PĂSĂRILE DE LÂNGĂ NOI

Duminică, 31 martie, sărbătorim ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PĂSĂRILOR.

Cred că pentru această sărbătoare ar fi cel mai potrivit un articol despre păsările sălbatice care au ales să trăiască pe lângă oameni, în ograda de la ţară sau în firidele blocurilor de la oraş, pe stâlpii de electricitate sau printre schelele metalice ale unui pod. Vrăbiuţele, porumbeii, guguştiucii, rândunicile, berzele, lăstunii de casă… o mulţime de păsăret care a reuşit să se adapteze în condiţiile tot mai vitrege ale societăţii umane.

Vrăbiuţele

Mereu active, iscoditoare, în căutare de hrană şi adăposturi mai bune, gălăgioasele vrăbiuţe trăiesc în cârduri mari pe lângă case şi blocuri. La câmpie, la poalele munţilor, peste tot unde găseşti o aşezare omenească, găseşti şi vrăbiuţe. Suntem atât de obişnuiţi cu ele, că nici nu le mai băgăm în seamă. Dar, dacă nu ar mai fi, am duce dorul ciripitului lor vesel.

vrabiuta dupa baie

Vrăbiuţele sunt păsări cântătoare, deosebit de gălăgioase la oraşe, unde ciripitul lor a căpătat forţă, să acopere zgomotul motoarelor şi sunetele citadine stridente. Vorbesc mult între ele, se anunţă una pe alta unde sunt surse noi de hrană, iar cea care găseşte prima vreun biscuite pe trotuar îşi cheamă toate suratele. Pe vreme frumoasă, vrăbioii obişnuiesc să cânte să atragă atenţia vrăbiuţelor şi să marcheze teritoriul familiei lor.

Descoperă o poveste frumoasă despre vrăbiuţe aici: http://www.pasaridinromania.com/search/label/vrabia%20de%20casa

Porumbeii

Nelipsiţi din parcuri şi pieţe, oriunde oamenii obişnuiesc să arunce firimituri de pâine şi boabe, porumbeii se simt mult mai bine la oraşe, decât la sate. Oportunitatea de a găsi hrană în mediul citadin este mult mai mare. Pe de altă parte, tot aici găsesc mult mai uşor şi locuri adecvate pentru cuiburi sau ascunzători. Parcă le place mai mult să stea pe statui, acoperişuri şi ziduri, decât prin copaci.

porumbei de oras

S-au adaptat incredibil de bine în mediul de beton şi sticlă, mult mai repede decât alte specii. De altfel, porumbelul este prima pasăre „domesticită” de om… aşa credem noi J… în realitate, eu cred că porumbelul s-a lăsat domesticit pentru că omul este sursa cea mai bogată de hrană.

Rândunicile şi drepnelele

Ele vin întodeauna cu primăvara pe aripi. Se spune că vremea se încălzeşte abia când se aude primul gângurit de rândunică. Când se întorc acasă, la cuiburile pe care le-au construit pe sub streşini, în şură sau în grajd, la colţul unei terase sau la umbra ocrotitoare a unui balcon, rândunicile se adună stoluri pe firele de curent electric şi încep să sporovăiască bucuroase. Îşi caută perechea şi se apucă neîntârziat de treabă: deretică pereţii cuiburilor, le întăresc cu lut şi le căptuşesc cu pene moi găsite prin ograda găinilor. Un cuib poate fi construit din 750 până la 1.400 de bulgăraşi de pământ (V. Ciochia „Mic tratat de ornitologie” 2007).

Hirundo_rustica_06517

Rândunicile preferă casele de la sate, pe când rudele lor mai mari, drepnelele, preferă oraşele. Ambele specii se hrănesc cu insecte pe care le prind în zbor şi nu sunt interesate de hrana pe care le-o oferă oamenii, chiar dacă trăiesc pe lângă casele noastre. Au ales, probabil, gospodăriile umane pentru că se simt protejate de păsările răpitoare. Pereţii caselor noastre sunt cea mai bună pavăză pentru cuibul rândunicii şi pentru puişorii ei. În schimb, rândunicile ne apără de insectele sâcâitoare (paianjeni, furnici) şi este o crimă să le distrugem cuiburile, chiar dacă suntem supăraţi de mizeria pe care o lasă dedesubt.

Descoperă mai multe detalii din viaţa rândunicilor şi a drepnelelor aici: http://omulcuduhdebufnita.blogspot.ro/2010/08/insectivorele-si-puii-lor-randunica.html

Guguştiucii

Cine nu-i recunoaşte? Sunt peste tot unde sunt şi oameni. Cu ochii lor blânzi, cu gânguritul dulce, guguştiucii sunt păsări blânde care încearcă să se apropie de oameni şi acceptă în jurul lor toate speciile de zburătoare. Nu am văzut niciodată un guguştiuc agresiv, nici măcar cu vrăbiuţele micuţe şi firave. Eu îi admir pentru comportamentul lor paşnic şi pentru sfiala cu care se apropie de seminţe, spre deosebire de porumbei care tot timpul se bat şi se îmbrâncesc, nelăsând nici alte păsări să mănânce alături de ei.

gugustiuci

Este uimitor cum o pasăre atât de fragilă şi blândă, precum guguştiucul, a reuşit să migreze din regiunile calde ale Asiei şi să se adapteze la iernile aspre de la noi. În regiunile natale, guguştiucul trăia departe de oameni, dar pornind pe meleaguri străine, înfruntând pericole şi prădători rapace, a ales tovărăşia noastră. Azi îl vedem mai des prin oraşe, pe lângă blocuri, pe aleile cu multă verdeaţă şi pe lângă casele cu oameni primitori, care îi dau de mâncare. Între blocuri, rar se întâmplă să se aventureze vreo pasăre de pradă care să îi fure ouăle şi puii (uliu, gaiţa sau coţofana), iar guguştiucii se simt în siguranţă.

Cine doreşte să afle mai multe informaţii despre guguştiuci, aici găseşte un articol detaliat şi bine documentat: http://www.porumbei.ro/incredibila-faptura-gugustiucul-streptopelia-decaocto/

Berzele

Elegante, maiestuoase, mândre de frumuseţea lor, berzele aduc bucurie în gospodăriile unde îşi fac cuibul. Sunt păsări de baltă, se hrănesc cu peşti, mormoloci, broaşte, şoricei şi tot felul de crustacee, dar preferă să îşi ridice cuibul pe lângă casele oamenilor. Pe stâlpi, pe acoperişul unui grajd, pe un coş de sobă înfundat, în satele aflate în apropierea unor lacuri sau râuri, găseşti cel puţin două, trei cuiburi de berze.

barza 1

Obiceiul de a convieţui cu oamenii, chiar dacă nu interacţionează cu ei, se păstrează încă din Evul Mediu. Există cuiburi care au fost folosite de sute de ani în continuu, pentru că fiecare generaţie îl consolidează în fiecare an. Ba chiar, prin statele occidentale (unde păsările sunt preţuite şi ocrotite), oamenii ridică stâlpi groşi cu o platformă de metal în vârf pentru a atrage berzele să-şi facă cuiburi. De ce vor să fie vecine cu oamenii? Poate că se simt mai în siguranţă în gospodăriile apărate de câini, poate că au încredere în stabilitatea construcţiilor ridicate de om, pentru că „locuinţa lor”, cuibul, este foarte grea şi are nevoie de o bază solidă.

Citeşte aici mai multe despre viaţa berzelor: http://www.ciconia.ro/Biology.html

Sau aici: http://www.pasaridinromania.com/search/label/barza

Anunțuri

7 comentarii (+add yours?)

  1. Anny
    Mar 28, 2013 @ 17:09:49

    ce articole interesante:*

    Răspunde

  2. Peruşii mei mici şi pufoşi
    Mar 30, 2013 @ 12:20:00

    Imi poti spune, te rog, cam in ce zona se afla cel mai complex petshop in Bucuresti? Am luna viitoare drum pe acolo si am zis ca daca tot ma duc, sa le iau si micutilor ceva , ca poate nu mai am curand ocazia

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Apr 01, 2013 @ 12:15:08

      Buna, petshop-uri bune sunt in Hornbach, aici gasesti jucarii faine, Animax care are mai multe sedii, le gasesti pe site-ul lor sau la intrarea in Bucuresti dinspre Pitesti este un petshop mare in incinta Militari Shoping Center.

      Răspunde

  3. Ann
    Mar 31, 2013 @ 12:56:17

    Bună!
    Acest comentariu vine din partea unei fete de 13 ani care ar vrea ca relaţia dintre ea şi peruşii ei să fie altfel decât este acum. Am nevoie de mult ajutor, după părerea mea.
    Peruşica, Rita, a prins o perioadă mult prea brutală pentru ea. Asta a fost în urmă cu un an sau doi, cam aşa. Locuiam în apartamentul bunicii iar ea nu prea îi suporta când făceau gălăgie şi dătea mereu cu diverse lucruri în cuşca lor ca să tacă. Apoi, m-am mutat cu mama în garsoniera actuală.
    Peruşul, Coco, este mai nou. Primul peruş a murit în aproprierea zilei mele de naştere acum 5 luni, aşa că l-am cumpărat după o zi de la incident pe acesta. În prima zi, am băgat mâna la ei în cuşcă şi pot spune că, Coco era destul de prietenos. După mai multe încercări acompaniate de vocea mea oribilă care cânta „galben submarin”, Coco mi se urcase pentru o fracţiune de secundă pe deget. Am fost entuziasmată. Deşi, prima zi a fost la bunica, după care i-am dus la garsonieră. Coco era la fel de prietenos, se urca din ce în ce mai mult pe degetul meu. După o perioadă, s-a dus totul. Băgam mâna la ei în cuşcă, începeau să ciripească şi să fâlfâie haotic din aripi. Uneori le mai dau drumul prin micul hol de la intrare. Aş vrea să le dau drumul în cameră, dar cea mai mare temere a mea este să nu se urce pe dulap şi să cadă între el şi perete. Iar dimineaţa, când somnul îmi este mai dulce, Coco se prinde cu gheruţele de bările unde se află apa şi începe să fâlfâie şi să ciripească tare. Chiar aş vrea să fie altfel relaţia dintre noi şi de aceea am nevoie de ajutorul dumneavoastră. Recunosc, comportamentul meu nu este tocmai adecvat pentru cineva care vrea peruşi, dar din acest punct de vedere aş vrea să mă schimb pentru ca relaţia dintre mine şi micuţii mei să fie altfel. Şi aş vrea mai multe jucării pentru activul meu Coco dar nu prea găsesc în sărăcăciosul oraş Alexandria..
    Şi totuşi, pe Rita o am de mult timp, dar niciodată nu am văzut un ou de peruş! De ce?
    Şi încă ceva; am văzut postarea cu diferenţa dintre un peruş adult şi un pui, iar Coco are ochii negrii, capul alb şi „barbă”. E adult, pui sau între ele?
    Vă doresc o zi bună şi aş vrea cât mai repede răspunsul.

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Apr 01, 2013 @ 12:26:42

      Ann, daca ai citit pe blog si articolele din urma, cred ca ai observat ca eu recomand mereu ca perusii sa fie liberi prin camera. Astupa locul dintre dulap si perete cu diverse carti vechi, cutii de pantofi orice e mai greu si sta bine acolo, sa nu cada perusii si da-le drumul. Te vei imprieteni mai repede cu ei daca sunt liberi si ei vor fi mai fericiti si mai sanatosi. Bineinteles, ar fi grozav sa le iei cateva jucarii sa te joci cu ei, atunci vei vedea cat sunt de haiosi si inventivi, daca ii tii inchisi nu te bucuri de ei, ce sens are doar sa stai sa te uiti la ei prin colivie… important este sa interactioneze cu tine sa va jucati, sa cante sa te faca sa razi… deci, citeste articolele de pe blog despre dresajul perusilor, adu-le jucarii si incearca sa fii cat mai blanda si iubitoare cu ei, sa te gandesti la ei ca la niste prieteni. Daca ii iubesti cu adevarat si le oferi libertatea, si ei te vor rasplati cu afectiunea lor.

      Răspunde

  4. Alis
    Apr 03, 2013 @ 11:54:26

    Buna Adina!A-i mei perusei,nici sa nu auda de colivie..numai in casa stau…sa rezolvat problema…albastrel este baiat si i s-a curatat aceea crusta maro de pe nari…galbioara este fata…din pacate nu a facut oua…este prea tanara cred…are sigur sub un an…poate la anu.nu-i pot convine sa manance hrana amestecata cum ne inveti tu,pt ca se murdaresc pe cioc ca cei din poza si ei nu sufera deloc.le place ciocul perfect uscat…cand le dau salata uda,nu mai pot de albastrel…sa vezi cum face baie in ea :))))e asa fericit..sper sa vina vara mai repede sa le pun cadita,sigur va fi incantat….e disperat dupa baita…si de unde bea ar face…dar e prea racoare sa le dau de acum…mai de prin mai…f bun articolul…am o mare mare problema…la parintii mei,in fiecare an vin niste randunici..au cuib acolo..face cam 5 pui odata…si aia mai mari il arunca din cuib pe cel mai mic…i-am urmarit si am vazut…l-am pus noi de 3 ori la loc,dar a doua zi cand m-am dus acolo am auzit ca la mancat pisica noaptea cand l-au aruncat din cuib :((…de data asta anul acesta vreau sa-l salvez pe cel mai mic…da nu stiu cum sa-l hranesc…sunt asa de mici…am inteles din ce ai postat tu si de pe acel site ca numai pers cu experienta,sa le hraneasca dar eu sa stau sa vad cum il arunca din cuib?parintii tipa dupa el,dar fratii sunt rai…sunt multe guride hranit…am inteles ca-l pot tine intr-o cutiuta,ii dau apa de pe o pensulica sa ia el,dar hrana?asta e importata…cu penseta sa-i dau muste…dar cum sa prind atatea?poate imi dai o varianta ceva…ou fiert merge?ca sigur si anul asta vom pati la fel si nu vreau sa moara…si daca pot sa-l hranesc in 2 sap ii dau drumul tot acolo langa cuib…dar cum sa-l cresc sa-l ajut?poate ma poti ajuta chiar vreau sa-i salvez pe cei care il abandoneaza fratii…astept raspuns..merci

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Apr 04, 2013 @ 08:19:19

      Buna Alis, ma bucur multe de vestile bune legate de perusi, sper sa nu mai ai niciodata probleme de sanatate cu ei… In privinta randunicilor, treaba este complicata, dar nu foarte, exista solutii si te va ajuta foarte mult omul care a infiintat in Romania, la Bucuresti, asociatia pentru ajutorarea drepnelelor. El are acest blog, http://omulcuduhdebufnita.blogspot.ro/ sau pagina de net http://www.drepneauaneagra.ro Randunicile sunt rude cu drepneaua si cu lastunul de casa, sunt pasari care se hranesc numai cu insecte, asa ca este interzis sa le dam orice altceva de genul pâine, mălai, hrană de pisici sau câini, mei, alte seminţe, lapte, carne, carne tocată, ouă, brânză, viermi de pământ, larve de muşte, greieri sau lăcuste la conservă, gândaci, fructe,legume,”hrană pentru păsări insectivore” din comerţ, orice fel de larve! Cel care are asociatia pentru salvarea acestor pasari te va ajuta cu hrana speciala, el o comanda de la furnizori din strainatate si cred ca iti poate trimite si tie o cantitate mai mica sa salvezi puiul, iti va da sfaturi legate de modul de hranire, de curatenie si de temperatura la care tb pastrat puiul. E foarte important sa creasca in conditii optime, altfel nu va fi capabil sa zboare, sa se hraneasca singur, se va imbolnavi usor… e treaba complicata cu pasarile salbatice, dar cu pasiune si intelegere le putem ajuta. Stiu ca multe specii au acest obicei crunt de a elimina puiul mai mic din cuib, cel care are cele mai putine sanse sa se dezvolte, dar daca vrei sa te dedici salvarii lui, o poti face. Scrie-i administratorului blogului de mai sus si sigur vei primi sfaturiel cele mai bune, este cel mai in masura de la noi din tara sa te ajute. Poate chiar accepta sa preia dansul cresterea puiului, daca nu are prea multe pasari in „sanatoriul” lui.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: