Casa cu peruși, mai veselă cu Ricuță

La mulți ani tuturor, un an mai bun și mai frumos și peruși fericiți și sănătoși!!!

Dragi prieteni, ne revedem după o grămadă de vreme, după o perioadă în care am fost plecată din țară și am fost departe de internet… Îmi pare rău că nu am putut răspunde tuturor mesajelor primite în acest timp, îmi cer scuze celor care au așteptat nerăbdători un semn și îi sfătuiesc pe cei care au probleme cu perușii să caute în primul rând un veterinar bun, iar mai apoi sfaturi pe internet. Oricât de mult mi-aș dori să vă ajut cu perușii bolnăviori, nu pot face mare lucru de la distanță!!! De aceea, vă doresc să aveți perușei sănătoși și să aveți mare grijă cum îi creșteți, ce hrană și ce condiții le oferiți…  Acum aș vrea să vă povestesc despre perușii mei, despre noul pui pe care l-am adoptat și despre modul în care a fost primit acasă de Bobiță.

Riki, Ricuță sau Țupi-Țupi este noul nostru puiuț, adoptat pe 3 ianuarie, să îi facem o bucurie lui Bobiță și să ne înveselim casa. Este un grey lacewing (aripioare de dantelă) superb, sănătos, voios, cu gheruțe puternice și dornic să zboare toată ziua.

Ricuta in stanga, Bobita in dreapta

Ricuta in stanga, Bobita in dreapta

Ca orice pui mic și speriat, de cum a ajuns acasă a intrat în panică și a început să caute disperat o cale de scăpare. Bobiță îl privea cu uimire și nu înțelegea de ce este frică… pasă-mi-te, uitase cum a reacționat și el în iunie, când a fost luat din cușca magazinului. Ricuță nu a stat închis nici măcar o zi în colivie. Bobiță, fiind liber, nu-l puteam chinui pe cel mic, să-l țin închis, în timp ce celălalt se juca liniștit prin cameră.

ricuta in pom

Ușița coliviei era o mare necunoscută, așa că am aplicat aceeași metodă ca la primul peruș: am scos capacul coliviei ca Riki să poată zbura în voie. De aceea, coliviile lor nu au capace, sunt spații libere de decolare și aterizare, iar seara le pun la loc acoperișul ca perușii să nu zboare haotic pe întuneric.

coliviile

Micul Riki, cam de 3 – 4 luni, cerșește afecțiunea lui Bobiță și ar sta lipit de el tot timpul. Doar că Bobiță îl acceptă cam greu și pare să fie agasat de puiul năzdrăvan. Se obișnuise singur, toate jucăriile erau ale lui, iar acum trebuie să împartă, ceea ce pare să fie cam greu. În curând, trebuie să cumpăr o nouă serie de jucării să aibă fiecare cât mai multe. Bineînțeles, oricâte ar primi Riki, tot mai frumoase sunt ale lui Bobiță și va încerca să intre în stăpânirea lor. E un pui mic și adorabil, dar destul de posesiv și îndrăzneț. Eu sper să se împrienească în următoarele săptămâni și să aibă grijă unul de altul…

Anunțuri

16 comentarii (+add yours?)

  1. raluca
    Ian 10, 2014 @ 13:24:26

    Foarte -foarte frumosi!sa-ti traiasca si sa te bucuri de ei;
    eu am 3 ( am avut 4…dar asta e viata! ) si eu ii caut perusitei ramase singure un perusel, dar inca nu mi-a placut nici unul….mai caut;este foarte ciudat comportamentul ei dupa uratul eveniment….nici nu stiu daca ar fi bine de o schimbare in viata ei…dar ma bazez pe noul perusel ca va fi ce ii trebuie si va sti sa umple golul , cu atat mai mult cu cat cei 2 ramasi, se iubesc si se pupa toata ziulica…
    de fapt eu vroiam sa te asigur ca in curand vor deveni buni prieteni…pe cei 4 perusei nu I-am luat pe toti in acelasi timp ci asa…unul l-am gasit , unul l-am capatat de la o ruda iar fetele le-am luat eu….si au intrat in viata unul altuia asa, usor usor; dar stiu ca primului venit intotdeauna ii spuneam ca el e seful dar atunci cand se infoia linga perusita ii spuneam bland ca trebuie sa o pupe….Doamne, multa rabdare dar cand zburau in stol in casa …imi placea…..
    sper sa am inspiratia potrivita de a gasi peruselul care ii trebuie Papusii mele blondute ( pt ca are capsorul galben…) ; as vrea unul albastru cobalt….pe care sa-l cheme …Mitica!
    Sanatate tuturor!

    Răspunde

  2. Peruşii mei mici şi pufoşi
    Ian 10, 2014 @ 14:36:05

    Buna Adina,
    mi-ar placea sa ii iau si Gogosicii mele un prieten, insa imi este teama de faptul ca , daca acesta va fi destul de salbatic dupa cum am vazut ca sunt majoritatea, se va indeparta si ea de mine. M-am gandit la varianta de a-l tine cateva saptamani intr-o alta camera intr-o colivie separata si sa incerc sa ne imprietenim si abia mai apoi sa ii pun impreuna. Ma gandeam ca ar fi o idee buna ca in orele in care suntem plecati pe la scoala, pe la serviciu sa aiba si ea cu cine se juca. Tu ce crezi ?
    Si as mai avea o intrebare, de cateva saptamani are momente in care tine aripioara dreapta mai lasata decat trebuie , insa nu pare sa o jeneze…ce ar putea insemna asta?

    Răspunde

  3. Cezara Petrescu
    Ian 11, 2014 @ 12:28:01

    Doamna Adina, si pe Pitic al meu l-am adoptat tot pe 3 ianuarie. Este tot un puiut micut ca si Riki al dumneavoastra. Prima data l-am avut pe Billy, dar ciupea foarte tare si doamna de la care il cumparasem pe Billy a fost de acord sa mi-l schimbe. Acum Pitic face parte din familie, este la noi de o saptamana si face progrese, sta deja pe deget. Este tare dragalas si am incercat, pe cât s-a putut, sa nu-l stresam prea tare pentru inceput. Billy a fost si el adoptat intre timp, dar avea o personalitate prea agresiva, ori era prea speriat… va multumim pentru sfaturile dumneavoastra, se vede ca iubiti foarte mult pasarile si animalele si, mai ales, aveti rabdare cu noi, ceilalti, care suntem la inceputul unei relatii speciale cu perusii nostri.

    Răspunde

  4. Amaya
    Ian 12, 2014 @ 20:09:28

    Forma de sus a coliviilor e geniala…la fel si ideea de a avea acoperisul liber….asa au fost cumparate sau ai facut niste modificari?…ma gandeam sa ii fac asa si lui Riki al meu.
    As avea o intrebare…de Sf. Ion am primit un perus, care e un pic timid…ma lasa sa il ating in colivie, sta cu piciorusele pe degetul meu, cand ii dau mancare e linistit, insa nu vrea de niciun fel sa iasa afara.
    Prima data i-am lasat usita deschisa o ora, insa nu a vrut…mai tarziu am incercat sa-l iau in mana si s-al las afara, insa a opus rezistenta….
    Ai cumva niste sugestii, moduri despre cum l-as putea convinge sa iasa din colivie…?
    Ps:Mereu isi intinde aripile si parca si el ar vrea sa zboare din cusca sa, insa nu stiu cum sa-l fac sa iasa……

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Ian 13, 2014 @ 16:03:22

      Eu am scos capacul coliviilor, am cumparat modele cu capac care se prinde in laterale, in partea de sus. Daca si colivia ta are capacul detasabil, il poti indeparta ziua sa il incurajezi pe cel mic sa zboare, multa bafta!!!

      Răspunde

  5. mitapisica
    Ian 16, 2014 @ 13:24:47

    Foarte frumos puiutul.Si ce codita mica are 🙂

    Răspunde

  6. Cezar
    Ian 20, 2014 @ 20:54:03

    Este frumos! Nu am mai vazut pana acum un perus asa frumos. De unde l-ati cumparat?

    Răspunde

  7. Gabryelle Gabryelle (Gabryelle's Blog)
    Ian 28, 2014 @ 11:57:39

    Buna. Sa-ti traiasca cei doi prieteni inaripati. Sunt adorabili, si sunt norocosi ca tu ai fost cea care i-a adoptat. Eu ma numesc Gabriela, si sunt noua pe aici. 🙂 As dori sa-ti povestesc putin despre perusii mei. Cand aveam 14 ani (acum am 27), am primit cadou un perus superb, pe Piciu. L-am iubit si ingrijit ca pe copilul meu, si m-am bucurat de el 11 ani. Acum 4 ani, din pacate a facut guta si a plecat dintre noi. 😦 Nu am mai putut sa-mi cumpar altul, deoarece ma durea prea tare lipsa lui Piciu. Acum, dupa 4 ani..cineva mi-a facut o surpriza si mi-a luat un perus cadou, pe Cipi. Nu prea l-am dorit, deoarece nu vroiam sa sufar iar dupa ce il voi pierde. Dar din fericire inevitabilul s-a produs si dupa doua luni de cand il am, il iubesc la fel de mult ca pe Piciu. Mi-a readus zambetul pe chip, dar si ingrijorare. Inca de cand l-am primit, a fost foarte diferit de Piciu. Nu poate zbura (sau ii este frica), nu prea ciripeste, sta mai mereu apatic, bufant.. acum de cateva zile mai are doua simptome ingrijoratoare..diaree verzuie, si un fel de inecaceala (tuse). Cunosc comportamentul masculilor, si nu e vorba de momentul cand da mancare perechii..ci mai mult o tuse. Mai tremura, se sperie repede, si uneori ramane pur si simplu teapan, blocat. Nu vomita, nu ii curge nasul, nu ii curg ochii, nu fuge de mine, se baga la mine in brate sa il protejez, ma pupa..dar in acelasi timp este si cum am spus mai sus. Eu sunt foarte delicata cu el, si ii respect toate regulile de igiena si ingrijire. In mod normal l-as duce la doctor, dar este foarte frig afara si mi-e frica sa nu raceasca. I-am dat ceiut de menta pentru diaree, insa mai multe nu stiu ce sa ii fac. Poate ma poti ajuta cu niste sugestii..ti-as fi foarte recunoscatoare. PS: Cand l-am primit avea o luna jumate, acum are trei luni jumate. Multa sanatate copilasilor tai. :*

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Ian 29, 2014 @ 19:37:15

      Buna Gabriela, ma bucur ca vorbesti cu atata dregoste despre perusi si ca il ingrijesti pe cel mic cu afectiune… din pacate, ceea ce scrii tu seamana cu o infectie cu virus sau cu paraziti. cand se potoleste vremea, mergi cu el la un vet specializat, sa ii faca analize de gainat… stiu ca e greu de gasit asa ceva dar incearca totusi… diareea verzuie uneori e frecventa la pui, ca trec brusc de la hrana mamei la semintele intregi, dar tusea si apatia sunt semne ca e o boala destul de serioasa…. ceai de menta, morcov fiert cu orez si maruntite bine, banana, dar fii atenta sa nu fie prea stropite, da-i bucatele din interiorul fructului, fereste-te de mere si de pere sau de citrice.

      Răspunde

      • Gabryelle Gabryelle (Gabryelle's Blog)
        Feb 18, 2014 @ 10:23:51

        Revin cu starea puiutului meu. 😦 L-am dus la doctor (cica cel mai bun din oras).. a spus ca e rahitic..nu are muschi pectorali, de aceea nu zboara. A spus ca nu e racit, plamanii si inima sunt ok. Tusea banuieste ca ar fi o alergie. Acum am eliminat pe cat posibile surse alegenine, si intr-adevar tuseste mai rar. A spus ca treba mare este normala, de doua ori mi-a spus asta, insa eu nu-s chioara si ignoranta.. are diaree de mai bine de 40 de zile. I-a dat antibiotic 5 zile si a zis sa revin la consult. Dupa 5 zile, nici o ameliorare. Apoi multivitamine date de ea intr-o seringa 20 de zile (sunt la 18 zile si e mai rau). A zis ca are raie pe cioc, glezne si fundulet..tratament 7 zile cu unguient uman cu sulf. A mai disparut raia, insa el in general e foarte rau. Mananca, bea apa, si cam atat.. sta ca o stana de piatra..tremura, are ochii obositi (parca nu doarme noaptea), nu vorbeste deloc, se clatina, e lipsit de vlaga, nu papa morcov si orez fiert 😦 Treaba mare uneori e verde inchis si semi moale, uneori e verde deschis acoperita de partea alba, dar tot semi moale..nu face apa apa. Acum i-am comandat de pe net diropur, chiar daca doctorul a zis sa nu-i dau nimic de diaree (ca sa nu cumva sa faca complicatii). Se cam contrazice singur, deoarece tot el a spus ca vitaminile care mi le-a dat sunt si pentru diaree. Aici nu avem laboratoare pentru perusi, totul se face pe bajbaite..ca si la oameni. Nu stiu cum sa-l mai ajut.. il tin in paturica cu mine.. il spal la fundulet ca are treaba mare uscata si are rana, ma tin de el sa bea apa mereu..of.. Este posibil sa se fi intoxicat cu crema de sulf? 😦 Scuze pentru acest mesaj lung, dar asa m-am mai descarcat putin.. stiu ca tu nu ai cum sa ma ajuti cu prea multe. :*

      • Casa cu perusi
        Feb 20, 2014 @ 14:40:30

        Gabriela, imi pare nespus de rau ca situatia este atat de grava… nu vreau sa par rea sau rece, dar nu cred ca mai sunt mari sperante. la cum se manifesta sunt serios afectate organele interne, ficatul, rinichii… asa ca vitaminele nu prea mai au ce face… imi pare rau, incearca sa il tii la caldurica si sa ii vorbesti cu dragoste, sa aiba parte macar de liniste si de afectiunea ta…

      • Gabryelle Gabryelle (Gabryelle's Blog)
        Feb 20, 2014 @ 16:22:02

        Stiu ca nu prea mai am ce face, dar nu ma las. Daca nu lupt cu el, o sa se lase si el. Acum ii dau o pastila gelbena in 100 ml de apa, pe cioculet cu pipeta (pentru diaree). Azi a papat mai bine, a baut ceiut de musetel si zeama de orez.. si-a facut toaleta toata ziua, a intrat singur la mine in paturica si parca placintelele au fost mai normale putin. A si chitait de cateva ori, lucru care nu a mai facut de saptamani bune. Am sperante! 🙂 L-am schimbat intr-o cusca mai mica si ma bucur ca imediat s-a acomodat. O sa revin cu vesti noi.. sper eu ca si bune! :* PS: Chiar acum papa! 🙂

      • Casa cu perusi
        Feb 25, 2014 @ 15:24:48

        Bravo Gabriela!!! LUpta si fa tot posibilul sa il salvezi!!!

  8. Bianca Mihaela
    Feb 03, 2014 @ 08:16:34

    Să-ți trăiască, felicitări! E o atât de frumos!
    Și câte jucării au micuții de ei 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: