , Cora si Rocco , pereche. Ii am de 2 zile si fetita este mai mica decat baiatul , dar au parinti comuni. Au vreo 2-3 luni. De la inceput Cora a fost foarte blanda , insa roco e putin fricos si nu ma lasa sa ma joc cu el. S-a mai cumintit putin si sta pe degetul meu doar daca il asez eu. As vrea sa ii dai drumul prin casa dar am mai avut asemenea aventuri si mama m-a cam certat pentru ca si-a facut nevoile prina camera :)). Exista vreo metoda sa il pot invata sa nu isi faca nevoile pe unde ii vine?

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Aug 27, 2013 @ 14:07:59

      Pasarile nu pot fi dresate sa faca numai intr-un singur loc, precum pisicile sau cainii. Perusii fac placintute foarte des, cam una la 20 + 30 de minute si foarte des fac in zbor. Cea mai buna solutie este sa cureti imediat dupa el, noroc ca placintutele lor sunt tari, nu miros si nu pateaza. Daca sunt moi si pateaza, inseamna ca are o problema de sanatate. Ar tb sa iti lasi perusul liber la tine in camera, este un suflet ca si voi si are nevoie de libertate si de zbor. Daca ii faci un loc de joaca langa colivie sau intr+un colt al camerei, vei vedea ca va petrece mai mult timp pe colivie si la locul de joaca, ca atare va face placintute mai mult acolo decat prin camera. in rest, tb sa cureti tu.

      Răspunde

  41. Elena
    Aug 28, 2013 @ 10:38:19

    Multumesc..si inca ceva 😦 cand i-am luat se intelegeau perfect , se pupau si se alintau. Unde era unul era si celalalt , insa azi , in timp ce mancau am observat ceva ciudat. Fetita s-a apropiat de Rocco si el a incercat sa o ciupesca… Oare sa fie gelos? Eu de obicei ma inteleg mai bine cu ea pentru ca se aseaza singura pe mana mea si nu se sperie.

    Răspunde

  42. Catarine
    Sep 18, 2013 @ 07:06:01

    Buna , am avut si eu un papagal , Pacco , insa a murit , dar nu stiu de ce.
    A fost prima pereche a mea , deci nu am avut experienta , in noaptea aceea el a ciripit si Coco i-a tinut de urat , nu ne-am dat seama iar a doua zi la pranz , 1 iunie 2012 a murit la varsta de 8 luni , este posibil sa fi mancat ceva otravitor?

    Răspunde

    • Cosmi
      Sep 25, 2013 @ 05:15:13

      Catarine , este posibil daca i-ai dat drumul prin locuri cu plante.
      Ai observat vreo schimbare a comportamentului brusc sau asa era mereu?
      Imi poti spune cum arata ciocul si daca era activ?

      Răspunde

  43. Ioana
    Noi 16, 2013 @ 21:58:44

    Am avut si eu un papagal COCO care a murit. Avea pe labute ceva alb si nu mai era vioi ca inainte. A murit pentru ca era mai batran? Sau era bolnav? Va rog spunete-mi!!! Nu mai vreau sa patesc ca atunci si cu cei 2 perusi pe care ii am acum. :((

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Noi 19, 2013 @ 16:16:28

      Ioana, de obicei ceva alb pe gherute inseamna raie, probabil ajunsese in stadiu avansat daca a murit… ai grija mare cu ceilalti si citeste pe blog care sunt bolile raspandite la perusi si care sunt semnele de boala, sa iti dai seama la timp ca e ceva in neregula cu ei si sa incerci sa ii ajuti, sa ii vindeci.

      Răspunde

  44. Ioana
    Noi 19, 2013 @ 19:33:29

    Multumesc pentru raspuns! Eu m-am gandit sa ii duc la veterinar dar mama nu a vrut. Credea ca nu are nimic. Inca o data va multumesc pentru raspuns! 🙂

    Răspunde

  45. ANDRA
    Ian 10, 2014 @ 13:06:50

    Imi pare rau pentru Cipita ,de asta am scris un mesaj atat de speriata si mie mie frica sa moara Coco si Cici (perusii mei) si hei Cici (perusica mea) este tot albastra (ca Cipita mai spre turcoaz) si daca ai pierduto stii cat de dureros este si eu nu vreau sa trec prin aceasta durere sau macar cand voi fi mai mare(acum am 11 ani si vreau ca ei sa traiasca pana la 16 ani):\\ si mas duce cu ei la un vet dar…(cauta HARTA PAULESTI-comuna si vezi cata distanta e de acolo pana la Focsani si se va explica totul) oricum sper sa ii pot salva.

    Răspunde

  46. alexia
    Feb 05, 2014 @ 08:54:42

    si polly al meu a cazut o data sub pat.

    Răspunde

  47. delia
    Apr 03, 2014 @ 14:35:45

    as vrea si eu unperus dar abia am dat pisica si vrea lniste si cred ca dupa vacanta de vara cred co sa ne ia daca luem acummotanul de la tara o saifaca praf dar abia astep si o sal sacai pana imi ia

    Răspunde

  48. Peruseii noi.
    Mai 13, 2014 @ 16:32:08

    Buna! Am doi perusi noi. (ca in nume) m-am uitat foarte bine la ei in magazin si nu aveau nimic. Atunci cand am ajuns acasa, dupa drumul de vreo ora, am descoperit ca au diaree. Am un veterinar dar nu e expert in pasari. Dapai in cele exotice. In fine, pot sa le dau ceva sa se faca bine? Le-am dat ceai de menta, le-am dat un terci cu morcov fiert, cartof fiert si orez tot fiert. „Placintuta” e tot moale dar am observat ca incepe ca capete culoarea negru cu alb. (separate) cum ar fi normal, dar tot moale e… Ceva sfaturi?

    Răspunde

  49. Raluca Cerchia
    Mai 27, 2014 @ 18:28:59

    Buna.Ma numesc Raluca si am 13 ani .
    De curand am vizitat site-ul vostru si am observat ca Cypy (perusica mea )are cloaca extrem de mare , iar Paco ( perusul ) a inceput de o luna sa o hraneasca si sa se intereseze mai mult de ea . Din informatiile de pe site-ul vostru am aflat ca va depune oua si am mai observat ca depune mai rar ,,placintute” si mult mai mari.
    Asta inseamna ca va depune oua ?

    Răspunde

  50. Raluca Cerchia
    Iun 05, 2014 @ 17:29:19

    As vrea sa aflu cum sa ii inblanzesc pe Cypy si Paco ? Ii am deja de 7 ani , cert e ca atunci cand le dau drumul nu se sperie de mine si nici nu ma ciupesc , dar nu vor sa stea pe degetul meu , plus ca se bucura mult cand vin acasa de la scoala.

    Răspunde

  51. dana
    Aug 01, 2014 @ 22:36:22

    buna,am si eu un papagal puit cred (2-3 luni) de o saptamana..este f sperios incerc sa il obisnuiesc cu mine …dar e foarte jucausi si galagios…si face mare mizerie :)) papa ce papa si porma se joaca cu mancarea o da jos din cutia speciala..ce a-si putea cumpara ca recipient sa nu mai dea meiul afara?pe jos in cusca ii pun servele de bucatarie din role iar el se joaca toata ziua..nu mare mi-a fost mirarea sa il gasesc bagat pe sub servetel ca nu mai putea iesi singurel…ce ar treb sa contina o cusca ma refer la jucarii se pot confectiona ori sunt mai bune cele de la magazin?ms si ai super sfaturi pt iubitorii de papagali 🙂

    Răspunde

  52. Alexandru
    Aug 13, 2014 @ 06:47:24

    Buna, eu si perusul meu Flapi suntem foarte buni prieteni de un an si ma gandeam sa îi cumpar o perusica sa se joace cu ea… Dar sunt sanse ca ei doi sa se bata? Fiindca nu prea îmi permit sa i-au o alta cusca în caz ca nu se înteleg.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: