Cum construiești o relație de încredere cu perușul tău! (partea a II-a)

Am rămas datoare cu partea a doua, îmi pare rău ca mi-a luat atât de mult timp să o postez, dar am tot mai puțin timp liber în ultima vreme.

bobita pe umar

Reguli cheie:

  1. Apropie mâna sau degetul de peruș din lateral, nu îl aborda frontal deoarece va interpreta acest gest ca pe o agresiune.
  2. Vorbește blând și nu țipa chiar dacă te ciupește, țipetele sunt o invitație la agresiune, așa că perușul va continua să ciupească și să fugă de tine.
  3. Nu îl privi fix în ochi, când vorbești cu el. Privirea fixă în lumea animalelor înseamnă amenințare!!! Clipește mai des, îngustează ochii și uită-te scurt timp în ochii lui, apoi schimbă privirea spre creștet sau aripioare.
  4. Nu uita! De câte ori încerci să te apropii de el și să îl înveți să vină pe mâna ta, ai grijă să fie liniște în cameră, iar perușul să fie atent la tine.

 

 

  1. După ce perușul s-a obișnuit cu tine, cu noua casă și simți că este acomodat, fii atent la ce îi place să mănânce. Pe lângă semințele obișnuite, oferă-i zilnic câte o legumă sau o bucățică de fruct. Morcov ras, frunze de salată, țelină rasă, pătrunjel proaspăt, bucățele de măr sau de banană. Când îți dai seama ce îi place cel mai mult, pune leguma respectivă în palma ta și du-o spre el. Mare grijă să speli bine legumele și fructele, să le răzuiești coaja, mai ales dacă știi că au fost stropite cu pesticide. Au fost cazuri în care perușii au murit în 24 de ore fiindcă au primit mere sau banane tratate cu tot felul de substanțe toxice. Ficatul nostru le face față, dar ficatul lor minuscul nu!!!

Cum gândește perușul: „Persoana aceasta care îmi dă mereu mâncare, care stă cu mine și îmi vorbește, îmi întinde ceva bun. Îmi place mult ce îmi dă, dar nu am curaj să mă apropii”… Dacă tu insiști și îi oferi zilnic, dimineața, hrana lui preferată, din mâna ta, până la urmă va veni pentru că îi este poftă. În tot acest timp, trebuie să vorbești cu el, să repeți cuvintele de alint și să îl încurajezi să vină la tine. În studiile efectuate asupra dresajului papagalilor, s-a observat că aceștia răspund mult mai bine dacă li se vorbește și dacă sunt încurajați să vină la om. Folosește formule precum: Hai la mine, bravo!!! Hai la morcov, bravo, hai, poți să vii, hai vino… bravo!!!

mangaiat

  1. Nu vei obține rezultate fenomenale din primele zile, dar trebuie să insiști. Zi de zi, câte un sfert de oră sau 20 de minute, cat timp perușul este atent la tine. Nu prelungi sesiunea de dresaj, pasărea va fi stresată și se va enerva. Un sfert de oră este de ajuns, de 2 sau 3 ori pe zi, zi de zi, câteva săptămâni până când vei reuși. Poți aplica această metodă când pasărea este în colivie, apoi îi poți da drumul să zboare, sau poți încerca același lucru când ea stă liniștită pe ceva în afara coliviei. Cum spuneam în articolul anterior, nu este nevoie ca un peruș să fie închis pentru a te împrieteni cu el. Afecțiunea și încrederea se câștigă și când pasărea este liberă prin cameră. Important este ca tu să ai răbdare multă și să te apropii treptat de ea.
  2. Dacă pasărea începe să te lase să o mângâi pe burtică, deja ai făcut un pas uriaș în relația de încredere dintre voi. Dacă perușul poate fi atins, înseamnă că începe să aibă încredere în tine și trebuie să consolidezi această încredere. De aceea, de acum încolo ai grijă să nu faci nimic ce ar putea să îl sperie: să nu dai din mâini, să nu țipi, să nu îl iei forțat în mână. Continuă 2,  3 săptămâni să îl mângâi pe burtică, apropiind degetul din laterală, și apoi încearcă să împingi ușor de burtică în sus ca să sară pe degetul tău. Cu răbdare, cu delicatețe și vorbind mereu cu el încurajându-l, vei reuși! Atenție, nu uita de cuvintele blânde de încurajare și nici de priviri (recitește ce am scris mai sus!!!)
  3. După ce ai reușit să îl convingi să vină pe mâna sau pe degetul tău, stai liniștit și nu fă gesturi bruște. Perușul trebuie să știe că mâna ta este un loc sigur pe care se poate așeza, fără să pățească nimic. Încrederea se capătă în timp, chiar dacă pasărea vine la mâncare, dacă i se pare ceva periculos, va fugi… cu timpul, însă, va deveni tot mai încrezătoare și se va apropia de tine. Ulterior, gestul de a se urca pe degetul tău va deveni unul reflex ori de câte ori vei întinde degetul sau mâna spre ea!!!

Mult succes și multă răbdare!!! Cu dragoste și liniște se poate orice, oricât ar fi de speriat perușul.

 

Cum construiești o relație de încredere cu perușul tău (partea I)

Reguli cheie:

  1. Începe dresajul cu un singur peruș, va fi mai ușor!
  2. Înarmează-te cu răbdare, cu luni de zile de răbdare!
  3. Oferă-i dragoste… perușii sunt receptivi la afecțiune ca niște copii!
  4. Ai grijă să fie o atmosferă liniștită în casă!

Revin asupra acestui subiect cu noi sfaturi, mai detaliate, având în vedere că relația mea cu Pișcoțica a început cu stângul și trebuie să abordez altfel modul în care vom construi prietenia dintre noi două. Perușica mea micuță, care are acum aproximativ 5 luni, a fost bolnăvioară și am fost nevoită să o țin 5 zile închisă sub tratament. De o săptămână se simte bine, se pare că am învins boala, însă îi este grozav de teamă de mine, să nu o închid iar. Deocamdată, nu mă lasă să mă apropii de ea, în niciun caz nu pot ridica mâna spre ea că zboară imediat și țipă supărată. Va fi dificil, dar nu imposibil! Bobiță are încredere în mine, mă lasă să îl pup și să îl iau pe deget, ceea ce va contribui mult la relația mea cu Pișcoțica. Perușii mei sunt liberi tot timpul, nu consider că trebuie ținuți închiși ca să fie “dresați”. Cu afecțiune și răbdare, o pasăre se va apropia de tine și va prinde curaj chiar dacă este liberă să zboare prin camera. Eu recomand ca perușii să fie ținuți închiși doar în primele una sau două săptămâni de când sunt aduși acasă, pentru a se familiariza cu noua lor colivie și cu oamenii din jur… dar să o luăm cu începutul…

DSCF7947

  1. Ai adus un peruș acasă, nu este deja dresat, din contră, este speriat, ba chiar îngrozit de tot ceea ce i se întâmplă. Lasă-l să stea liniștit în colivie, în colțul unei camere pe unde nu trece chiar toată lumea și unde nu merge televizorul tare. E bine să pui colivia în colț și pe un postament înalt, astfel se va simți mai în siguranță…

!!! Imaginează-ți cum simte și gândește el: este terifiat, îi este frică de tot ce vede, tot felul de ființe uriașe vin la colivie, bat în gratii, scot sunete pe care nu le înțelege și se uită stăruitor la el ca niște animale de pradă. Dacă îl pui într-un colț liniștit al casei, dacă păstrezi distanța în primele zile și îi vorbești pe un ton blând și calm, se va liniști. Ba chiar se recomandă să acoperi 2 laturi ale coliviei cu un prosop, să nu mai stea cu ochii speriați în toate părțile și să se simtă cât mai în siguranță. Fă tot posibilul ca pasărea să se acomodeze și să uite de frică, altfel nu vei avea nicio șansă să te împrietenești cu ea. Un peruș nu este un pisoi pus pe joacă, este o ființă fragilă, a cărei singură apărare este zborul… dacă nu poate zbura, nu are cum să se apere și panica lui sporește!

  1. Perușul în colivie, tratat cu blândețe, cu hrană bună și cu vorbe de alint va începe să se acomodeze cu tine. Este bine ca, la început, să fie alături de el mai mult persoana care îl iubește și care vrea să se împrietenească cu el. Perușii se simt bine în grupuri mari, dar se atașează de o singură persoană, de un singur partener. Vorbește cu el cât de des poți, dar fără să ridici tonul, fără să țipi sau să bagi mâna prin colivie și să îl fugărești ca să îl prinzi.

!!! Iată cum gândește el: omul din fața lui este calm, îi aduce zilnic mâncare și apă proaspătă, îi face curat și vorbește cu el. Dacă nu este agresiv, “dacă îmi aduce mâncare și nu vrea nimic de la mine, înseamnă că pot avea puțină încredere în el“… astfel perușul se va simți tot mai bine de la o zi la alta, va căpăta curaj, va începe să cânte și să îți răspundă când îi vorbești.

ricuta tutu

  1. În fiecare dimineață, trebuie să schimbi apa, să speli recipientul cu apă caldă și să pui apă proaspătă nouă. Atenție, apa să fie minerală plată sau apă bună de fântână. După ce schimbi apa, uită-te la cutia cu semințe. Dacă sunt multe coji deasupra, scutură puțin cutia de jos în sus ca semințele nemâncate de la fundul cutiei să vină la suprafață. Înainte să bagi cutia cu semințe la loc în colivie, ia în palmă sau pe două degete câteva semințe și du mâna spre peruș ușor, vorbindu-i blând. Nu vei avea succes din prima zi, dacă tot se teme de tine, dar peste câteva zile sau săptămâni va veni să ciugulească. Dacă nu vine perușul să mănânce de la tine, pune cutia cu semințe la loc și lasă-l să mănânce singurel.

!!!Cum gândește perușul tău: nu are încredere să ia semințe de la tine din mână din primele zile, dar te studiază cu atenție și cu timpul va prinde curaj. Dacă nu faci gesturi bruște, dacă nu îl grăbești, dacă îi vorbești blând și îl încurajezi cu vorbe de genul: hai la mine, hai la semințe! până la urmă va veni. În loc de semințe poți să folosești morcov ras sau salată verde sau orice altă legumă ai observat că îi place mult. Toată această acțiune nu trebuie să dureze mult, doar câteva minute, ca să nu stresezi pasărea.

… va continua….

Cum trebuie tratat un peruș cu diaree

Perușica mea bolnăvioară este tot mai bine și sper să nu fie doar un efect de scurtă durată a tratamentului. Sper să se fi vindecat pentru totdeauna și să crească sănătoasă și frumoasă. Trecând prin aceste clipe grele cu ea, m-am gândit să revin cu un articol despre infecții și despre diareea la peruși. Iată cum trebuie să procedați când un peruș este bolnav și are găinațul moale, apos, verde, gălbui sau albicios.

găinaț apos, verde - gălbui indică probleme de sănătate

găinaț apos, verde – gălbui indică probleme de sănătate

găinațul unui peruș sănătos

găinațul unui peruș sănătos

Diareea este un simptom nu o boală, în spatele ei se ascunde o bacterie, un virus sau paraziți interni. Boala apare de cele mai multe ori din cauza mizeriei din colivie, a apei de robinet pe care nu o schimbi cu zilele precum și din cauza semințelor de proastă calitate cumpărate la kilogram din piețe… Atenție, nu le dați perușilor semințe vărsate, acestea sunt ținute în condiții mizerabile, în saci uzați, mucegăiți, în depozite unde colcăie șobolanii și gândacii. Perușii trebuie hrăniți cu un amestec de semințe de calitate, ambalat în pungi vidate și cu sigla unei companii care respectă standardele europene de calitate. Chiar dacă locuiți la țară, chiar dacă aveți mai puțini bani, nu vă zgârciți în ceea ce privește hrana perușilor, pentru că nu este deloc costisitoare.

hranaSpre exemplu, eu cumpăr cea mai bună hrană de pe piața românească, și anume Versele Laga Budgie Premium (http://www.versele-laga.com/nutri/nutrition/pages/Products/index.jsp?ran=203&pro=21456&fam=138&ani=149&rac=0), punga are 1 kg și mă ține în medie 3 luni, având doi peruși. De asemenea, nu le dați perușilor apă de la robinet, luați apă minerală plată sau apă bună de fântână, schimbați apa în fiecare dimineață iarna și de două ori pe zi vara.

De îndată ce apar semnele de boală, adică diareea, perușul bolnav trebuie izolat într-o colivie mai mică, de carantină, dacă mai ai și alții. Colivia în care a stat, toate lucrurile și jucăriile pe care le-a atins trebuie frecate bine cu un tampon îmbibat în spirt și spălate cu apă caldă. Dacă sunt prea deteriorate jucăriile, ar trebuie aruncate și cumpărate altele când perușul se însănătoșește. Trebuie dus imediat la un veterinar sau trebuie să mergi doar tu să îi explici veterinarului simptomele. De obicei, se dă un tratament solubil în apă împotriva unei game variate de bacterii, pe bază de antibiotice. Aplică tratamentul conform instrucțiunilor și ai mare grijă ca pasărea să stea în căldură, într-un spațiu liniștit, să aibă hrană de calitate și apă curată mereu. Câtă vreme are diaree, nu îi da ou fiert, dă-i numai legume fierte și orez fiert, ceai de gălbenele sau de mentă. Un tratament bun trebuie să aibă rezultate bune din primele 3, 4 zile, dacă nu se vede nicio îmbunătățire în acest timp, revii la veterinar pentru a primi o altă soluție. Ideal ar fi să se facă analiza găinațului și a salivei din gușiță pentru a determina exact cauza bolii.

sera-diropur-wUn prieten al paginii noastre de facebook (multumesc Mihai Daniel!) ne-a recomandat și soluția Sera Diropur W, un extract de plante pe bază de tuberculi de sclipeți sau scânteietoare, o plantă medicinală pe care o vedem adesea înflorind pe pășuni. Această plantă, de la care se folosesc rizomii, are certe calități terapeutice în combaterea infecțiilor gastrice, a enteritelor și a diareeii. Dacă nu găsiți soluția aceasta, puteți cumpăra pulbere de sclipeți de la plafar, puneți un vârf de cuțit în 100 ml de apă clocotită și lăsați câteva ore într-un vas acoperit. Apoi, din vas, luați o linguriță de soluție și puneți în 100 ml de apă în adăpătoarea perușului.

Nu lăsați niciun peruș cu probleme de sănătate netratat!!! Când adoptați peruși și orice alt papagal, asigurați-vă că aveți în apropiere un veterinar competent, cu experiență la păsările exotice. Și nu uitați să le oferiți condiții exemplare de igienă, hrană de calitate și apă bună proaspătă.

Surprize fericite și nefericite

Scriam mai devreme că am adoptat un Ricuță… părea băiețel când îl urmăream în magazin… După câteva zile acasă, ne-am convins că este fetiță, ca atare a fost botezată Pișcoțica Țiți. Cum ne-am dat seama?

ricuta tutu

- cera din jurul nărilor s-a albit,

- nu cânta, doar țipa cerând atenție,

- comportament capricios, vrea să fie șefă peste toate cutiuțele cu mâncare și mai întâi mănâncă ea, apoi îl lasă și pe Bobiță,

- nu în ultimul rând, după ce Bobiță s-a ținut la distanță câteva zile, a început mai apoi să o alinte și să-i dea de mâncare…

Se jucau împreună, zburau prin toată camera, treceau pe la toate jucăriile, se pupau și își curățau unul altuia penele… eram bucuroși să îi vedem atât de activi și de fericiți… dar, de marți Pișcoțica a dar semne de boală. Plăcintuțele ei au devenit brusc apoase și galbene. Am ajuns imediat la veterinar și am primit un tratament activ pe un spectru larg de bacterii… sper din tot sufletul să o ajute.

Ricuta in stanga, Bobita in dreapta

Piscotica in stanga, Bobita in dreapta

Din păcate, a trebuit să îi închid în colivii, am dezinfectat totul foarte bine, am spălat cu apă caldă și îi țin închiși, ca Bobiță să nu se îmbolnăvească și el. Atmosfera din casă e destul de tensionată, iar perușii mă ceartă.

Pișcoțica este încă vioaie, mănâncă bine și bea din apa cu tratament. Ciudat este că noaptea plăcintuțele ei sunt perfect normale, negre, cu centrul alb, încolăcite ca la carte… ziua, cum bea apă, face găinațul apos și galben. Pare să fie afectat pancreasul sau stomacul de o bacterie nenorocită. După examenul clinic, veterinarul s-a arătat sceptic, mi-a zis că era deja bolnava când am luat-o, că a mai fost ținută pe tratament înainte, care a avut un efect de scurtă durată, dar boala a revenit… Sute de peruși pleacă bolnavi din aviare și din  magazine… nu degeaba critic eu crescătorii de ocazie, interesați doar să facă bani de pe urma păsărilor exotice. În mod normal, un peruș trebuie să ajungă la vânzare cu un certificat de sănătate eliberat de un veterinar competent, și cu o scurtă informație despre hrana cu care este obișnuit.

Dacă cineva mă poate ajuta cu un sfat privitor la starea perușelei mele, rămân profund recunoscătoare!!!

Casa cu peruși, mai veselă cu Ricuță

La mulți ani tuturor, un an mai bun și mai frumos și peruși fericiți și sănătoși!!!

Dragi prieteni, ne revedem după o grămadă de vreme, după o perioadă în care am fost plecată din țară și am fost departe de internet… Îmi pare rău că nu am putut răspunde tuturor mesajelor primite în acest timp, îmi cer scuze celor care au așteptat nerăbdători un semn și îi sfătuiesc pe cei care au probleme cu perușii să caute în primul rând un veterinar bun, iar mai apoi sfaturi pe internet. Oricât de mult mi-aș dori să vă ajut cu perușii bolnăviori, nu pot face mare lucru de la distanță!!! De aceea, vă doresc să aveți perușei sănătoși și să aveți mare grijă cum îi creșteți, ce hrană și ce condiții le oferiți…  Acum aș vrea să vă povestesc despre perușii mei, despre noul pui pe care l-am adoptat și despre modul în care a fost primit acasă de Bobiță.

Riki, Ricuță sau Țupi-Țupi este noul nostru puiuț, adoptat pe 3 ianuarie, să îi facem o bucurie lui Bobiță și să ne înveselim casa. Este un grey lacewing (aripioare de dantelă) superb, sănătos, voios, cu gheruțe puternice și dornic să zboare toată ziua.

Ricuta in stanga, Bobita in dreapta

Ricuta in stanga, Bobita in dreapta

Ca orice pui mic și speriat, de cum a ajuns acasă a intrat în panică și a început să caute disperat o cale de scăpare. Bobiță îl privea cu uimire și nu înțelegea de ce este frică… pasă-mi-te, uitase cum a reacționat și el în iunie, când a fost luat din cușca magazinului. Ricuță nu a stat închis nici măcar o zi în colivie. Bobiță, fiind liber, nu-l puteam chinui pe cel mic, să-l țin închis, în timp ce celălalt se juca liniștit prin cameră.

ricuta in pom

Ușița coliviei era o mare necunoscută, așa că am aplicat aceeași metodă ca la primul peruș: am scos capacul coliviei ca Riki să poată zbura în voie. De aceea, coliviile lor nu au capace, sunt spații libere de decolare și aterizare, iar seara le pun la loc acoperișul ca perușii să nu zboare haotic pe întuneric.

coliviile

Micul Riki, cam de 3 – 4 luni, cerșește afecțiunea lui Bobiță și ar sta lipit de el tot timpul. Doar că Bobiță îl acceptă cam greu și pare să fie agasat de puiul năzdrăvan. Se obișnuise singur, toate jucăriile erau ale lui, iar acum trebuie să împartă, ceea ce pare să fie cam greu. În curând, trebuie să cumpăr o nouă serie de jucării să aibă fiecare cât mai multe. Bineînțeles, oricâte ar primi Riki, tot mai frumoase sunt ale lui Bobiță și va încerca să intre în stăpânirea lor. E un pui mic și adorabil, dar destul de posesiv și îndrăzneț. Eu sper să se împrienească în următoarele săptămâni și să aibă grijă unul de altul…

Numele peruşilor în diverse limbi şi traducerea lor

Latină: Melopsittacus Undulatus

Numele ştiinţific în latină înseamnă „papagal care cântă, cu linii ondulate“, referindu-se atât la trilurile peruşilor, cât şi la dungile negre de pe cap, care formează un model ondulat. Numele ştiinţific a fost preluat în multe alte limbi, în special în limbile de origine latină, precum franceza sau italiana, şi tradus ca atare. 

perusi creanga

Engleză: parakeet, shell parakeet, budgerigar sau budgie

Toată lumea ştie că micuţii papagali originari din Australia au fost botezaţi de englezi „budgerigars“, după numele lor iniţial, dat de aborigeni, „betcherrygah“, care înseamnă „bun de mâncat“. Din păcate, puişorii de peruşi erau o delicatesă în meniul aborigenilor, dar nu vă dau şi detalii despre modul în care îi găteau…

Franceză: perruche ondulée

Germană: wellensittich = papagal cu dungi

Finlandeză: undulaatti

Suedeză: undulat

Olandeză: zang parkiet = mic papagal cântător

Filipineză: maikling loro = papagal micuţ

Estoniană: viir papagoi  = papagal dungat

Italiană: pappagallino ondulato

Croată: tigrica = face referire tot la dungile ondulate de pe capul peruşilor

Catalană: periquito

Cehă: andulka vlnkovaná

Maghiară: hullámos papagáj

Poloneză: papużka falista

Turcă: Muhabbet kuşu

Rusă: Волнистый попугайчик (pronunţia relativă: volnistic păpugaicic) = papagal ondulat

Deficienţele de vitamine în hrana peruşilor

Mulţi peruşi sunt hrăniţi de mici cu seminţe, majoritatea crescătorilor nu îşi bat capul să le facă amestecuri delicioase de legume şi fructe, să se bucure de un aport constant de vitamine. Dar verziturile sunt esenţiale. Lipsa de vitamine duce la boli grave şi chiar la deces, când se agravează.

Lipsa vitaminei A

-         favorizează apariţia bolilor respiratorii şi a răcelilor;

-         culoarea penajului devine mai ştearsă, îşi pierde luciul;

-         cauzează apariţia de scuame albe pe gheruţe şi pe ceră;

-         apare hiperkeratoza: cera se îngroaşă, capătă nuanţe maronii şi începe să semene cu un neg;

-         se îngroaşă regiunea din jurul părţii de jos a ciocului;

-         apar probleme de vedere.

 

hiperkeratoza

hiperkeratoza

Legume şi fructe cu vitamina A: morcovi, spanac, pătrunjel, ardei gras roşu, salată verde, cartofi dulci, pepene galben, caise, sparanghel, castraveţi, ţelină, prune, portocale.

Lipsa vitaminelor B

-         probleme de mobilitate până la paralizia picioarelor,

-         pasărea tresare ca şi cum ar avea convulsii, devine nesigură pe ea şi sperioasă, nu se mai poate agăţa de băruţe.

Legume şi fructe cu vitaminele B: conopidă, spanac, ardei gras, pătrunjel, pastranac, prune, cireşe, pere, piersici, portocale, alone, nuci.

Lipsa vitaminei D

-         această vitamină este esenţială în metabolismul peruşilor şi ajută la asimilarea mineralelor precum calciul şi fosforul. Fără această vitamină, pasărea nu îşi mai dezvoltă sistemul osos, oasele şi articulaţiile devin dureroase şi fragile, nu mai este capabilă să zboare, să meargă, devine apatică şi bolnăvicioasă.

Surse de vitamina D: soarele, lumina naturală, lămpile cu ultraviolete, gălbenuşul de ou (de la găini de ţară), ficat de curcan fiert şi mărunţit, servit cu alte legume, brânza ricotta (din când în când, împreună cu firimituri de biscuiţi cu miere).

Lipsa vitaminei E

-         apar probleme de mobilitate, pasărea tresare şi mai mult ţopăie, decât să meargă;

-         apar probleme de vedere.

Surse de vitamina E: spanac, miez de floarea soarelui, arahide crude nesărate, migdale.

Nicio vitamină nu trebuie să lipsească din hrana peruşilor, trebuie să vă străduiţi să le oferiţi zilnic cel puţin o linguriţă de amestec de legume. Deficienţele de vitamine slăbesc imunitatea peruşilor şi lasă cale liberă bolilor. Un peruş care mănâncă doar seminţe, va suferi în timp, se va îmbolnăvi din senin, când nici nu te aştepţi. Pune-i în apă, de 3 ori pe an vitamine solubile de calitate, timp de o lună, în special când încep perioadele de năpârlire. Şi ai grijă să îl convingi să mănânce legume variate, alune, arahide, nuci, banane şi portocale (pt vitamina C).      

Previous Older Entries

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 111 other followers