Cum trebuie tratat un peruș cu diaree

Perușica mea bolnăvioară este tot mai bine și sper să nu fie doar un efect de scurtă durată a tratamentului. Sper să se fi vindecat pentru totdeauna și să crească sănătoasă și frumoasă. Trecând prin aceste clipe grele cu ea, m-am gândit să revin cu un articol despre infecții și despre diareea la peruși. Iată cum trebuie să procedați când un peruș este bolnav și are găinațul moale, apos, verde, gălbui sau albicios.

găinaț apos, verde - gălbui indică probleme de sănătate

găinaț apos, verde – gălbui indică probleme de sănătate

găinațul unui peruș sănătos

găinațul unui peruș sănătos

Diareea este un simptom nu o boală, în spatele ei se ascunde o bacterie, un virus sau paraziți interni. Boala apare de cele mai multe ori din cauza mizeriei din colivie, a apei de robinet pe care nu o schimbi cu zilele precum și din cauza semințelor de proastă calitate cumpărate la kilogram din piețe… Atenție, nu le dați perușilor semințe vărsate, acestea sunt ținute în condiții mizerabile, în saci uzați, mucegăiți, în depozite unde colcăie șobolanii și gândacii. Perușii trebuie hrăniți cu un amestec de semințe de calitate, ambalat în pungi vidate și cu sigla unei companii care respectă standardele europene de calitate. Chiar dacă locuiți la țară, chiar dacă aveți mai puțini bani, nu vă zgârciți în ceea ce privește hrana perușilor, pentru că nu este deloc costisitoare.

hranaSpre exemplu, eu cumpăr cea mai bună hrană de pe piața românească, și anume Versele Laga Budgie Premium (http://www.versele-laga.com/nutri/nutrition/pages/Products/index.jsp?ran=203&pro=21456&fam=138&ani=149&rac=0), punga are 1 kg și mă ține în medie 3 luni, având doi peruși. De asemenea, nu le dați perușilor apă de la robinet, luați apă minerală plată sau apă bună de fântână, schimbați apa în fiecare dimineață iarna și de două ori pe zi vara.

De îndată ce apar semnele de boală, adică diareea, perușul bolnav trebuie izolat într-o colivie mai mică, de carantină, dacă mai ai și alții. Colivia în care a stat, toate lucrurile și jucăriile pe care le-a atins trebuie frecate bine cu un tampon îmbibat în spirt și spălate cu apă caldă. Dacă sunt prea deteriorate jucăriile, ar trebuie aruncate și cumpărate altele când perușul se însănătoșește. Trebuie dus imediat la un veterinar sau trebuie să mergi doar tu să îi explici veterinarului simptomele. De obicei, se dă un tratament solubil în apă împotriva unei game variate de bacterii, pe bază de antibiotice. Aplică tratamentul conform instrucțiunilor și ai mare grijă ca pasărea să stea în căldură, într-un spațiu liniștit, să aibă hrană de calitate și apă curată mereu. Câtă vreme are diaree, nu îi da ou fiert, dă-i numai legume fierte și orez fiert, ceai de gălbenele sau de mentă. Un tratament bun trebuie să aibă rezultate bune din primele 3, 4 zile, dacă nu se vede nicio îmbunătățire în acest timp, revii la veterinar pentru a primi o altă soluție. Ideal ar fi să se facă analiza găinațului și a salivei din gușiță pentru a determina exact cauza bolii.

sera-diropur-wUn prieten al paginii noastre de facebook (multumesc Mihai Daniel!) ne-a recomandat și soluția Sera Diropur W, un extract de plante pe bază de tuberculi de sclipeți sau scânteietoare, o plantă medicinală pe care o vedem adesea înflorind pe pășuni. Această plantă, de la care se folosesc rizomii, are certe calități terapeutice în combaterea infecțiilor gastrice, a enteritelor și a diareeii. Dacă nu găsiți soluția aceasta, puteți cumpăra pulbere de sclipeți de la plafar, puneți un vârf de cuțit în 100 ml de apă clocotită și lăsați câteva ore într-un vas acoperit. Apoi, din vas, luați o linguriță de soluție și puneți în 100 ml de apă în adăpătoarea perușului.

Nu lăsați niciun peruș cu probleme de sănătate netratat!!! Când adoptați peruși și orice alt papagal, asigurați-vă că aveți în apropiere un veterinar competent, cu experiență la păsările exotice. Și nu uitați să le oferiți condiții exemplare de igienă, hrană de calitate și apă bună proaspătă.

Anunțuri

Surprize fericite și nefericite

Scriam mai devreme că am adoptat un Ricuță… părea băiețel când îl urmăream în magazin… După câteva zile acasă, ne-am convins că este fetiță, ca atare a fost botezată Pișcoțica Țiți. Cum ne-am dat seama?

ricuta tutu

– cera din jurul nărilor s-a albit,

– nu cânta, doar țipa cerând atenție,

– comportament capricios, vrea să fie șefă peste toate cutiuțele cu mâncare și mai întâi mănâncă ea, apoi îl lasă și pe Bobiță,

– nu în ultimul rând, după ce Bobiță s-a ținut la distanță câteva zile, a început mai apoi să o alinte și să-i dea de mâncare…

Se jucau împreună, zburau prin toată camera, treceau pe la toate jucăriile, se pupau și își curățau unul altuia penele… eram bucuroși să îi vedem atât de activi și de fericiți… dar, de marți Pișcoțica a dar semne de boală. Plăcintuțele ei au devenit brusc apoase și galbene. Am ajuns imediat la veterinar și am primit un tratament activ pe un spectru larg de bacterii… sper din tot sufletul să o ajute.

Ricuta in stanga, Bobita in dreapta

Piscotica in stanga, Bobita in dreapta

Din păcate, a trebuit să îi închid în colivii, am dezinfectat totul foarte bine, am spălat cu apă caldă și îi țin închiși, ca Bobiță să nu se îmbolnăvească și el. Atmosfera din casă e destul de tensionată, iar perușii mă ceartă.

Pișcoțica este încă vioaie, mănâncă bine și bea din apa cu tratament. Ciudat este că noaptea plăcintuțele ei sunt perfect normale, negre, cu centrul alb, încolăcite ca la carte… ziua, cum bea apă, face găinațul apos și galben. Pare să fie afectat pancreasul sau stomacul de o bacterie nenorocită. După examenul clinic, veterinarul s-a arătat sceptic, mi-a zis că era deja bolnava când am luat-o, că a mai fost ținută pe tratament înainte, care a avut un efect de scurtă durată, dar boala a revenit… Sute de peruși pleacă bolnavi din aviare și din  magazine… nu degeaba critic eu crescătorii de ocazie, interesați doar să facă bani de pe urma păsărilor exotice. În mod normal, un peruș trebuie să ajungă la vânzare cu un certificat de sănătate eliberat de un veterinar competent, și cu o scurtă informație despre hrana cu care este obișnuit.

Dacă cineva mă poate ajuta cu un sfat privitor la starea perușelei mele, rămân profund recunoscătoare!!!

Casa cu peruși, mai veselă cu Ricuță

La mulți ani tuturor, un an mai bun și mai frumos și peruși fericiți și sănătoși!!!

Dragi prieteni, ne revedem după o grămadă de vreme, după o perioadă în care am fost plecată din țară și am fost departe de internet… Îmi pare rău că nu am putut răspunde tuturor mesajelor primite în acest timp, îmi cer scuze celor care au așteptat nerăbdători un semn și îi sfătuiesc pe cei care au probleme cu perușii să caute în primul rând un veterinar bun, iar mai apoi sfaturi pe internet. Oricât de mult mi-aș dori să vă ajut cu perușii bolnăviori, nu pot face mare lucru de la distanță!!! De aceea, vă doresc să aveți perușei sănătoși și să aveți mare grijă cum îi creșteți, ce hrană și ce condiții le oferiți…  Acum aș vrea să vă povestesc despre perușii mei, despre noul pui pe care l-am adoptat și despre modul în care a fost primit acasă de Bobiță.

Riki, Ricuță sau Țupi-Țupi este noul nostru puiuț, adoptat pe 3 ianuarie, să îi facem o bucurie lui Bobiță și să ne înveselim casa. Este un grey lacewing (aripioare de dantelă) superb, sănătos, voios, cu gheruțe puternice și dornic să zboare toată ziua.

Ricuta in stanga, Bobita in dreapta

Ricuta in stanga, Bobita in dreapta

Ca orice pui mic și speriat, de cum a ajuns acasă a intrat în panică și a început să caute disperat o cale de scăpare. Bobiță îl privea cu uimire și nu înțelegea de ce este frică… pasă-mi-te, uitase cum a reacționat și el în iunie, când a fost luat din cușca magazinului. Ricuță nu a stat închis nici măcar o zi în colivie. Bobiță, fiind liber, nu-l puteam chinui pe cel mic, să-l țin închis, în timp ce celălalt se juca liniștit prin cameră.

ricuta in pom

Ușița coliviei era o mare necunoscută, așa că am aplicat aceeași metodă ca la primul peruș: am scos capacul coliviei ca Riki să poată zbura în voie. De aceea, coliviile lor nu au capace, sunt spații libere de decolare și aterizare, iar seara le pun la loc acoperișul ca perușii să nu zboare haotic pe întuneric.

coliviile

Micul Riki, cam de 3 – 4 luni, cerșește afecțiunea lui Bobiță și ar sta lipit de el tot timpul. Doar că Bobiță îl acceptă cam greu și pare să fie agasat de puiul năzdrăvan. Se obișnuise singur, toate jucăriile erau ale lui, iar acum trebuie să împartă, ceea ce pare să fie cam greu. În curând, trebuie să cumpăr o nouă serie de jucării să aibă fiecare cât mai multe. Bineînțeles, oricâte ar primi Riki, tot mai frumoase sunt ale lui Bobiță și va încerca să intre în stăpânirea lor. E un pui mic și adorabil, dar destul de posesiv și îndrăzneț. Eu sper să se împrienească în următoarele săptămâni și să aibă grijă unul de altul…

Numele peruşilor în diverse limbi şi traducerea lor

Latină: Melopsittacus Undulatus

Numele ştiinţific în latină înseamnă „papagal care cântă, cu linii ondulate“, referindu-se atât la trilurile peruşilor, cât şi la dungile negre de pe cap, care formează un model ondulat. Numele ştiinţific a fost preluat în multe alte limbi, în special în limbile de origine latină, precum franceza sau italiana, şi tradus ca atare. 

perusi creanga

Engleză: parakeet, shell parakeet, budgerigar sau budgie

Toată lumea ştie că micuţii papagali originari din Australia au fost botezaţi de englezi „budgerigars“, după numele lor iniţial, dat de aborigeni, „betcherrygah“, care înseamnă „bun de mâncat“. Din păcate, puişorii de peruşi erau o delicatesă în meniul aborigenilor, dar nu vă dau şi detalii despre modul în care îi găteau…

Franceză: perruche ondulée

Germană: wellensittich = papagal cu dungi

Finlandeză: undulaatti

Suedeză: undulat

Olandeză: zang parkiet = mic papagal cântător

Filipineză: maikling loro = papagal micuţ

Estoniană: viir papagoi  = papagal dungat

Italiană: pappagallino ondulato

Croată: tigrica = face referire tot la dungile ondulate de pe capul peruşilor

Catalană: periquito

Cehă: andulka vlnkovaná

Maghiară: hullámos papagáj

Poloneză: papużka falista

Turcă: Muhabbet kuşu

Rusă: Волнистый попугайчик (pronunţia relativă: volnistic păpugaicic) = papagal ondulat

Deficienţele de vitamine în hrana peruşilor

Mulţi peruşi sunt hrăniţi de mici cu seminţe, majoritatea crescătorilor nu îşi bat capul să le facă amestecuri delicioase de legume şi fructe, să se bucure de un aport constant de vitamine. Dar verziturile sunt esenţiale. Lipsa de vitamine duce la boli grave şi chiar la deces, când se agravează.

Lipsa vitaminei A

–         favorizează apariţia bolilor respiratorii şi a răcelilor;

–         culoarea penajului devine mai ştearsă, îşi pierde luciul;

–         cauzează apariţia de scuame albe pe gheruţe şi pe ceră;

–         apare hiperkeratoza: cera se îngroaşă, capătă nuanţe maronii şi începe să semene cu un neg;

–         se îngroaşă regiunea din jurul părţii de jos a ciocului;

–         apar probleme de vedere.

 

hiperkeratoza

hiperkeratoza

Legume şi fructe cu vitamina A: morcovi, spanac, pătrunjel, ardei gras roşu, salată verde, cartofi dulci, pepene galben, caise, sparanghel, castraveţi, ţelină, prune, portocale.

Lipsa vitaminelor B

–         probleme de mobilitate până la paralizia picioarelor,

–         pasărea tresare ca şi cum ar avea convulsii, devine nesigură pe ea şi sperioasă, nu se mai poate agăţa de băruţe.

Legume şi fructe cu vitaminele B: conopidă, spanac, ardei gras, pătrunjel, pastranac, prune, cireşe, pere, piersici, portocale, alone, nuci.

Lipsa vitaminei D

–         această vitamină este esenţială în metabolismul peruşilor şi ajută la asimilarea mineralelor precum calciul şi fosforul. Fără această vitamină, pasărea nu îşi mai dezvoltă sistemul osos, oasele şi articulaţiile devin dureroase şi fragile, nu mai este capabilă să zboare, să meargă, devine apatică şi bolnăvicioasă.

Surse de vitamina D: soarele, lumina naturală, lămpile cu ultraviolete, gălbenuşul de ou (de la găini de ţară), ficat de curcan fiert şi mărunţit, servit cu alte legume, brânza ricotta (din când în când, împreună cu firimituri de biscuiţi cu miere).

Lipsa vitaminei E

–         apar probleme de mobilitate, pasărea tresare şi mai mult ţopăie, decât să meargă;

–         apar probleme de vedere.

Surse de vitamina E: spanac, miez de floarea soarelui, arahide crude nesărate, migdale.

Nicio vitamină nu trebuie să lipsească din hrana peruşilor, trebuie să vă străduiţi să le oferiţi zilnic cel puţin o linguriţă de amestec de legume. Deficienţele de vitamine slăbesc imunitatea peruşilor şi lasă cale liberă bolilor. Un peruş care mănâncă doar seminţe, va suferi în timp, se va îmbolnăvi din senin, când nici nu te aştepţi. Pune-i în apă, de 3 ori pe an vitamine solubile de calitate, timp de o lună, în special când încep perioadele de năpârlire. Şi ai grijă să îl convingi să mănânce legume variate, alune, arahide, nuci, banane şi portocale (pt vitamina C).      

Cât de inteligenţi sunt peruşii?!!!

Peruşii pot fi dresaţi să parcurgă curse complicate cu obstacole, să joace la circ, să manevreze jucării cu mecanisme ingenioase şi să răspundă la întrebările stăpânilor… unii chiar le răspund pe limba lor, fiind ştiută abilitatea acestor mici papagali de a imita aproape perfect cuvintele noastre. De altfel, papagalii sunt singurele fiinţe care ne pot imita vorbirea, dar, dintre toate speciile, peruşii sunt cei mai uşor de dresat… de ce?

Pentru că sunt inteligenţi şi curioşi, de îndată ce se acomodează cu stăpânii lor, vor să ştie totul despre viaţa lor, îi urmăresc, îi imită şi interacţionează cu uşurinţă.

invatam sa numaram

Este adevărat că sunt şi peruşi timizi, sperioşi, care stau departe de oameni şi se feresc de stăpâni. Nu este vina lor… întotdeauna este vina oamenilor cu care au venit în contact, iar traumele din primele luni de viaţă nu sunt uşor de îndepărtat. Totul ţine de modul în care stăpânul lui reuşeşte să construiască o relaţie bazată pe încredere şi afecţiune.

Toţi peruşii sunt dornici de companie, de veselie, de jocuri şi jucării. Au o fire sociabilă şi sunt atraşi de activităţile umane. Nu-i de mirare că vor dansa din cap, când aud o muzică ritmată, sau că vor ateriza în farfurie să vadă ce serveşti la micul dejun.

  1. Le place rutina

Poate că ai observat că peruşii învaţă rapid activităţile repetitive (şi aici mă refer la peruşii care reuşesc să aibă o relaţie apropiată cu stăpânul, care sunt liberi prin casă şi încurajaţi să fie independenţi). Învaţă repede că dimineaţa le dai drumul din colivie, iar seara îi închizi pentru binele lor. Dacă apare vreo schimbare de program, fac gălăgie cât zece. Faptul că învaţă activităţile pe care le repeţi, când mănânci, când pleci la serviciu, când te întorci… este un semn de inteligenţă.

  1. Te studiază

Îţi urmăresc reacţiile în diverse situaţii: dacă râzi când ei sunt veseli şi fac vreo şotie, dacă ţipi la ei când sunt obraznici, dacă eşti trist, dacă eşti vesel, dacă ţi-e teamă de ceva… şi ei reacţionează în consecinţă. Peruşii sunt capabili, la fel ca şi câinii, să recunoască anumite stări de spirit şi sentimentele pe care le avem.

aaa0105

  1. Te imită

Toată lumea ştie că peruşii sunt capabili să imite vocea umană, dar nu numai. Ei reuşesc să imite cuvintele noastre, dar şi intonaţia sau accentul cu care le pronunţăm. De aceea, un peruş care trăieşte în Japonia, va vorbi japoneză cu accentul specific acestei limbi. Un peruş care îşi imită stăpânul este un peruş frumos crescut, care are încredere în stăpânul lui şi care se ştie iubit. În plus, peruşul se ataşează de obicei de un singur stăpân, de cel care îi oferă mai multă atenţie şi afecţiune. Pe ceilalţi membri ai familiei îi acceptă, dar poate să nu aibă încredere în ei, el făcând foarte bine diferenţa între ei, după forma feţei, după gesturi şi miros.

  1. Au o memorie foarte bună

Peruşii se ataşează repede de un stăpân iubitor tocmai pentru că au o memorie bună. Ei nu uită cine îi îngrijeşte, cine le dă ceva bun de mâncare, cine le face curat. De asemenea, nu uită cine ţipă la ei, cine le face rău, cine îi ţine închişi. Când pleci de acasă în vacanţă sau numai pentru o noapte, îţi duc dorul şi devin bucuroşi şi agitaţi când te întorci. Iar, dacă sunt supăraţi pe tine că ai lipsit mult timp, sunt în stare să-ţi întoarcă spatele şi să te ignore o vreme, ca să te pedepsească.

perus mancand din mana mei

  1. Pot fi dresaţi…

pentru că vor ei, pentru că sunt curioşi să se apropie de noi, să participe la activităţile noastre, să afle mai multe despre noi. De aceea, dresajul unui peruş este haios şi îţi oferă multă satisfacţie. Micuţa pasăre, de îndată ce a prins puţină încredere în tine, comunică în diverse moduri şi este uimitor să descoperi că nu aveţi nevoie de o limbă comună pentru a deveni prieteni. Ştie să îţi arate ce îi place şi ce nu şi cum puteţi colabora pentru a învăţa cât mai repede să vină la tine pe deget. Unora le place mai întâi să fie mângâiaţi şi scărpinaţi pe cap, apoi te răsplătesc urcând pe degetul tău… Alţii preferă să fie „plătiţi” cu seminţe şi fructe delicioase, alţii vor să te joci cu ei şi cu jucăriile lor… după regula „oferă şi tu ceva şi îţi ofer şi eu”!

Peruşii sunt inteligenţi şi se apropie cu uşurinţă de oameni. Ei te pot iubi şi pot fi alături de tine oricând, dar nu uita să oferi şi tu: afecţiune, grijă şi atenţie!!!

Peruşii au suflet mare şi imaginaţie bogată. Nu confunda valoarea lor cu preţul mic la care sunt vânduţi prin pieţe. Tratează-i ca pe prietenii tăi şi te vei bucura de clipe minunate alături de ei! 

Obiceiuri sănătoase pentru îngrijirea zilnică a peruşilor

Crescând şi îngrijind peruşi de aproape 7 ani, mi-am format un adevărat ritual care mă ajută să le ofer condiţii bune de viaţă şi un mediu sănătos. Citiţi şi voi şi alegeţi ceea ce consideraţi că vine în ajutorul vostru şi al peruşilor voştri.

  1. Dimineaţa devreme, primul lucru pe care îl fac este să controlez cantitatea de seminţe pe care o mai are peruşul meu în cutie. Dacă sunt mai multe coji decât seminţe întregi, schimb hrana cu o porţie nouă. Astfel, ajung să îi schimb seminţele la 2 zile. În condiţiile în care aveţi mai mulţi peruşi, cred că este indicat să le schimbaţi zilnic.
  2. Al doilea obicei obligatoriu dimineaţa este schimbarea apei. Mă spăl pe mâini cu apă şi săpun, golesc adăpătorul şi îl spăl bine cu degetele cu apă caldă, fără detergent. În timpul zilei, pe fundul adăpătorului se depun diverse impurităţi şi bacteriile se înmulţesc, astfel că recipientul trebuie spălat zilnic, aşa cum ne spălăm şi noi paharele. Îi pun peruşului meu apă minerală plată, cu conţinut scăzut de sare (Borsec, Dorna). Nu recomand apa de la robinet, care este plină de clor şi reziduuri de pe ţevi, toxice pentru ficatul lui.

bobita pe jucarie3. Curăţ tava coliviei de „plăcintuţele” adunate în ziua precedentă şi, cu această ocazie, verific dacă peruşul meu are sau nu diaree sau dacă a făcut la fel de multe „plăcintuţe” peste noapte. O schimbare în cantitatea de găinaţ poate arăta probleme, fie este prea puţin, ceea ce înseamnă că peruşul este constipat sau nu a mâncat suficient, fie este prea mult şi se ridică un semn de întrebare de ce pasărea a mâncat mai mult decât de obicei, ceea ce mă duce tot cu gândul la o problemă de sănătate. Cum scriam mai demult, o pasăre bolnavă are tendinţa de a mânca mai mult. Instinctul îi spune că, dacă se hrăneşte bine, poate învinge boala.

4. Mă spăl din nou pe mâini, după ce am curăţat tăviţa, şi deschid uşiţa coliviei ca peruşul meu să iasă la zbor. Mişcarea este esenţială pentru sănătatea lui, dar şi pentru tonusul lui general. Un peruş liber, care poate zbura şi interacţiona cu stăpânii este mult mai fericit!

5. În timpul zilei, verific cutia cu seminţe şi o scutur puţin ca să sară la suprafaţă boabele întregi. Mulţi peruşi fac foamea pentru că la suprafaţa cutiei se adună cojile şi nu văd că sub ele mai sunt multe seminţe bune de mâncat.

bobita la joaca

6. Vorbesc foarte des cu peruşul şi îl alint, îl mângâi sau îl scarpin pe gât cât pot de des. Astfel, am reuşit să mi-l apropii şi să îi câştig încrederea. În timp, a învăţat şi el cuvintele pe care i le adresez, le recunoaşte şi, când le aude, ridică din aripioare sau îşi întinde gheruţele. Este un mod de a-mi spune că ştie că vorbesc cu el.

7. Seara, după o zi de zbor şi joacă, închid uşiţa înainte de culcare să nu se sperie peste noapte şi să zboare pe întuneric. Riscul de accident este foarte mare, deoarece peruşii nu văd pe întuneric şi se pot lovi grav.

Curăţenia coliviei te ajută să-ţi păstrezi peruşul sănătos, dar nu uita să te speli şi tu pe mâini, ori de câte ori cureţi colivia!!!! 

Previous Older Entries Next Newer Entries