Păsările României

Marea familie a Păsărilor, clasa AVES, cuprinde peste 10.000 de specii cunoscute în întreaga lume. Cu toate că specii noi sunt descoperite uneori în regiunile puţin explorate ale Terrei, în fiecare an, cel puţin o specie este declarată dispărută sau pe cale de dispariţie.

Clasa Aves cuprinde 27 de ordine, împărţite în 155 de familii. În România, trăiesc doar o parte dintre ele, iar Societatea Ornitologică Română ne pune la dispoziţie o listă cu aproximativ 390 de păsări pe care voi încerca să le prezint pe blog, în ordinea familiilor lor. Pentru că îmi sunt cele mai dragi, voi începe cu păsările cântătoare.

ORDINUL PASSERIFORMES – PĂSĂRILE CÂNTĂTOARE

Încadrate în ordinul Passeriformes, păsările cântătoare au dimensiuni şi coloraturi variate. Dar toate au o trăsătură comună, şi anume un sfirinx (laringe) bifurcat care le ajută să scoată trilurile încântătoare. În timpul expiraţiei, o membrană anume din sfirinx vibrează şi emite suntele melodioase. În plus, pulmonul acestor păsări este foarte bine dezvoltat, de 10 ori mai puternic decât plămânii unora dintre mamifere (păstrând proporţiile, bineînţeles). Văzul şi auzul sunt foarte bine dezvoltate, pe când gustul şi mirosul au rămas pe locul doi. În general, sunt păsări mici şi iuţi, agile şi foarte active dimineaţa. Preferă insectele şi fructele, hrană care le oferă nutrienţii necesari pentru o viaţă scurtă, dar intensă.

 Familii de păsări cântătoare din România

AEGITHALIDAE – Piţigoiul codat (Aegithalos caudatus )

Pasăre sedentară, de dimensiuni mici, este uşor de recunoscut după pieptul cu un penaj alb-gri şi coada mult mai lungă decât restul corpului. Piţigoiul codat trăieşte în regiunile împădurite, în grupuri de câteva zeci de semeni, câutând hrana împreună. Preferă insectele şi, iarna, este în continuă mişcare după surse noi de hrană. Primăvara, îşi construieşte un cuib micuţ din muşchi, pene şi păr, unde depune până la 10 ouă albe, cu pete roşiatice. Piţigoii codaţi sunt păsări longevive, în comparaţie cu alte surate cântătoare de pădure, se înmulţesc într-un ritm constant şi rezistă iernilor geroase din munţii noştri.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

ALAUDIDAE – FAMILIA CIOCÂRLIILOR
Lie, lie, ciocârlie (Alauda arvensis)

Primăvara, de îndată ce auzi cântecul unduitor al ciocârliei reversându-se din văzduh, ştii că iarna a fost învinsă şi încep zilele călduroase. Este o pasăre călătoare, care se întoarce în câmpiile noastre când primăvara îşi intră cu adevărat în drepturi. O auzi cântând doar când se înalţă spre soare şi este singura pasăre din lume care cântă în timp ce zboară. Îşi face cuibul pe pământ, în lanurile de grâne, iar în ţara noastră există arii protejate unde trăiesc ciocârliile şi unde vânătoarea este interzisă. În familia ciocârliilor se găsesc aproape o sută de specii, dar la noi sosesc doar câteva. Alauda arvensis, ciocârlia de câmp, este cea mai răspândită în Europa şi în ţara noastră.  Ea preferă să cuibărească pe câmpurile de la marginea satelor, dar apropierea de om a dus la scăderea numărului de ciocârlii ale căror cuiburi sunt distruse în timpul lucrărilor agricole. O ciocârlie poate depune aproximativ 6 ouă pe an, ceea ce ar asigura perpetuarea speciei, dar astăzi este o pasăre ameninţată în România, şi are nevoie de protecţie. Există arii delimitate şi protejate prin lege, în zonele în care trăiesc ciocârlii, dar localnicii probabil că nu le respectă. Înrudite cu ciocârlia de câmp sunt ciocârlia de bărăgan (melanocorypha calandra), ciocârlia cu aripi albe (melanocorypha leucoptera), ciocârlia de stol (calandrella brachydactyla), ciocârlanul (galerida cristata), ciocârlia de pădure (lullula arborea) şi ciocârlia urecheată (eremophila alpestris).

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

BOMBYCILLIDAE – FAMILIA MĂTĂSARILOR

Mătăsarul, moţ simpatic (Bombycilla garrulus)

Foto John Harris for Wikipedia

Moţul din mătase gălbui este emblema lor mândră. Dar nici penele de pe spate şi codiţa, tivuite cu galben şi roşu nu sunt de neglijat. În jurul ochilor au o mască neagră, delimitată de o dungă albă, trasă parcă din penel. Trilul lor este deosebit de plăcut. Mătăsarii sunt păsări deosebit de frumoase, care trăiesc de obicei în pădurile de conifere. Iarna caută adăpost şi hrană prin grădinile oamenilor, iar, la începutul primăverii, în perioada de împerechere, caută un climat mai blând şi ajung şi prin ţara noastră. Cuibăresc pe ramurile înalte ale pinilor şi depun în medie 4 sau 6 ouă. Ambii parteneri construiesc cuibului pe care femela îl camuflează cu fire de iarbă, licheni sau flori atârnânde. Se hrănesc cu fructe de pădure, cu seminţe şi cu insecte, de aceea preferă să îşi facă cuiburile pe lângă izvoare, unde găsesc o mulţime de gâze. Numele lor ştiinţific, Bombycilla garrulus, înseamnă coadă de mătase guralivă. În limba engleză li se spune waxwing (codiţă de ceară), nume pe care l-au primit datorită penelor roşii din coadă, care seamănă cu ceara de sigiliu. În această familie, sunt grupate trei specii de mătăsari, toate la fel de gălăgioase şi de frumoase.

XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX

CERTHIIDAE – FAMILIA COJOAICELOR

Cojoaica de pădure (certhia familiaris)

Pasăre de talie mică, se întâlneşte în pădurile de pin şi în parcurile cu copaci bătrâni, în scoarţa cărora găseşte cu uşurinţă insectele preferate. Este un adevărat doctor pentru copacii atacaţi de larve şi insecte nefolositoare. Are penajul pestriţ, cu pete maro şi albe, pe burtică penajul este alb, ciocul lung este înconvoiat, iar ghearele puternice sunt adaptate la căţăratul pe trunchiul copacilor. Până şi penele din coadă sunt tari pentru a o ajuta să se sprijine de scoarţă, în căutarea insectelor, la fel ca ciocănitorile. La mijlocul primăverii, îşi construieşte un cuib rudimentar, în care depune în medie 5 ouă. Ruda sa apropiată este cojoaica cu degete scurte (certhia brachydactyla).

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

CINCLIDAE -FAMILIA PESCĂREILOR

Pescărelul negru (Cinclus cinclus)

Englezii îi spun pescărel cu piept alb (white-throated dipper), dându-i un nume mult mai apropiat de înfăţişarea lui. Gulerul şi pieptul învăluit de pene albe ca zăpada face un contrast puternic cu restul corpului negru, cenuşiu şi cu aripile negre. Pescăreii sunt păsări de dimensiuni reduse, cu aripi şi codiţe scurte, adaptate pentru scufundarea în apele râurilor învolburate de la munte. Aproape toate speciile au culori închise, cu penaj negricios sau maroniu, aproximativ 15 – 20 cm lungime, masculii find mai mari decât femelele. Picioarele lungi, cu gheare ascuţite, îi ajută să înoate şi să prindă mici crustacee, gâze de apă sau moluşte. Îşi urmăresc prada de pe bolovanii presăraţi în apele râurilor, îşi balansează capul rapid, căutând un loc bun de scufundare şi o victimă sigură, apoi plonjează cu iuţeală. Se spune că ar putea merge pe fundul apei, dar este numai o iluzie. Pescărelul negru îşi construieşte un cuib rotund mare în crăpăturile din stânci, într-un loc ferit sub un pod… oriunde în preajma unei ape curgătoare sau a unui lac de munte. Poate creşte 3 până la 6 puii într-un an, dacă are suficientă hrană.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

EMBERIZIDAE – FAMILIA PRESURILOR

Presura galbenă (Emberiza citrinella)

Culorile galben şi brun predomină în penajul ei, masculul fiind mai frumos colorat şi mai galben decât femela. Este o pasăre parţial migratoare şi este întâlnită în întreaga Europă, în afară de ţinuturile reci. Preferă câmpiile şi dealurile împădurite, dar şi grădinile sau livezile de la marginea localităţilor liniştite. Poate avea două rânduri de pui pe an şi îşi construieşte cuibul foarte aproape de sol, în tufişuri sau în ierburile înalte. Se hrăneşte cu seminţe, insecte, muguri sau păianjeni. Este o pasăre iubitoare de căldură şi, în zilele toride de vară, masculul continuă să cânte chiar şi la orele prânzului, când celelalte păsări se retrag în umbra copacilor. El stă cocoţat pe cablurile de curent electric sau în vârful vreunui tufiş şi îşi continuă netulburat cântecul melodios. Din fericire, nu este o specie ameninţată cu dispariţia, iar iarna se înmulţesc, deoarece ajung la noi şi presurile galbene din zonele mai reci ale continentului. Din familia presurilor care vin la noi în ţară mai fac parte: presura cu creştet alb (emberiza leucocephalos), presura bărboasă (emberiza cirlus), presura de munte (emberiza cia), presura de stuf (emberiza schoeniclus), presura cu cap negru (emberiza melanocephala) şi presura sură (milliaria calandra).

Ortolanul sau presura de grădină – emberiza hortulana

Când cauţi informaţii pe net despre această pasăre, te apucă groaza. Primele rezultate pe care le afişează Google îţi spun că este o delicatesă în bucătăria francezilor şi că biata pasăre este pregătită cu o cruzime greu de înţeles pentru a fi înfulecată de nişte gurmanzi groteşti. Bietul ortolan, prins de bucătarul şef, este ţinut în întuneric câteva zile, îndopat cu seminţe, îmbătat cu brandy super scump şi apoi gătit. Se mănâncă întreg, cu tot cu oase…… o biată pasăre, de mărimea unui pumn de copil. Noroc că, în 1999 (cam târziu ce-i drept!) Franţa a interzis consumarea acestei minunate păsări cântătoare, dar nu se ştie dacă legea nu este încălcată pe ici pe colo, prin farfuriile unor hulpavi fără minte. Ortolanul este o presură de culoare galben-roşcată, cu capul cenuşiu şi guşa gălbuie. Se hrăneşte cu seminţe şi insecte şi îşi face cuibul foarte aproape de sol sau chiar pe sol, protejat de iarbă sau tufişuri înalte. Este o pasăre migratoare care se refugiază iarna în ţinuturile calde ale Africii – acolo nu cred că o mănâncă nimeni!

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

FRINGILIDAE – FAMILIA CINTEZELOR şi a STICLEŢILOR

Cinteza (fringilla coelebs)


Una dintre cele mai frumos pictate păsări cântătoare de la noi, cinteza este o încântare pentru turişti în zonele montane. Pasărea preferă regiunile mai răcoroase, dar este răspândită pe tot teritoriul ţării, adesea venind în număr mai mare la câmpie pe timp de iarnă, să găsească mai uşor adăpost călduros şi hrană. Masculii se recunosc după petele albastre de pe cap, pe când femelele au pene cenuşiu-verzui drept căciuliţă. Cintezele depun în medie 4 -5 ouă pe an şi pot creşte două rânduri de pui pe an, dacă trăiesc într-o zonă cu hrană din belşug. În meniul lor intră în mod special insectele şi fructele de pădure. Un fapt mai curios despre cinteze este legat de obiceiul lor de migraţie: femelele şi păsările tinere pleacă spre regiunile calde în timpul iernii, pe când masculii, cintezoii,  rămân în ţară, în pofida nopţilor geroase. Înrudită cu ea este şi cinteza de iarnă (fringilla montifringilla).

Mugurarul – pyrrhula pyrrhula

Cu hăinuţă roşie şi tichiuţă neagră de abanos, mugurarul iese imediat în evidenţă printre crengile copacilor. Este una dintre cele mai frumos colorate fringilidae, care soseşte în ţara noastră în anotimpurile calde şi pleacă iarna spre locuri mai primitoare sau coboară la câmpie, în parcuri şi dumbrăvi. Masculul a fost dăruit de natură cu penajul viu colorat, în timp ce femela iese mai puţin în evidenţă cu hăinuţa ei de un cenuşiu roşcat stins. Hrana lor preferată sunt mugurii de conifere, de unde le vine şi numele, precum şi seminţele. Cuibăresc în pădurile din Carpaţi şi depun, în medie, 4 ouă pe an. Femela cloceşte timp de 14 zile, în care masculul o hrăneşte.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Mugurarul cu trompetă – bucanetes githagineus

Numele îi vine nu de la înfăţişare, ci de la cântecul lui, de la suntele ascuţite şi metalice asemenea unei trompete de jucărie. Mugurarul cu trompetă are un penaj cenuşiu tern, îmbogăţit cu nuanţe portocalii doar în perioada de reproducere, specifice însă numai masculilor. Pasărea are un cioc gros şi puternic, pregătit să spargă seminţe mari şi dure, să omoare insecte şi să rupă crenguţe tari de copac. O familie de mugurari cu trompetă poate avea între 4 şi 6 pui pe an.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Mugurarul roşu – carpodacus erythrinus

Este una dintre cele mai răspândite fringilidae din Europa, uşor de recunoscut, mai ales masculul, după nuanţele roşiatice care înconjoară capul şi gâtul. E un roşu carmin, de la care şi-a primit şi numele, englezii numindu-l, de altfel, the rosefinch. Femela acestei specii este mai puţin colorată, cu un penaj tern, gri cenuşiu, pe alocuri cu nuanţe crem-gălbui. Vara trăieşte la marginea pădurilor de deal şi de munte, în apropierea apelor curgătoare curate. Iarna migrează spre locuri mai calde, la câmpie, prin parcuri sau livezi. Îşi face cuibul în tufişuri, la mică înălţime, şi depune în medie 5 ouă pe an, de culoare albastru închis, cu pete negre. Păsările tinere se despart de părinţi şi migrează pe distanţe foarte mari, din Iran, până în China, din Carpaţi, până în Italia.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Botgrosul – coccothraustes coccothraustes

Este imposibil să nu îl recunoşti uşor, dacă observi cu atenţie ciocul gros, puternic şi de un albastru metalizat… este cea mai mare dintre fringilidae, ajungând la aproape 20 cm lungime. Despre ciocul lui se spune că este o adevărată armă, că poate exercita o presiune de peste 50 kg. Sigur poate sparge sâmburii de cireşe, aşa că ciupeşte zdravăn dacă faci prostia să îl prinzi. Hrana preferată sunt seminţele şi fructele, în special cireşele, chiar şi cele sălbatice, pe care le mănâncă cu tot cu sâmburi. Penajul frumos colorat diferă destul de puţin de la mascul la femelă. Cei doi formează pereche pe viaţă şi depun, în medie, 4 – 7 ouă pe an.

Forfecuţa – loxia curvirostra

Ciocul lung şi încrucişat la capăt i-a dat numele acestei păsărele mai puţin drăgălaşe din familia fringilidelor. Trăieşte în pădurile de conifere, iar picioarele scurte şi robuste sunt adaptate pentru viaţa pe crengile pline de ace ale brazilor şi pinilor. Masculii au pieptul colorat în nuanţe roşiatice, în timp ce femelele sunt mai gălbui, cu irizaţii verzui. Trăiesc în grupuri şi îşi fac cuiburile aproape unul de celălalt, din muşchi, rămurele şi frunze pe care femelele le culeg din copaci, fără să coaboare pe sol. Aceste păsări iubesc răcoarea pădurilor şi trăiesc la înălţime, temându-se de pericolele de la picioarele copacilor. Pot face câte 4 sau 6 pui pe an, pe care îi hrănesc exclusiv cu seminţe de brad, în prima lună de viaţă. De altfel, seminţele de brad constituie principala lor sursă de energie şi de protecţie în anotimpul rece, deoarece sunt foarte bogate în calorii.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Inăriţa – carduelis flammea

Înrudită cu forfecuţa de mai sus, inăriţa se distinge prin şepcuţa roşie de pe frunte pe care masculii o poartă cu mare mândrie. Femelele de inăriţe sunt mai puţin colorate, cu o tichiuţă roşie uneori abia vizibilă, cu striaţii maronii pe aripi şi pieptul de culoare deschisă, în timp ce masculii au câteva pene roşiatice şi pe piept. Sunt amatoare de seminţe, dar se hrănesc şi cu insecte în anotimpul cald. Trăiesc în pădurile de foioase de la altitudine pentru că le place mai mult răcoarea decât căldura şi depun, în medie, 4 – 6 ouă pe an. Se pare că, la noi în ţară, sosesc pe timpul iernii şi vara migrează spre zone mai reci. Îndeaproape înrudită cu inăriţa (common redpoll) este înăriţa cu cioc galben (carduelis flavirostris).

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Câneparul – carduelis cannabina

Tot din familia fringilidelor, dar mai micuţ de mărime, câneparul preferă câmpia, spre deosebire de suratele lui care se stabilesc prin pădurile de la munte. Este o pasăre sedentară, deşi, în perioadele de reproducere, migrează spre zonele mai calde de la câmpie sau spre coasta Mediteranei. Îşi construieşte cuibul în tufe, depune cam 4 – 7 ouă pe an şi preferă să trăiască în stoluri mari, alături de inăriţele cu cioc galben. Se hrăneşte cu seminţe, în special cu seminţe de cânepă şi de in. Masculul este uşor colorat cu roşu pe piept şi pe cap în timpul verii, în timp ce femela este îmbrăcată mai mult în cenuşiu, maro şi galben.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Scatiul – carduelis spinus
Căpşor negru, aripi verzui tivuite cu galben… şi un glăscior melodios foc! Acesta este scatiul, ruda mai mică a sticletelui, îndrăgit pentru ciripitul lui dulce. Din păcate, trilul lui frumos l-a făcut victima sigură a hoţilor de păsări cântătoare, i-a răpit libertatea, dar şi viaţa… pentru că puţini scatii trăiesc vieţi lungi şi fericite în captivitate.

Scatiul preferă regiunile împădurite şi îşi construieşte cuibul în vârful copacilor, printre tufele mari de licheni, unde nu le este uşor prădătorilor să-l ajungă. Iarna zboară după hrană şi în zonele joase, pe la sate, unde găseşte seminţe prin curţile oamenilor. Dacă masculul este colorat cu puţin galben, femela este mai cenuşie şi mai greu de distins între alte păsări asemănătoare din pădure. Dar ea are burtica aproape albă, aşa că o poţi deosebi de celelalte specii.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Sticletele – carduelis carduelis

Pasăre cântătoare, cu penajul frumos colorat în negru, roşu şi galben, este deseori găzduită în colivii de către amatorii de triluri matinale. Este dureros, totuşi, să fie crescuţi în colivii, pentru că sunt plini de viaţă şi au nevoie de spaţiu să zboare. Sunt recomandate volierele sau… mai bine, îi admirăm în natură. Jumătate din păsările capturate mor în primele zile, şi multe dintre cele care supravieţuiesc câteva săptămâni pot muri în perioada de năpârlire. De altfel, legea interzice capturarea sticleţilor din natură, dar nu interzice creşterea în colivie a celor născuţi în captivitate… aberant!

Din vechime, sticletele este simbolul primăverii şi al rodniciei. Este o pasăre foarte harnică când îşi face o familie şi depune ouă de 2 sau 3 ori pe an. Ouăle, câte 4 sau 5 odată, sunt albăstrui şi au puncte roşiatice. Sticletele îşi construieşte cuibul mic în copaci de înălţime medie, precum salcâmii. Este răspândit peste tot în Europa, Asia, America, ba chiar şi în unele insule din Oceania. Este foarte puţin pretenţios la mâncare şi se mulţumeşte numai cu seminţe şi mici insecte zburătoare. O legendă spune că sticletele are penele roşii în jurul ciocului pentru că a încercat să smulgă spinii din coroana lui Iisus. Într-adevăr, sticleţii se hrănesc fără probleme cu seminţele măciuliilor de ciulini.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Florintele – carduelis chloris

O fringilidă drăgălaşă, cu penajul decorat cu dungi galbene pe aripioare şi pe piept, florintele este unul dintre cântăreţii iubiţi pentru trilurile lui plăcute. Corpul robust se apropie în dimensiune de corpul unei vrăbiuţe de casă. Trăieşte în zonele împădurite de la câmpie, prin parcuri şi pe la marginea localităţilor. Femela construieşte un cuib încăpător şi bine ancorat în tufăriş, în care depune în medie 4 -5 ouă pe an. În primele zile de viaţă, puii sunt hrăniţi cu insecte, ulterior adoptând hrana adulţilor, bazată mai mult pe seminţe. Florintele se deosebeşte uşor datorită culorilor sale galbene, dar şi zborul lui, ca al unui fluture, tremurat, este un semn distinctiv între celelalte păsări asemănătoare.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Cănăraşul – serinus serinus

Ruda cea mai apropiată a canarului sălbatic, cănăruşul este răspândit în Europa şi Asia, în zonele împădurite şi prin livezi. Iarna, coboară la câmpie, unde găseşte mai uşor seminţele cu care se hrăneşte. Este o pasăre mică şi fragilă, cu pieptul gălbui, specific masculului. Femela este mai puţin colorată în galben dar are pieptul mai striat. Cănăruşul poate depune două serii de ouă pe an, dacă au hrană din abundenţă. Puii eclozează după numai 10 zile şi rămân în cuib doar două săptămâni, după care îşi părăsesc părinţii. Este cel mai mic dintre fringilide, iar cântecul lui semănă cu un ţârâit dulceag.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

HIRUNDIDAE – FAMILIA RÂNDUNICILOR ŞI A LĂSTUNILOR

Rândunica – hirundo rustica

Acrobat în frac albastru…

Primăvara, la ţară, abia aştept să văd rândunelele robotind să repare cuiburile de anul trecut. Sunt foarte harnice, toată ziua le vezi cărând paie la căsuţele lor pe care le lipesc cu lut înmuiat în apă. Le-am văzut deseori culegând puful de prin ograda cu gâşte să facă aşternutul moale pentru pui. Este uimitor cum ştiu ele să se întoarcă, în fiecare primăvară, la acelaşi cuib, după un drum de peste 10.000 km, din Africa până la noi în ţară.

Ştiai despre rândunele:

- că sunt originare din Africa?

- că prind insectele din zbor?

- că sunt zburătoare atât de bune, încât fac acrobaţii în zbor pe care puţine păsări le mai fac?

- că pot atinge viteza de 160 km/oră în zbor?

- că fac vreo 400 de ture pe zi pentru a-şi hrăni puii?

Rândunicile preferă să trăiască pe lângă ape, unde populaţia de insecte este mai numeroasă, şi pe lângă aşezările umane. Ele consideră podurile şi streaşina casei, pridvoarele de lemn sau cornişele locuri numai bune pentru cuiburi. La noi îN ţară mai trăieşte şi rândunica roşcată (cecropis daurica).

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Lăstunul de casă – delichon urbicum, verişorul rândunicii 

După rândunică, trebuia să vorbim şi despre lăstun, să vedem diferenţele dintre cele două păsări uşor de confundat de către necunoscători. În familia lăstunilor sunt peste 80 de specii, dar cele mai răspândite la noi sunt lăstunul de casă, lăstunul de mal (riparia riparia) şi lăstunul de stâncă (ptyonoprogne rupestris). Spatele, capul şi partea superioară a aripilor au pene de un negru-albăstrui, iar restul corpului este acoperit cu un puf alb. Burtica albă îl face uşor de deosebit faţă de rândunele. Coada este forfecată, dar nu este la fel de lungă ca a rândunicilor.

Lăstunul de casă s-a adaptat în oraşe datorită preferinţei lui de a-şi construi cuibul pe ziduri, între cornişele de beton. Spre deosebire de rândunici, lăstunii preferă exteriorul pereţilor, unde construiesc cuiburi din lut umed aproape globulare. În sălbăticie, preferă crăpăturile din stânci. Vânează insecte în spaţiile largi, pe câmpii sau pe luciul apei. Lăstunul de mal trăieşte în colonii foarte mari, pe malul apelor unde îşi construieşte cuibul săpând în lutul umed. Sunt păsări migratoare care sosesc la noi în ţară în zilele calde din aprilie şi pleacă în septembrie.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

LANIIDAE – FAMILIA SFRÂNCIOCILOR

Familia sfrânciocilor cuprinde peste 70 de specii răspândite în întreaga lume, mai puţin în zonele cu temperaturi extreme şi a Americii de Sud. Sunt păsări de pradă de talie mică, între 18 şi 30 cm, şi vânează cu predilecţie vertebrate mici precum broaşte, şopârle, păsări micuţe sau insecte. Ca să fie sigure că nu le scapă nicio pradă, de îndată ce prind vreo insectă sau vreo broscuţă, o înfig într-un spin pentru a o ucide. În România, trăiesc doar patru specii de sfrâncioci: sfrânciocul roşu (lanius collurio), sfrânciocul cu frunte neagră (lanius minor), sfrânciocul mare (lanius excubitor) şi sfrânciocul cu capul roşu (lanius senator).

sfrâncioc cu frunte neagră

FAMILIA MOTACILLIDAE – CODOBATURILE
Codobatura albă – motacilla alba

Foto Adina Stanila

Este răspândită prin toată ţara, dar cel mai adesea o găseşti la câmpie, în apropierea apelor sau prin luminişurile de la munte. Vânează insectele ascunse în iarbă şi, drept gustare, apreciază seminţele de iarbă. Codobatura este o pasăre mică şi suplă, cu o coadă fină cu care bate ritmic pământul. Acest gest pare să fie o formă de comunicare cu celelalte păsări prin care transmite că în preajmă sunt potenţiali duşmani şi este bine să nu se apropie. Îşi mai balansează coada şi la puţin timp după aterizare, semnalând prezenţa ei în zonă. Îşi face cuibul din rămurele în acoperişurile de stuf, în adâncituri în malurile abrupte de pământ sau prin stivele de lemne din ogradă. Depune câte 4 sau 6 ouă odată, dar poate creşte câte două rânduri de pui pe vară. Este o pasăre rezistentă, care s-a adaptat destul de bine pe lângă casele oamenilor… mulţi o iubesc pentru balansul caraghios al codiţei. Înrudite cu ea, la noi în ţară se mai găsesc, codobatura galbenă (motacilla flava), codobatura cu cap galben (motacilla citreola) şi codobatura de munte (motacilla cinerea).

Fâsele – genul Anthus

Fâsele se înrudesc cu codobaturile, la noi în țară fiind prezente fâsa de câmp (anthus campestris), fâsa de pădure (anthus trivialis), fâsa de luncă (anthus pratensis), fâsa roșiatică (anthus cervinus) și fâsa de munte (anthus spinoletta). Păsări migratoare, cu corp suplu de mărimea unei vrăbiuțe, fâsele sunt greu de observat prin tufișurile în care trăiesc. Preferă regiunile cu ierburi înalte și arbuști bogați de la marginea pădurilor, unde își fac cuiburi bine asunse și ferite de prădători. Fâsa este o pasăre sperioasă, care se ascunde imediat, la cel mai mic semn de pericol. În zbor, face bolte înalte, întrerupând arcul pentru o miime de secundă să bată din aripi. În repaus, pe sol, bate din codiță ca și codobaturile. Penajul în culori terne nu se deosebește prea mult de cel al vrăbiuțelor, dominat de maron, cenușiu, cu dungi subțiri închise la culoare.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

MUSCICAPIDAE – FAMILIA MUSCARILOR

Cu 400 de specii răspândite în toată Europa şi Asia, de la Polul Nord, până la Ecuator, Muscarii reprezintă una dintre cele mai mari familii ale ordinului păsărilor cântătoare. Sunt păsări insectivore, cu ciocul mic şi îngust, adaptat să prindă din zbor insecte, să le vâneze pe sol şi printre frunze. Majoritatea cântă rar şi pe tonalităţi reduse, în schimb ţipă din tot pieptul când îşi avertizează suratele de vreun pericol. Sunt păsărele mici, de vreo 10 – 20 cm în lungime, colorate în nuanţe de gri şi brun, pe alocuri împodobite cu roşu, galben sau portocaliu. Trăiesc în regiunile împădărite şi îşi construiesc cuiburile rotunde, sub formă de cupă, bine ascunse în crengi şi tufişuri.

Muscarul sur

Muscarul sur – Muscicapa striata    

Pasăre migratoare, preferă să cuibărească în Europa pe timpul verii, dar pleacă în Africa la venirea frigului. Este o pasăre mică, de dimensiunile unei vrăbii, pictată în nuanţe cenuşii. Dintre toţi muscarii de la noi, cel sur este cel mai răspândit. Îşi face cuibul prin scorburi, crăpături sau în spaţiile dintre ziduri. Îl atrag zonele urbane, unde populaţia de insecte este în creştere şi găseşte mai uşor hrană.

xxxxxxxxxxxxxxxxxx

Muscarul mic – ficedula parva

Pasăre migratoare, cenuşie, de dimensiuni reduse că abia o vezi printre ramurile copacilor… doar masculul iese puţin în evidenţă cu pata roşcată de pe piept şi burtica albă. Muscarul mic are abia 11 – 12 cm în lungime, dar este o pasăre vioaie şi curajoasă. Din studiile efectuate de polonezi, s-a observat că masculii se întorc în zonele de cuibărit mai devreme decât femelele, înfruntând ultimele zile friguroase din martie. O pereche de muscari mici poate depune între 4 – 7 ouă pe an.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Muscarul gulerat – ficedula albicollis

Înveşmântat în alb şi negru, muscarul gulerat este, de obicei, uşor de recunoscut printre alte păsărele de pădure. Pata albă din frunte şi gulerul sunt semnele distinctive ale masculului, în timp ce femela şi puii au penajul mai şters. Preferă pădurile cu copaci bătrâni unde găseşte scorburi bune pentru cuiburi. Trăieşte pe lângă apele curgătoare, iar hrana lui preferată sunt insectele, în mod special omizile.  Alături de el, la noi în ţară au mai fost zărite frecvent muscarul negru (ficedula hypoleuca) şi muscarul semigulerat (ficedula semitorquata).

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

privighetoarea de zăvoi

Privighetorile – genul Luscinia

Tot în familia muscarilor sunt incluse şi privighetorile, deşi o parte dintre cercetători le asemuiesc cu sturzii. La noi în ţară sunt întâlnite privighetoarea de zăvoi (Luscinia luscinia), privighetoarea roşcată (Luscinia megarhynchos) şi privighetoarea guşă-vânătă (Luscinia svecica). Între muscari, privighetorile au cele mai complexe cântece, melodioase şi pline de triluri măiestrite, pe care preferă să le cânte în zori, dar mai ales la căderea serii. Trăiesc în pădurile dese de foioase, unde îşi fac cuiburi sub formă de cupe în tufişuri, bine camuflate cu rămurele, fire de iarbă şi frunze. În general, privighetorile suportă greu iernile geroase şi migrează spre Africa, dar nu toate membrele acestui gen sunt migratoare.

privighetoarea guşă vânătă

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Măcăleandrul – erithacus rubecola

Un muscar frumos colorat, cu pieptul roşcat, este celebrul măcăleandru sau robin cum îi spun englezii. Pe la noi mai poartă şi numele de guşă roşie. Vara preferă pădurile de munte, răcoroase, unde îşi face cuibul pe lângă ape, iar iarna coboară în livezile şi pădurile de câmpie, unde suportă mai uşor temperaturile scăzute. Are obiceiul ciudat de a-şi construi cuibul ascuns la sol, prin scorburi, crăpături sau sub trunchiuri căzute de copaci. Femela depune în medie 5 – 8 ouă pe an, la începutul lunii mai. Se hrăneşte cu insecte, fructe şi seminţe, pe care le culege adesea direct de pe sol. Cum iarna rămâne la noi în ţară, avem prilejul să îi auzim cântând şi în dimineţile friguroase. Are un cântec plăcut şi melodios, iar suntele de chemare seamănă cu un ţicăit. Datorită trilurilor sale este o pasăre iubită, în jurul căreia s-au construit numeroase legende, mai ales în Marea Britanie. Pentru englezi, măcăleandrul este un simbol de Crăciun. Înrudit cu el, la noi poate fi văzut şi măcăleandrul roşcat (cercotrichas galactotes).

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Mărăcinarii – genul Saxicola

Mărăcinar mare

Genul cuprinde 15 specii, dintre care, la noi, putem întâlni trei şi anume mărăcinarul mare (Saxicola rubetra) , mărăcinarul negru (Saxicola rubicola) şi mărăcinarul siberian (Saxicola maurus). Păsări insectivore, preferă dealurile, câmpiile, zonele de la marginea pădurilor cu tufişuri, de unde îi vine şi numele de mărăcinar. Toamna migrează spre zonele mai calde, dar se întoarce în aprilie să cuibărească la locurile preferate. Penajul lor este colorat în nuanţe sure, brune şi uşor roşcate – în cazul masculilor. Din păcate, culorile penajului nu ne ajută prea mult să îl deosebim de alte păsări, dacă nu observăm cu atenţie dungile maron închis de pe aripi şi dunga albicioasă de la ochi.

Mierlele – Genul Monticola

Mierla de piatră şi mierla albastră (monticola solitarius) sunt două reprezentante ale genului Monticola, prezente în fauna României. Mierla de piatră, monticola saxatilis, este o pasăre migratoare care preferă ţinuturile calde ale Africii, când la noi soseşte toamna friguroasă. De dimensiuni reduse, între 17 şi 20 cm, mierla de piatră are un penaj caracteristic, mai ales masculul cu un cap pictat în albastru, abdomenul portocaliu şi aripioarele brun închis. Femela şi puii au culori mai şterse, predominant maronii, cu pene roşcate doar în coadă. Pentru cuibărit preferă zonele deluroase, puţin acoperite de vegetaţie, să poată supraveghea uşor împrejurimile. Îşi face cuibul în spărturile din stânci şi depune în medie 4 – 5 ouă pe an. Hrana ei este variată, de la insecte, la fructe de pădure şi mici reptile. Masculul are un cântec distinct, melodios şi puternic.

Codroşii – genul Phoenicurus

codros de padure

Păsări micuţe şi vioaie, tot din familia muscarilor, codroşii se disting prin penele roşcate din codiţă. În plus, când stau pe loc, pe sol, îşi mişcă ritmic cozile în sus şi în jos, aproape la fel ca şi codobaturile. Din acest gen, la noi în ţară, sosesc primăvara codroşul de pădure (pheonicurus phoenicurus) şi codroşul de munte (phoenicurus ochruros). Codroşul de pădure mascul este foarte frumos colorat, cu portocaliu, gri şi brun, şi poartă  pe cap o tichiuţă de un gri deschis. Primăvara are penajul mai viu colorat, să aibă mai mult succes la fete. Îl poţi vedea prin pădurile de foioase, dar şi prin parcurile din oraşe începând cu luna mai până în octombrie. Se hrăneşte în special cu insecte şi îşi face cuibul în scorburi de copaci, căptuşindu-l cu iarbă şi pene.

codros de munte

Ruda sa apropiată, codroşul de munte poate fi văzut în orice zonă împădurită, fie ea la înălţime, fie la şes. Are o hăinuţă mai frumoasă, cu spatele de un gri albăstrui, codiţa roşcată şi o pată albă pe spate. Se hrăneşte cu insecte pe care le prinde din zbor şi cu larve pe care le caută prin coaja copacilor bătrâni. În octombrie, pleacă şi el spre zonele mai calde ale Africii, dar se întoarce în aprilie sau mai.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Pietrarii – genul Oenanthe 

Fac parte tot din familia muscarilor, dar li se spune pietrari pentru că preferă să trăiască în regiunile pietroase, aride și să își facă cuiburile în crăpăturile dintre stânci. În limba engleză, îi vei găsi sub numele de wheatears (grâu / urechi), ceea ce nu are nicio legătură nici cu grâul, nici cu urechile nimănui. Wheat este pronunția stâlcită a lui white, iar ears pare să vină de la arse, ceea ce pe vremuri insemna coadă albă. Intr-adevăr, majoritatea pietrarilor au pene albe in apropierea cozii, o trăsătură destul de ușor de observat. La noi în țară, au fost observați pietrarul răsăritean (oenanthe isabellina), pietrarul sur (oenanthe oenanthe), pietrarul negru (oenanthe pleschanka) și pietrarul mediteranean (oenanthe hispanica). Cu toții sunt migratori, iar, dintre toți, pietrarul sur este cel mai ușor de găsit în regiunile montane înalte, țopăind din piatră în piatră după insecte. Este o pasăre care preferă să stea mai mult la sol, decât în aer. Preferă locurile cu vegetație puțin înaltă, pășunile, spre exemplu, unde poate avea o vedere de ansamblu largă, să nu poată fi atacat ușor de prădători. Deseori, vei vedea un pietrar sur ițindu-și capul de pe un bolovan mai înalt, în loc să îl vezi pe creanga vreunui copac. Când își ia zborul, se văd foarte bine penele albe de la baza cozii, ceea ce te va ajuta să îl identifici cu ușurință. Pietrarii mănâncă insecte și mici animale de apă, precum moluște sau broscuțe, gândaci, muște, dar și fructe de pădure. Masculii sosesc primii în țară în luna martie, își aleg de obicei aceeași parteneră an de an și puii apar pe la sfârșitul primăverii. La sfârșitul lunii august, migrează spre zonele mai calde. Numărul lor este în scădere azi, din cauza turismului tot mai accentuat din regiunile montane preferate de aceste păsări. Există regiuni întinse care ar trebui protejate de construcția pensiunilor și de amenajarea unor noi trasee turistice… dar cine să ia în România astfel de măsuri?

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

FAMILIA ORIOLIDAE – Familia Grangurilor

De un galben auriu, mai ales în perioada de reproducere, masculul grangur întrece multe păsări în frumusețea penajului. Numele științific, oriolus, vine de la aureus, ce însemna în latina veche auriu. Grangurii sunt păsări destul de sperioase, care preferă să cuibărească în copacii cu frunziș bogat, din regiunile cultivate, uneori în apropierea livezilor, deoarece fructele constituie hrana preferată alături de insecte. Cântecul grangurului este duios și melodios, dar strigătele de avertizare seamănă cu cele ale gaiței.  Grangurii sunt păsări cântătoare,  migratoare, care stau la noi în țară numai pe perioada verii. Femela are un penaj mai șters, cu nuanțe cenușii-verzui, la fel și puii masculi până la vârsta de 1 an.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Passeridae – Familia vrăbiuțelor

Vrăbiuţa cea gureşă

Isteaţă si descurcăreaţă, vrabiuta nu s-a lăsat înfrântă de jungla de betoane a oraşelor şi a reuşit să se adapteze la noile condiţii de mediu. Până şi în centrul gălăgios al Bucureştiului, vei auzi ciripitul puternic al vrăbiuţelor capabile să acopere claxoanele şi sirenele sau scrâşniturile tramvaielor. În familia vrăbiuţelor sunt câteva zeci de specii, de la cele care trăiesc în regiunile muntoase, la cele care trăiesc doar pe câmpuri, de la cele care se hrănesc doar cu seminţe, la cele care vânează insecte. În țara noastră, trăiesc vrabia de casă (passer domesticus), vrabia negricioasă (passer hispaniolensis) și vrabia de câmp (passer montanus). Vrăbiuțele construiesc cuiburi rotunde în scorburi sau pe ramurile copacilor şi fac, în fiecare vară, câte 4 sau 5 pui. Sunt păsări care se înmulţesc cu uşurinţă, dar şi rata de supravieţuire este mică, mai ales în aşezările urbane. Vrabia de casă, pe care o poţi distinge după pata neagră din obraji, profită de orice scobitură în zidurile clădirilor şi de orice acoperiş pentru a construi cuibul din crenguţe, paie, fire şi pene. Ambii părinți clocesc ouăle timp de 14 zile și sunt amândoi implicați în creșterea și hrănirea puilor. Vrăbiuțele sunt păsări cântătoare sedentare, rezistând cu stoicism iernilor geroase de la noi și căutând hrana în ograda cu găini sau la geamurile apartamentelor din orașe.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Prunellidae – FAMILIA  BRUMĂRIȚELOR

Brumărița de pădure (prunella modularis) și brumărița de stâncă (prunella collaris/alpine accentor) sunt cele două membre ale acestei familii care sosesc în țara noastră în anotimpul cald.  Ambele brumărițe preferă regiunile montane și trăiesc la marginea pădurilor, acolo unde găsesc pășuni bogate cu ierburi înalte. Preferă să își caute hrana pe sol, ascunzându-se în iarbă sau printre stânci. Sunt păsări prudente și sperioase care se feresc din calea oamenilor și nu sunt ușor de observat. Până și cuiburile și le construiesc pe sol, printre tufișuri, sau la înălțime mică, în arbuștii scunzi și deși, unde nu pot fi zărite. Brumărițele au penajul cenușiu cu maro și bej, asemănător vrăbiuțelor. Depun ouă în luna iunie, puii ieșind din găoace după numai 15 zile.  Pot avea, în medie, 4 sau 5 pui pe an și chiar două rânduri de pui, dacă trăiesc în regiuni cu destulă hrană. Brumărița de stâncă poate rămâne la noi în țară peste iarnă, dar coboară în văile munților, mai adăpostite și cu surse bogate în fructe și semințe. Brumărița de pădure preferă să migreze spre regiunile mai calde.   

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

REGULIDAE – FAMILIA AUȘEILOR

 Preferații mei între păsările cântătoare, micuții aușei încoronați sunt cele mai mici păsări din România. Iubiți de popor, în legendele și poeziile populare mai apar și cu numele de prințișori, datorită coroniței de puf auriu de pe cap. De altfel, numele lor latin, regulus, înseamnă rege sau prinț. În România, trăiesc aușelul cu cap galben (regulus regulus) și aușelul sprâncenat (regulus ignicapilla). În limba engleză, îi vei găsi după numele kinglets sau goldcrest. Aușeii au un penaj gălbui – verzui, codițe scurte, aripioare foarte mici și cântăresc între 5 și 7, 8 grame. Nu există variații de mărime între sexe, dar femelele nu prezintă coronița aurie de pe creștet. Preferă regiunile împădurite, în special pe cele de la munte și livezile bogate în care se poate ascunde. Își construiește cuibul minuscul în ramurile copacilor, camuflat cu fire de iarbă și pânze de paianjen. Puii apar în luna iunie, de obicei o familie de aușei poate avea două rânduri de pui pe an. Se înmulțesc ușor, dar rata de supraviețuire nu este prea mare, având în vedere că iarna fac față cu greu gerului puternic.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

SITTIDAE – FAMILIA SCORȚARILOR

Această familie de păsări cântătoare cuprinde 50 de specii, răspândite pe tot globul, mai puțin în regiunile tropicale și polare. Păsările seamănă puțin cu pițigoii la penaj, mai ales la coada albă din jurul ochilor, dar au  gheruțe puternice cu care se cațără pe scoarța copacilor – de unde le vine și numele de scorțari, pe stânci și ziduri, în căutare de insecte. Scorțarul dă un adevărat spectacol de circ când se deplasează în sus și în jos pe trunchiul copacilor, mergând la fel de bine cu capul în sus, cât și cu capul în jos sau învârtindu-se ca un titirez în jurul codiței. Frumos colorați, cu abdomenul maroniu-roșcat, scorțarii sunt atrași de regiunile împădurite, dar și de așezările omenești înconjurate de livezi și parcuri. La noi, trăiesc sitta europaea, scorțarul sau țicleanul, și fluturașul de stâncă (tichodroma muraria). Își fac cuiburile în scorburi și mici adâncituri din stânci sau ziduri, îngustând intrarea în cuib cu un prag de lut. Se hrănesc în special cu insecte și paianjeni, iar iarna cu semințe.

Spre deosebire de scorțar, fluturașul de stâncă se distinge foarte ușor datorită aripioarelor roșii cu negru și buline albe. Trăiește în regiunile montane, mai sus de etajul pădurilor, dar nu trebuie să urci pe creste ca să îl cauți. Îl poți găsi, în diminețile liniștite, în Cheile Zărneștilor, căutând insecte de pe un perete stâncos pe celelalt, zburând cu salturi iuți. Este o pasăre deosebit de frumoasă și curios de bogat pictată în comparație cu alte păsări cântătoare de munte. Are un penaj aproape exotic, iar zborul lui săltat atrage imediat privirile. E greu, totuși, de urmărit pentru că este foarte mică și se pierde ușor printre tufișuri și ierburi.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx  

STURNIDAE – FAMILIA GRAURILOR

Graurul, aparent negru și prea puțin atrăgător, își arată irizațiile verzui, albastre și aurii ale penajului în bătaia razelor soarelui. Privit de aproape, este o mică bijuterie strălucitoare, de departe, doar o pasăre neagră. Până și trilurile lui te surprind, dacă stai să îl asculți cu atenție: o serie de fluierături melodioase și sunete unduitoare, însoțite uneori de chițăituri și țipete de avertizare care seamănă cu cele ale corvidelor. Stolurile de grauri sunt deosebit de gălăgioase și deloc iubite de viticultori și pomicultori. Toamna, fac ravagii prin vii și livezi, mâncând și ciugulind orice fruct dulce și bine copt. Pe de altă parte, sunt păsări folositoare și împiedică înmulțirea necontrolată a insectelor dăunătoare. Sturnus vulgaris sau graurul trăiește, de obicei, în regiunile împădurite de la deal și câmpie, dar o bună parte din rudele lui s-au obișnuit să trăiască și în apropierea oamenilor, pe lângă livezi și vii. Își fac cuiburile în scorburi și caută hrana, insecte și semințe, pe sol, țopăind cu pas nesigur. În zbor, sunt iuți și grațioși.

Lăcustar

Depun, în medie, 6 -8 ouă pe an pe care femela le clocește singură. În două săptămâni, apar puii care cresc rapid și  devin adulți la sosirea iernii. Interesant de reținut despre grauri este că imită cu ușurință ciripitul altor păsări, doar pentru că le place să învețe triluri noi. La fel de interesant este și modul în care scapă de paraziți, strivind cu ciocul furnicile printre penele din  aripi pentru a răspândi acidul formic care omoară puricii. Din familia sturnidaelor, la noi trăiesc graurul (sturnus vulgaris) și lăcustarul (sturnus roseus). Cel din urmă are un penaj în alb-roz și negru ușor de recunoscut, este de mărimea graurului și are un comportament asemănător cu ruda sa mai negricioasă. În România, lăcustarul preferă dealurile Dobrogei, unde îl atrage abundența de insecte.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

SYLVIIDAE – FAMILIA SILVIILOR

silvia de camp

Familia silviilor este deosebit de bogată, având peste 300 de specii, dar majoritatea trăiesc în Africa. Deși o mică parte din ele au ales Europa, ne bucurăm și noi de un număr destul de mare de silvii, al căror cântec este deosebit de atrăgător. Le voi enumera aici, pentru cei care vor să le cunoască pe toate: silvia cu cap negru (sylvia atricapilla), silvia de zăvoi (sylvia borin), silvia porumbacă (sylvia nisoria), silvia mică (sylvia curruca), silvia de câmp (sylvia communis), silvia de deșert (sylvia nana), silvia roșcată (sylvia cantillans), silvia mediteraneeană (sylvia melanocephala) și silvia cu gât negru (sylvia ruepelli).

silvia cu cap negru

Păsări timide, preferă ascunzișul tufișurilor și al copacilor, se hrănesc cu insecte și cuibăresc prin livezi, păduri însorite sau dumbrăvi. Se pare că se hrănesc exclusiv cu insecte pe care le prind în copaci, coborând rar pe sol. Își fac cuibul din fire de iarbă țesute cu măiestrie și pot avea în medie 4 -5 pui pe an. Unele silvii rămân în țară iarna, dar cele mai multe migrează spre regiunile mai calde din Africa.    

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx 

PHYLLOSCOPIDAE – FAMILIA PITULICILOR

Pitulicea, cât o gâză

Mică, delicată şi fragilă ca o vrabie, pitulicea este foarte iubită în popor. Cântecul ei ca un ţârâit subţirel şi melodios a ajuns de multe ori în versurile populare. De altfel, în engleză, și-a căpătat numele de chiff-chaff tocmai după cântecul ei fâsâit. Culorile acestor păsărele cântătoare variază în funcţie de mediul în care trăiesc, de la galben cenuşiu, la verde sau brun. Familia pitulicei cuprinde peste 40 de specii răspândite aproape pe tot globul. Preferă pădurile cu luminişuri unde poate găsi insectele preferate. Se fereşte de oameni, este iute şi fâşneaţă şi cu greu reuşeşti să o zăreşti printre frunzele copacilor. În timpul reproducerii, femela construiește un cuib mic pe sol sau foarte aproape de sol, ascuns în ierburi și tufișuri înalte și crește aproape singură puii. Poate depune de la 2 la 7 ouă odată, în funcție de vârstă, dar și de condițiile de mediu. Pitulicile de la noi din țară sunt migratoare și pleacă spre regiuni mai calde în lunile septembrie – octombrie.

pitulice sprancenata

 Dintre speciile existente, la noi sosesc primăvara pitulicea sprâncenată (phylloscopus proregulus), pitulicea asiatică (phylloscopus humei), pitulicea întunecată (phylloscopus fuscatus), pitulicea verzuie (phylloscopus trochiloides), pitulicea balcanică (phylloscopus orientalis), pitulicea sfârâitoare (phylloscopus sibilatrix), pitulicea mică (phylloscopus collybita) și pitulicea fluierătoare (phylloscopus trochilus).

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx 

PARIDAE – FAMILIA PIȚIGOILOR 

Ceata lui Piţigoi trece mândră prin zăvoi… 

Răspândiţi pe tot globul, în special în Asia, piţigoii se găsesc aproape oriunde există copaci din care îşi procură hrana preferată: seminţe, fructe muguri și insecte. Media lor de viaţă este foarte scurtă, în general doi ani. Chiar dacă fac pui de două ori pe an, iar în regiunile calde, chiar de trei ori pe an, astăzi, numeroase specii de piţigoi sunt pe cale de dispariţie din cauza defrişărilor necontrolate. Piţigoiul pictat cu galben şi albastru poate fi văzut uneori şi în parcurile din oraşe. Este una dintre cele mai frumoase păsări de la noi din ţară. De la bunica mea ştiu că ţipătul piţigoiului anunţă iarna zile cu ger. La oraş, el oricum ţipă mai tare să fie auzit peste motoarele maşinilor, dar vorba din bătrâni s-a dovedit adevărată.

pitigoi cu barba

Dacă îi oferi seminţe pe pervazul ferestrei tale, încet, încet îi vei câştiga prietenia şi s-ar putea să se stabilească prin apropierea balconului sau casei tale. Piţigoii se feresc de oameni, dar nu sunt la fel de temători ca alte păsări. Pițigoiul mare, parus major, great tit, este cel mai cunoscut și cel mai întâlnit atât la sate, cât și în orașe. Înrudiți cu el mai sunt pițigoiul albastru (cyanistes caeruleus), pițigoiul de brădet (periparus ater), pițigoiul moțat (lophophanes cristatus), pițigoiul de munte (poecile montanus), pițigoiul de livadă (poecile lugubris), pițigoiul sur (poecile palustris) și pițigoiul cu barbă sau de stuf (panurus biarmicus). Aproape toate aceste păsări rămân în țară pe timpul iernii, iar penajul masculilor devine mai intens colorat în sezonul rece și sunt mai ușor de observat de către amatorii de birdwatching.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

ACROCEPHALIDAE – FAMILIA LĂCARILOR ȘI FRUNZĂRIȚELOR

Lăcar mare

 Păsări cântătoare de baltă, Lăcarii, sunt mari amatori de stuf, lacuri, mlaștini și tot ceea ce presupune viața pe apă. Le place să cânte la răsăritul soarelui, iar vara toate bălțile răsună de trilurile lor, mai ales de cântecul Lăcarului mare. În România, trăiesc Lăcarul mare (acrocephalus arundinaceus), Lăcarul mic (acrocephalus schoenobaenus), Lăcarul cafeniu (acrocephalus agricola), Lăcarul de mlaștină (acrocephalus palustris), Lăcarul de stuf (acrocephalus scirpaceus) și Privighetoarea de baltă (acrocephalus melanopogon). În limba engleză, îi găsești după numele de Reed Warbler. Lăcarii trăiesc în cârduri mari, ocupând câte un banc de stuf în care nu mai poate cuibări nicio altă pasăre. Sunt foarte posesivi cu teritoriul lor pe care și-l apără față de celelalte zburătoare și îl marchează prin cântece lungi și răsunătoare. Sunt păsări insectivore, dar nu se dau în lături să se ospăteze și cu broscuțe sau moluște, dacă au ocazia. De obicei, își clădesc cuiburile țesute din iarbă și păr între 3-4 fire de trestie și crește în medie 3 -6 pui pe an, uneori câte două serii. Lăcarii sunt păsări migratoare care sosesc în țară în luna mai și pleacă în august – septembrie.

privighetoare de balta

Unele specii de Lăcari, precum lăcarul de stuf sau privighetoarea de baltă, sunt foarte talentate la cântat și sunt capabile să imite cântecele unor păsări iubite precum rândunica sau sturzul. Înrudite cu Lăcarii sunt Frunzărițele, din rândul cărora la noi cuibăresc frunzărița cenușie (hippolais pallida) și frunzărița galbenă (hippolais icterina). Și ele preferă regiunile inundate, mlaștinile și râurile, alegând tufișurile bogate de pe malul apelor pentru a-și construi cuiburile. Depun în medie 6 ouă pe an, iar puii ies din ouă la începutul verii, în luna iunie. Sunt păsări insectivore, dar mănâncă și fructe. Frunzărițele sunt recunoscute pentru capacitatea lor de a imita cântecul altor păsări, doar din plăcerea de a reproduce alte repertorii muzicale.    

frunzărița galbenă

 XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX
 

Grelusel patat

FAMILIA LOCUSTELLA – FAMILIA GRELUȘELILOR

 
Păsările din familia Locustella și-au luat numele de grelușei după cântecul lor țârâit și monoton ca de greiere. De altfel, și englezii i-au botezat asemănător spunându-le grasshoper warbler. Sunt păsări migratoare și sosesc la noi doar pe timpul verii, cuibărind pe lângă ape, în regiunile cu stufărișuri dese. Greu de observat în timpul zilei, când se strecoară după hrană printre ierburile înalte, pot fi zărite mai degrabă în zori, cântând pe câte un fir de trestie. Seamănă destul de mult la colorit cu lăcarii, doar că au cozile mai lungi și rotunjite la vârf. În România, sosesc primăvara grelușelul pătat (locustella naevia), grelușelul siberian (locustella certhiola), grelușelul de zăvoi (locustella fluviatilis) și grelușelul de stuf (locustella luscinioides).   
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
 
 Familia Cettiidae – Stufărica (cettia cetti)
 
Mare amatoare de stufărișuri și păduri tinere de la malul apelor, stufărica seamănă destul de mult cu grelușeii. Cântecul ei are note sonore și melodioase, pe care le repetă cu încăpățânare cocoțată pe câte un fir de stuf. Pasărea cântătoare rămâne la noi în țară peste iarnă, fiind destul de atașată de spațiul în care își construiește cuibul. Căsuța, construită din frunze, crenguțe și stuf, este construită aproape de sol, în tufișurile joase, bine ascunsă de privirile păsărilor răpitoare. În luna aprilie, pasărea depune în medie 4 -5 ouă, iar puii sunt crescuți de mamă până la vârsta de 13 săptămâni când sunt suficient de mari să își caute singuri de mâncare. Stufărica este insectivoră, dar mănâncă și moluște de dimensiuni mici.   
 
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
 
FAMILIA TURDIDAE – NEAMUL STURZILOR
 

cocoşar

 Unele dintre cele mai cunoscute păsări cântătoare, de talie medie şi cu penaj în culori terne, sturzii sunt iubiţi pentru trilurile lor frumoase, chiar dacă dau iama în fructele dulci şi roşii din livadă. Neamul lor cuprinde aproximativ 150 de specii, dintre care cele mai răspândite la noi sunt mierla gulerată (turdus torquatus), mierla (turdus merula), cocoşarul (turdus pilaris), sturzul cântător (turdus philomelos), sturzul viilor (turdus iliacus) şi sturzul de vâsc (turdus viscivorus). Sturzii, în general, sunt păsări rezistente, care se adaptează cu uşor la condiţiile mai puţin prielnice de mediu şi în marile oraşe. Cresc câte două sau trei rânduri de pui într-o vară şi se răspândesc în regiuni în care, cu 10 sau 15 ani în urmă, nu erau deloc observate.

Dintre ele, mierla este des întâlnită în parcurile din oraşe, în livezi, păduri de şes sau zăvoaie. Neagră, cu o talie suplă şi codiţa lungă, cu un inel auriu în jurul ochilor şi ciocul gălbui, mierla nu este deloc o pasăre frumoasă prin penaj. Dar cântecul ei este deosebit de atrăgător. Masculul, îndeosebi, este mare cântăreţ şi este capabil să imite fluierăturile şi suntele mai ascuţite pe care le aude în jur.
Cocoşarul se deosebeşte foarte mult de mierlă, nici nu ai spune că sunt din aceeaşi familie… cu penajul deschis la culoare, de un bej gălbui pestriţ, stropit cu maro pe piept şi aripioare, cocoşarul are însă aceeaşi ţinută zveltă ca a mierlei. Trăieşte mai mult pe la munte, în regiunile împădurite, şi este mult mai uşor de observat iarna când soseşte în număr mare pe teritoriul ţării noastre din regiunile mai reci din nord.   

sturz cântător

 Sturzul cântător seamănă cu cocoşarul, având acelaşi penaj pestriţ, dar este puţin mai mic decât fratele lui de mai sus. Este cel mai răspândit sturz din ţara noastră, cuibărind oriunde găseşte un loc prielnic pentru pui, în pădurile dese, în parcuri şi livezi, acolo unde găseşte uşor şi hrană: insecte, vara, şi fructe, iarna. Toamna, migrează spre regiunile mai calde din Mediterana, puţine exemplare rămânând la noi, în sud.

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx
 
FAMILIA TROGLODYTAE – OCHIUBOULUI SAU PĂNŢĂRUŞ
 

pănţăruş

 Din această familie, o singură pasăre este cunoscută la noi în ţară şi anume pănţăruşul (troglodytes troglodytes, eurasian wren). Cu siguranţă, şi-a luat numele de la ţopăiturile scurte şi dese cu care se deplasează printre crengi. Este aproape comic să îl urmăreşti cu ce viteză sare prin copaci, cu codiţa lui scurtă, ţinută cu mare aplomb în sus, ca un semn de exclamare ataşat corpuşorului dolofan şi rotunjor. Este a doua dintre cele mai mici păsări din România, după auşel, la fel de simpatică, chiar dacă are un penaj şters, în culori cenuşii şi maronii. Germanii l-au alintat “regele zăpezilor” pentru că îi place să cânte cu foc până şi în dimineţile geroase de iarnă, dacă vede o rază de soare pe zăpadă. Este răspândită în toată ţara, mai ales în regiunile cu păduri tinere şi livezi, unde abundă păianjenii şi insectele de tot felul. Îşi construieşte cuibul minuscul, cât un degetar aproape, pe sol, printre tufişuri şi ierburi înalte. Chiar dacă este mic, pănţăruşul creşte cu hărnicie câte două rânduri de pui pe an şi colonizează areale tot mai întinse din apropierea localităţilor.  

PASĂREA OMĂTULUI – PLECTROPHENAX NIVALIS

 Încadrată în familia Fringilidae-lor, pasărea omătului (snow bunting eng.) este un călător pasager la noi în ţară, doar pe timpul iernii, când soseşte în regiunile joase, de câmpie şi de podiş după resurse noi de hrană. În restul anului, trăieşte în regiunile regi ale nordului îndepărtta, fiind singura pasăre cântătoare din lume care ajunge atât de aproape de cercul polar. Pasărea, de dimensiuni puţin mai mari decât surorile ei din familia Fringilidae-lor, este uşor de recunoscut după penele albe de pe piept şi din aripi. Cloceşte vara în regiunile nordice şi îşi construieşte cuibul în crăpături de stânci. Pasărea omătului a învăţat să se apropie de oameni fără frică, să profite de hambarele cu seminţe şi de sursele de hrană de pe lângă locuinţe. Noile descoperiri au arătat că, în ultima era glaciară a Pământului, pasărea omătului trăia pe tot continentul european. Acum, arealul ei s-a restrâns doar în regiunile nordice, în tundra rece şi în munţii stâncoşi ai Rusiei.          

 
 

154 comentarii (+add yours?)

  1. Trackback: Prietenii mei cu pene | De azi…
  2. Sanda
    Ian 30, 2012 @ 10:29:34

    uite ce aventuri am avut eu cu un botgros:) http://www.de-azi.ro/free-botgros/
    *chiar au ciocul puternic, cand m-a prins de deget mi-au dat lacrimile:))

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Ian 30, 2012 @ 11:31:46

      Multumesc mult pentru povestea botgrosului… ce bine ca l-ai salvat! Cred ca ai fost foarte fericita sa il vezi zburand, dupa clipele dramatice prin care a trecut… sunt pasari senzationale!

      Răspunde

  3. Rata Cristi
    Feb 03, 2012 @ 21:24:20

    Salut vreau sa aflu cat mai multe despre pasarile care canta de la noi din tara mai ales din partea modovei suceava

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Feb 05, 2012 @ 15:27:55

      Buna Cristi, in pagina dedicata pasarilor cantatoare am adaugat toate speciile din lista Societatii Ornitologice, daca mai sunt cateva, este posibil, desi cred ca am cuprins toate familiile de pasari. Carti in limba romana despre pasari a scos editura Aquila, dar nu imi plac pentru ca au desene in loc de fotografii din realitate. Din pacate, nu exista la ora actuala niciun ordinator de pasari din Romania facut de profesionisti si bine documentat, pentru ca Societatea Ornitologica se plange ca nu are bani pentru asa ceva. O impartire a pasarilor cantatoare pe zone geografice nu am gasit nici eu.

      Răspunde

    • simona georgiana
      Apr 26, 2012 @ 14:36:03

      salut! eu acum am ajuns pe site-ul asta, mi-e de mare folos! cu pasari din zona moldovei nu te pot ajuta, dar am o lista, cred eu completa, cu toate speciile de pasari de la noi din tara. cu ajutorul rabdarii si a multor site-uri am reusit sa o realizez. apropo de carti. nici eu nu am gasit cartea care sa ma multumeasca, asa ca imi fac eu propria mea carticica :) uite mail-ul meu daca vrei lista. prin excludere, se poate obtine o lista doar din Moldova. simona.georgiana@yahoo.com

      Răspunde

      • Casa cu perusi
        Apr 27, 2012 @ 08:10:31

        Buna Simona, ma bucur mult sa vad ca mai sunt tineri pasionati de pasari. Te felicit ca incepi sa iti faci singura o lista si o carticica despre pasari. Avem cateva locuri extraordinare in Romania pentru birdwatching, chiar daca exemplarele spectaculoase sunt tot mai rare. Din pacate, autoritatile nu se implica deloc sa le protejeze, Societatea Ornitologica Romana nu are bani sa reediteze carti si reviste de specialitate, iar intregul domeniu dedicat pasarilor este o mare necunoscuta…

      • Luiza
        Iun 23, 2013 @ 19:47:45

        Buna ziua, ma intereseaza sa aflu denumirea unai pasari pe care o ador inca din copilarie (mai precis trilul ei), nu am gasit-o pe aici si nu stiu unde si cum sa o caut.
        Este de talia unei cotofene – aprox -, cantecul ii seamana cu cel al grangurului Oriolus Oriolus, foarte “colorat”. Bunicii asa ii si spuneau, grangur, dar cautand poze, ele nu corespund cu ceea ce caut.
        Penajul e in nuante de gri roscat, cu pene albe si negre la aripi. Are un fel de mot mai roscat. E tare sperioasa si foarte greu reusesc sa o vad. Prefera copacii inalti (la bunici canta in nuc), iar in parcuri prefera stejarii. Canta cam in prima parte a zilei.
        Cine ma poate ajuta? Mail: luizagi@yahoo.com

      • Casa cu perusi
        Iun 25, 2013 @ 13:17:21

        Luiza, cinteza mascul are pieptul gri roscat si pene albe cu negru la aripi, iar in perioada de cuibarit are un cantec fenomenal… ma mai gandesc, mai caut si eu… daca nu te ajuta cu nimic acest raspuns.

  4. alin bocea
    Feb 11, 2012 @ 20:06:04

    superb , nu am vazut , daca nu ma insel , pitigoi albastru , sunt din turda si nu sunt ornitolog , am avut rara ocazie sa vad ,pasaj de iarna doar , si cocosari si huhurezi polari si strigi (in oras) ar fi realmente meritoriu o enciclopedie !!!(mugurarul ramane preferatul meu atata doar ca sunt 4 ierni de cand nu am mai vazut in Turda )

    Răspunde

  5. andrei
    Apr 30, 2012 @ 11:21:20

    Am gasit ieri un pui de pasare in parc. Are pene, dar e mic, nu poate zbura. Nu stiu ce specie este, crezi ca ai putea sa ma ajuti daca iti trimit o poza cu puiul? L-am hranit cu viermisori, par sa ii placa. Multumesc!

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Apr 30, 2012 @ 12:04:54

      Buna Andrei, incearca sa ii faci o poza cat mai de aproape si cat mai clara, sa mi-o trimiti, poate ne lamurim ce specie e. Oricum, viermisorii si galbenusul de ou fiert, maruntit, sunt de baza in hrana pasarilor salbatice, in primele 2 luni, dupa care, in functie de specie, mananca seminte, fructe, diverse insecte…

      Răspunde

  6. cali
    Mai 13, 2012 @ 09:19:34

    salut as vrea sa aflu cat mai multe despre ouale pasarilor de la noi din tara

    Răspunde

  7. cali
    Mai 13, 2012 @ 09:20:55

    am gasit un ou de pasare albastrui cu pete negre

    Răspunde

  8. cali
    Mai 13, 2012 @ 09:21:27

    stiti de la ce pasare este?

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Mai 14, 2012 @ 07:40:28

      Buna Cali, bine ai venit pe blogul meu, cred ca oul albastru cu pete negre, daca este micut, este de la o pasare cantatoare, probabil din familia o fringilidelor, adica o cinteza sau un mugurar.

      Răspunde

  9. cali
    Mai 13, 2012 @ 09:44:31

    eu am duar 11 ani dar am o pasiune pentru pasari daca vad o pasare bolnava nu pot sa no ajut indiferent ce pasare e

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Mai 14, 2012 @ 07:42:28

      Cali, ma bucur mult sa aflu ca iti plac pasarile, ele sunt si pasiunea mea si de aceea am inceput sa le prezint pe blogul meu in functie de familiile in care sunt grupate. In fiecare saptamana incerc sa mai adaug pasari noi ca sa termin intreaga lista de pasari din romania… sunt vreo 400 de specii. Asa ca pe blogul meu vei gasi mereu informatii despre diversele specii de pasari.

      Răspunde

  10. cali
    Mai 13, 2012 @ 09:46:20

    dar totusi as vrea sa aflu mai multe despre pasarile romaniei

    Răspunde

  11. cali
    Mai 14, 2012 @ 14:20:17

    mutumesc

    Răspunde

  12. doru3
    Mai 28, 2012 @ 19:00:31

    in ce zona a tari se scot puii de pietrusel? Si app am un sticlete de 10 ani si sta foarte bine in colivie

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Mai 29, 2012 @ 07:43:59

      Doru, nu inteleg intrebarea ta. Cum adica in ce zona a tarii se scot puii de pietrusel? Mugurarul prefera liziera padurilor de foioase rare, la deal si la campie. Astfel de paduri sunt peste tot in tara. Pentru frumusetea ei, aceasta pasare ar trebui protejata prin lege. Din pacate, sunt multi taranoi care ii prind si ii vand pe cativa lei.

      Răspunde

  13. doru3
    Mai 28, 2012 @ 19:03:42

    pietruselul adica mugurarul *

    Răspunde

  14. andreea
    Iun 10, 2012 @ 17:20:27

    am si eu o intrebare, am fost in insula mare a brailei si am vazut o pasare albastra cam cat un pescarus de mare si cu pieptul galben iar coada in zbor este asemanatoare ca a unui papagal..am cautat informatii pe net dar nu este pescarusul albastru….v-as fi foarte recunascatoare dak mi-ati putea sugera cateva informatii despre aceasta pasare

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Iun 11, 2012 @ 08:48:10

      Buna Andreea, ar putea fi un pescarelul albastru, kingfisher in engleza sau alcedo atthis, dupa numele stiintific. Cauta foto pe google dupa numele acestea si vezi daca recunosti pasarea. In curand, dupa ce termin prezentarea pasarilor de prada, voi incepe sa prezint pe blog marea familie a pasarilor de apa si poate voi descoperi si pasarea ta. Sper sa mai vii pe blogul meu si sa urmaresti pasarile.

      Răspunde

    • simona georgiana
      Iun 11, 2012 @ 16:11:27

      andreea, dumbraveanca mai este albastra si pieptul posibil maroniu. depinde cum bate lumina pe ea. coada este rotunjita in zbor. numele stiintific este corracias garrulus. Succes! raspunde-mi te rog daca corespunde cu ce ai vazut, mi-ar face placere sa stiu ca am putut fi de ajutor :)

      Răspunde

  15. andreea
    Iun 11, 2012 @ 20:16:42

    multumesc pt raspunsurile date intradevar seamana mult ddumbraveanca cu ce am vazut eu…va sunt foarte recunoscatoare. multumesc foarte multt simona si voi cei de la casa cu perusi tineti-o tot asa pt ca rar mai gasesti cv de calitate pe internet…si eu am perus si sfaturile citite imi vor fi de mare ajutor! respect:*

    Răspunde

  16. simona georgiana
    Iun 13, 2012 @ 17:15:39

    ma bucur ca pot fi si eu de folos impreuna cu Casa cu perusi. intradevar, e greu de gasit ceva clar si frumos pe internet daca nu esti profesionist. si eu sunt la inceput cu pasarile, iar casa cu perusi m-a ajutat cu multe informatii!

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Iun 13, 2012 @ 21:25:13

      Simona, ma bucur mult ca iubesti pasarile si poate ne scrii ce specii deosebite vezi pe unde calatoresti, poate ne trimiti si poze. Eu incerc in fiecare calatorie sa fac poze cu pasari, este foarte dificil, dar merita… sunt extraordinare!!! si eu sunt in plin proces de invatare a speciilor si de aceea construiesc acum paginile dedicate pasarilor din romania, sa le cunoastem mai bine.

      Răspunde

  17. anca
    Iun 21, 2012 @ 05:47:00

    buna ziua. ieri seara am gasit un pui de pasare, abia i-au dat penele insa nu toate. are ciocul portocaliu si foarte ascutit. puteti sa imi spuneti ce pasare este? apoi cateva sfaturi pentru a o ingriji. mama puiului se aude afara cum il striga insa nu am cum sa-l duc la ea. ce imi recomandati????

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Iun 21, 2012 @ 08:23:49

      Anca, din descrierea ta sumara, ca pasarea are ciocul portocaliu si ascutit, nu prea am cum sa imi dau seama ce este, ar putea fi un pui de mierla sau de graur. Cel mai bine ar fi sa gasesti o solutie sa duci puiul in cuib, daca nu stii unde e si ai un balcon deschis, tine puiul la umbra in balcon, intr-o cutie, pune-i apa si sa speram ca vine mama lui la el sa il hraneasca. Si mai important este sa nu ii dai paine si alte chestii care crezi tu ca ar merge, puii de pasari salbatice sunt hraniti cu larve si viermisori, pe care le poti lua de la tonetele cu lucruri pentru pescari sau de la un magazin de animale care sa aiba asa ceva. Daca nu este hranit corespunzator, nu va supravietui. Trebuie sa ii dai larvele pe cioc cu o penseta, sa le bagi pe ciocul lui asa cum ii baga mama lui hrana. Iei larva in penseta, o inmoi putin in apa daca este uscata si i-o bagi pe cioc. Trebuie hranit des, macar o data la 2 sau 3 ore, de dimineata devreme pana la apusul soarelui. Multa bafta si mai cauta pe net info despre salvarea puilor de pasari. Sper sa reusesti!!!

      Răspunde

    • Casa cu perusi
      Iun 21, 2012 @ 08:24:40

      Inca ceva, Anca, daca esti din Bucuresti, ai putea legatura cu SOR, Societatea Ornitologica Romana, poate preia cineva de acolo puiul si il ajuta. Ei stiu ca se ocupa frecvent de astfel de cazuri.

      Răspunde

  18. aldrevopa
    Iun 27, 2012 @ 12:42:12

    Buna ziua. Incerc de ceva timp sa identific o pasare care suna ca un tarait lung continuu. Poate tine un tril pana la 20-30 secunde, repet continuu fara variatii pe aceiasi tonalitate. Chiar am impresia ca suna asemenea unui bazait de transformator electric. De curand o aud frecvent in Bucuresti, cartier Primaverii, insa imi aduc aminte ca atunci cand eram mic o auzeam la tara zona de campie judetul Prahova. Multumesc!

    Răspunde

  19. aldrevopa
    Iun 27, 2012 @ 15:07:35

    Multumesc mult de raspuns. Pana la urma m-am edificat. Nu este vorba de o pasare ci de o insecta, mai precis cicada. Este incredibil ce tarait puternic poate scoate, de pana la 100 db, motiv pentru care eram ferm convins ca este o pasare.

    Răspunde

    • simona georgiana
      Iun 27, 2012 @ 21:01:08

      Supeeer! de mult ma intriga si pe mine zgomotul, si la fel am crezut si eu ca este vorba de o pasare. Am tot sperat sa aflu prin urmarirea copacilor de unde vine zgomotul. Mersi frumos de lamurire :)

      Răspunde

    • Casa cu perusi
      Iun 28, 2012 @ 08:13:54

      Aha, multumesc de raspuns, era intr-adevar curios sa aiba o pasare un tarait monoton, fara modulatie. Pasarile cantatoare au triluri variate. Ma bucur ca ai gasit sursa taraitului.

      Răspunde

  20. livia
    Iul 13, 2012 @ 04:04:41

    Buna ziua! Acum 2 saptamani am gasit un pui de drepnea neagra in Bucuresti, nu stiam ce e si nici ce manaca, dar un medic veterinar mi-a spus sa-i dau mancare de pisica umeda si pentru 2-3 zile, pana am gasit ce e, a mancat numai asta. A trait, dar i-au picat 2 pene, cred ca exact din cele de zbor, de pe fiecare aripa cate una. As vrea sa stiu in cat timp ii cresc din nou penele acestea, daca in cateva saptamani sau cateva luni. Poate sa-mi raspunda cinva, va rog.

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Iul 13, 2012 @ 08:24:21

      Livia, te rog sa iei urgent legatura cu administratorul acestui blog http://omulcuduhdebufnita.blogspot.ro/2010/05/drepnea-neagra-imagini_15.html El este cel mai in masura sa te ajute, va prelua puiul si il va ajuta sa supravietuiasca, sa speram. Drepnelele mananca doar insecte proaspete, orice alta hrana la poate fi fatala, pentru ca ataca ficatul si stomacul. El stie mai bine, are un centru de salvare a drepnelelor. Si sa imi scrii si mie dupa ce iei legatura cu el ce se mai intampla cu puiul. Nu incerca sa il ingrijesti tu, sunt pasari speciale pentru care este nevoie de ingrijiri speciale. Si nu te lua dupa orice vanzator din pet shop, sunt simpli vanzatori, nu stiu nimic despre pasari… doar, asa, cate unul pe ici, pe colo.

      Răspunde

    • Casa cu perusi
      Iul 13, 2012 @ 08:35:34

      Revin cu un mesaj, Livia, dupa ce citesti pe blogul respectiv cum sa ingrijesti puiul de drepnea, consulta si http://www.drepneauaneagra.ro, poti cumpara hrana vie, adica larve de muste si alte lucruri pe care le mananca drepnelele de la magazinul Animal Planet din str Dumbrava Noua nr. 37, sector 5 Bucuresti. http://www.animal-planet.ro/contact Cum iti spuneam, nu hrani puiul cu ce ti se pare tie ca merge…. altfel nu va supravietui, cand ii vei da drumul, organismul slabit nu va face fata zborului si nu va stii ce sa manance din natura. Sper ca il vei ajuta!

      Răspunde

  21. livia
    Iul 13, 2012 @ 20:03:55

    Puiul de drepnea manaca acum greieri, trantori, desi mai scapa si cate o albina careia ii rup jumatate din partea finala, cea cu ac, insecte cand mai pica si vitamine in apa. Am cautat mult pana am gasit si greierii, imi pare bine sa stiu ca exista un magazin de unde as putea sa iau exact ce-i trebuie. Are aproape 3 saptamani de cand il am si cum la inceput i-am dat mancare neadecvata i-au picat 2 pene din aripi si nu mai poate zbura (desi uneori incearca) si in perioada aceea si slabise, dar dupa, cand a inceput hranirea cu greieri si un pic mai tarziu cu trantori a inceput sa se mai ingrase, sa ajunga intr-o forma mai buna, poate chiar cum ar trebui sa fie. Am cautat un centru de ingrijire a puilor la inceput, dar pe un site, singurul unde gasisem si un centru de prim-ajutor pt pui, spunea ca s-a inchis din lipsa de fonduri sau de greieri si credeam ca nu exista solutii decat sa ma descurc intr-un fel cu el ca sa nu moara. Eu sper sa traiasca, desi nu mi se mai parea ca ar fi in pericol sa moara, fiind vioi si atent la tot ce misca (daca bazaie o musca o urmareste cu privire de uliu), cantaret si plimbaret (se urca pe perdea si doarme acolo, se urca pe hainele mele pana la baza gatului si caraie nazal acolo pana adoarme) si mai ales pentru ca la inceput dormea mai toata ziua, iar acum mult mai putin, din cand in cand, dupa mese mai copioase. Mi se paruse ca problema ar mai fi sa astept sa creasca penele respective, daca nu cumva sunt precum dintii nostrii, pica, altul nu mai creste, ca ma pot astepta sa fie posibil.

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Iul 16, 2012 @ 07:19:38

      Buna Livia, ma bucur mult de tot ca ai gasit hrana adecvata pentru drepnea si ca puiul a mai luat in greutate. Eu sper sa ii creasca penele, nu ma pricep, dar in general cresc la loc cand pasarea se insanatoseste si isi recapata puterile. Drepnelele sunt pasari extraordinare, sunt adevarate miracole ale naturii, cum traiesc ele mai mult in zbor… Ma bucur mult ca l-ai salvat si ca mi-ai mai scris despre el. Mult succes!

      Răspunde

  22. livia
    Iul 13, 2012 @ 21:08:48

    Am trimis un mail administratorului blogului indicat. I-am scris mai detaliat decat aici starea si dieta lui si sper sa imi spuna ce ar trebui sa fac sa fie bine drepneaua. Va multumesc mult pentru ajutor si implicare.

    Răspunde

  23. Echipa I.D.N.R
    Iul 22, 2012 @ 10:49:24

    Buna ziua,
    Sa ajutam impreuna drepnelele negre prin oferirea de informatii corecte!

    O pasare exclusiv insectivora ( adica se hraneste numai cu insecte prinse in aer!) nu poate fi reabilitata sau ajutata decat cu o anumita dieta si numai de catre reabilitatori cu experienta impreuna cu medici veterinari cu experienta in aceasta specie.
    Nu numai dieta corecta este esentiala, ci si mediul in care pasarea este tinuta numai pt reabilitare, timpul acordat ingrijirii pasarii in nevoie, masurile de igiena stricte,etc.

    O pasare migratoare nu poate fi tinuta sub nicio forma peste iarna pe post de pet, actiune ilegala, ca poate ii vor creste pene noi, cu siguranta nu ii vor creste.

    Orice farama de hrana inadecvata , data unui adult sau unui pui de drepnea, inseamna moarte lenta pentru o pasare cu un sistem imunitar atat de specific, cu un sistem digestiv fragil, cu un ficat care nu poate fi inlocuit ca la oameni cu transplant, si cu penajul care trebuie sa fie impecabil, pentru o viata de zbor continuu.

    Larvele de musca sunt echivalente cu slanina, si nu e exagerare, reprezinat reteta sigura pentru distrugerea unei drepnele negre.

    Trebuie avut in vedere ca in clipa in care gasim o pasare salbatica pe jos , sedentara sau migratoare, este echivalentul cu a gasi un om intins pe jos.
    Niciun doctor din lumea nu va recomanda hrana nici omului, nici pasarii, ci ajutor specializat .

    Echipa I.D.N. România
    Aripi libere!
    http://www.drepneauaneagra.ro

    Răspunde

  24. Iulian
    Aug 14, 2012 @ 19:06:55

    Am şi eu o mică poveste cu un pui de graur pe care l-am salvat în grădină din ghiarele pisicii(am patru) şi deşi n-am o simpatie deosebită faţă de aceste păsări(căci îmi devastează anual livada),mi-a fost milă de el şi după ce s-a liniştit, i-am dat drumul în siguranţă aproape de copacul unde bănuiesc că a venit pe lume. Întorcându-mă la ale mele prin grădină, după un timp am observat un graur adult care s-a aşezat, nefiresc în alte situaţii, pe gard şi mi-a ţinut un mic discurs prin ciripitul lui. Să fi fost mama puiului?

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Aug 16, 2012 @ 08:08:45

      Buna Iulian, bine ai venit pe blogul meu cu pasari si ma bucur mult ca ne-ai povestit patania cu graurul. Este adevarat ca pasarile astea pot fi stricatoare, ca ciugulesc strugurii si fructele… dar, asta e hrana lor, unde o gasesc in abundenta se inmultesc si ele. In Occident majoritatea celor care au livada, isi acopera pomii cu plase cand se coc fructele, sa nu fie atacati de grauri si le lasa pasarilor numai 2, 3 pomi de sacrificiu. Eu sunt convinsa ca mama sau tatal puiului salvat a venit sa iti cante, sa iti multumeasca. De obicei, graurii nu comunica cu oamenii si isi petrec ziua in grupuri. daca unul din ei s-a desprins de grup si a venit in apropierea ta ciripind catre tine, este evident ca a vrut sa iti multumeasca. Si eu iti multumesc, oricat de stricatoare ar fi unele pasari, totusi sa ne gandim ca ele mananca si tone de insecte anual si ca avem nevoie de ele, iar binele pe care ni-l fac starpind moliile, mustele sau gandacii merita ajutorul nostru, cand putem sa il dam!!!

      Răspunde

  25. Cami
    Sep 11, 2012 @ 18:45:32

    Buna seara! Am si eu o nelamurire, merg destul de des in parcuri si uneori aud o pasare care socate un fluierat (ca si cand ai chema un taxi, suna mai ciudat dar altfel nu pot sa descriu) este foarte subtirica , mai mica decat o vrabiuta, dar se aseamana foarte mult. Cam ce ar putea fi? Am tot cautat dar nu am gasit nimic. Multumesc!

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Sep 12, 2012 @ 07:56:14

      Cami, cam ce culori are penajul acestei pasari? Ar putea fi un pitigoi mare, daca are putin galben pe burtica, sau un ticlean, daca are un penaj de un gri albăstrui. Ambele pasari sunt foarte raspandite prin parcurile de oras si ma gandesc ca este una dintre ele.

      Răspunde

  26. Cami
    Sep 17, 2012 @ 19:15:35

    Multumesc frumos pentru raspuns, ca penaj nu imi dau seama foarte bine ce culoare are burtica..parca mi’a parut a fi alba, nu am vazut’o foarte de aproape. E mai micuta decat o vrabiuta , penajul asemantor, poate un cenusiu mai deschis si are o codita subitirica si un picut mai lunga.

    Răspunde

  27. Cami
    Sep 17, 2012 @ 19:28:33

    Scuze pentru dublu-post, vroiam sa spun ca eu o numesc fluierici, ca are doar un fluierat scurt. E tare dragalasa pasarea ! E foarte micuta

    Răspunde

  28. simona georgiana
    Sep 19, 2012 @ 19:33:40

    buna Cami, daca este micuta cred ca este vorba de o silvie mica(sylvia curruca) sau pitulice mica(Phylloscopus collybita). eu o vad destul de des in Herastrau, Bucuresti. Bine, cu greutate… le urmaresc printre pomi ca o adevarata felina :D, fara zgomot prea mult, fara sa respir, fara sa clipesc :D si merita efortul :)

    Răspunde

  29. simona georgiana
    Sep 19, 2012 @ 19:35:37

    Daca tot am revenit pe blog cu comentarii, profit de ocazie sa multumesc de existenta “Casa cu Perusi”. M-au ajutat foarte mult informatiile pentru carticica mea personala, si ma bucur acum sa stiu ca pot ajuta si eu la randul meu cu informatiile pe care le cunosc :)

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Sep 25, 2012 @ 10:13:51

      Buna Simona, acum am gasit mesajul tau in lista de spam si l-am recuperat, se pare ca esti o mare iubitoare de pasari si sunt bucuroasa ca ai gasit blogul meu. Ai realizat o carte sau un studiu despre pasari? Ne spui mai multe despre asta?

      Răspunde

  30. Cami
    Sep 20, 2012 @ 08:53:56

    Pitulicea mica este poznasa pasare! E f dragalasa :D Multumesc mult pentru raspuns !! :D

    Răspunde

  31. simona georgiana
    Sep 25, 2012 @ 11:40:22

    nu stiu daca se poate numi sau nu “carte”, dar eu asa ii spun. contine informatii despre pasari, utile in determinarea lor, pentru un incepator-intermediar in “de-ale pasarilor”. am adaugat si poze la fiecare pasare, cartea continand toate pasarile din Romania (asa sper :) ) clasificate pe familii. este pur si simplu indosariata la un xerox, si urmeaza sa-mi faca cineva o coperta tip mapa, din carton, astfel sa arate ca o adevarata carte. e cea mai maere realizare a mea pana acum :). in comert nu am gasit ceva cu adevarat complet cu pasari de la noi. este foarte utila in deplasari, unde ma ajuta sa alfu ce pasare noua am descoperit :)
    Iar cu ajutorul vostru si altor site-uri am reusit sa-mi vad visul in dulap :)

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Sep 25, 2012 @ 14:22:53

      Bravo Simona, e super ce ai facut!!! Intr-adevar, in comert nu mai exista de ani buni un studiu despre pasarile romaniei, SOR se plange ca nu are fonduri sa reediteze ordinatorul pasarilor… e adevarat e vechi si are nevoie de actualizare… Tocmai pentru ca nu se gaseste nimic despre pasarile romaniei prin librarii m+am apucat si eu sa le prezint pe blog. Doar ca lucrez cam greu…

      Răspunde

  32. Strat Corneliu
    Dec 18, 2012 @ 13:56:46

    Buna ziua. As dori sa va intreb daca este ceva neobisnuit ca doua perechi de sticleti si macaleandri sa convietuiasca intr-o zona comuna(sub balconul meu).Eu ii vad mereu impreuna si sunt foarte draguti.

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Dec 18, 2012 @ 16:10:43

      Corneliu, sticletii si macaleandri fac parte din aceeasi familie de pasari, fringilidaele, deci cred ca se pot intelege destul de bine. Esti norocos ca ii poti vedea asa de aproape. Te-as ruga sa ai grija de ei peste iarna, sa le dai pe pervaz seminte de mei, miez de paine si cate un cubulet de unt, grasimea inlocuieste insectele si viermisorii pe care i-ar manca in mod normal.

      Răspunde

  33. Strat Corneliu
    Dec 21, 2012 @ 19:39:14

    Multumesc pentru sfat, asa o sa fac, dar cred ca o sa aiba o concurenta serioasa din partea vrabiutelor

    Răspunde

  34. crysty10
    Ian 11, 2013 @ 18:04:41

    salutari la toata lumea, sunt un iubitor de pasari dar in acelasi timp imi plac sa le vad si la mine in voliera si sa ma pot bucura de cantecul lor si daca se poate sa pot scoate si pui , pot spune ca am unele cunostinte despre pasari deoarece eu le prind pentru mine nu pentru a le vinde si am avut timp destul a le urmari si a invata despre ele stiu unde mananca unde dorm si ce obiceiuri au ce vreau sa atrag atentia este ca daca acum cativa ani aveam ocazia de a selecta si a alege ceea ce vroiam anul acesta nu am mai avut aceasta ocazie si m-am lasat pagubas . As putea continua ce a disparut din zona mea si ce a aparut dar deja sunt criticat pentru faptul ca prind .
    FRUMOS blog si in acelasi timp interesant si util

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Ian 12, 2013 @ 21:50:36

      Cristi, stiu ca ai primit critici si nu iti mai trebuie una in plus… si eu sunt dezamagita cand aud de oameni care prind pasari salbatice sa le tina inchise doar pt a se bucura de cantecul lor. Si eu sunt pasionata, le iubesc foarte mult, fiecare vacanta inseamna birdwatching si investesc toti banii in asta, dar prefer sa le vad in natura. Sa stii ca avem si in tara crescatori profesionisti de pasari cantatoare, de la care poti cumpara pasari deja obisnuite cu voliera si care nu cunosc alt stil de viata… am impresia ca unul dintre fondatorii Societatii Ornitologice Romane are o asemenea pasiune si cred ca poti lua legatura cu el daca iti doresti anumite pasari. Pe net, prin magazine sunt multe pasari cantatoare si papagali frumosi de vanzare care ar avea nevoie de un stapan ca tine pasionat, care sa le ofere anumite libertati si sa le faca viata in captivitate cat mai frumoasa. Cred ca pasarile salbatice ar trebui sa ramana salbatice, sa ne bucuram de vederea lor cand facem o plimbare in padure sau la munte… poate mai intri pe blog si ne povestesti lucruri frumoase despre pasarile pe care le-ai studiat.

      Răspunde

  35. crysty10
    Ian 13, 2013 @ 11:56:01

    eu sunt in belgia si aici gasesc la fel, foarte multe pasari dar nu am timp sa investesc pentru ca nu sunt in tara sa am grija de ele ,,cel putin nu acum,, si am observat ca cele din natura sunt mai rezistente decat cele cumparate si asa poate avea mama grija de ele fara multe batai de cap.
    Ce vreau este defapt sa gasesc o solutie de a le putea tine aproape de casa si sa ajut sa se inmulteasca mai mult in salbaticie , gen sa pun diferite plante pe camp care sa le ajute sa supravietuiasca mai multi pui intrucat am observat o diminuare a numarului acestora. Dupa cum am spus prindeam si pastram pentru mine numai ce-mi placea restul le dadeam drumu asta acu cativa ani , anul acesta nu am reusit sa vad decat stoluri mici de 10 sau 15 indivizi si astia numai sticleti si pietrusei, nu am mai reusit sa vad florinti cintezoi si alte pasari decat 1 sau 2 in trecere, in schimb daca acum 2 ,3 ani nu era decat o pereche de botgros anul acesta am vazut vreo 10 bucati ceea ce este un lucru bun . De prins prindeam numai toamna si iarna in rest era perioada de observare pe timp de primavara vara .
    Ce solutie credeti ca pot gasi??? va multumesc

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Ian 14, 2013 @ 12:29:54

      Cristi, poti ajuta foarte multe pasari cantatoare in natura sa se inmulteasca, fara sa le tii captive… poti cultiva pe langa casa sau la vie (daca ai) sau la marginea unei livezi copaci care produc fructele preferate ale cantatoarelor, pune hranitoare prin gradina, monteaza cuiburi si pune alaturi de cuiburi mici hranitoare cu seminte. Eu pun in gradina de la bloc sticle de 0,5 litri cu cate 2 gauri mici la baza pline cu mei si floarea soarelui, le plac la nebunie vrabiutelor si pitigoilor. Daca tu stai intr-o regiune mai bogata in paduri si livezi, cu siguranta vei atrage si alte soiuri de pasari. Iarna este cea mai buna perioada sa le atragi daca le dai seminte, vor reveni periodic si vara si se vor stabili prin apropiere, mai ales daca le pui si cuiburi. La Muzeul Satului din Bucuresti am vazut montate pe copaci casute pt pasarele facute tot din trunchiuri de copaci groase cam de 6 – 8 cm si scobite intruntru, cat sa incapa pasarile. O idee ingenioasa, casuta arata exact ca o scorbura naturala si au fost imediat ocupate de pitigoi si macaleandri. Pasarile salbatice tb sa ramana in mediul lor, sa le protejam incercand sa nu poluam natura si ne vom bucura de ele. Daca ar disparea, consecintele ar fi dezastruoase, ma gandesc numai la milioanele de tone de insecte pe care le mananca ele anual….

      Răspunde

  36. Andreea
    Ian 13, 2013 @ 20:32:42

    Buna,

    As dori sa imi spui te rog, daca stii, cat e de bine pentru perusei sa manance pinii de brad… Vad ca perusului meu ii place foarte mult sa se catere pe crengile bradului, si rontaie cu pofta pinii si mugurii de pini. Pana acum l-am oprit ori de cate ori l-am “prins” facand asta, dar daca ii plac asa de mult as dori sa stiu daca ii fac bine.

    Multumesc!

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Ian 14, 2013 @ 12:39:43

      Andreea, in mediul lor natural perusii consuma flori si muguri de eucalipt, banuiesc ca aroma de la mugurii de brad sau de pin se apropie de cea de eucalipt si de aceea le place. Sincera sa fiu, nu stiu daca le face rau, de aceea ar fi bine sa il feresti. Sau poti cauta informatii despre compusii volatili din eucalipt si cei din mugurii de brad, sa te lamuresti daca sunt similari, inseamna ca nu ii pot face rau.

      Răspunde

  37. crysty10
    Ian 15, 2013 @ 08:43:04

    multumesc pentru informatie de stat stau intr-o zona cu de toate , padure, livada, zavoi, camp, cam tot ce se poate deci am ce urmari si admira.
    acum cativa ani prin mai sa stropit toata padurea si cred ca de aici si numarul mare de pasari lipsa acum astept sa vad ce pasari mai vin pentru ca sunt putine.

    Răspunde

  38. simona
    Ian 27, 2013 @ 17:17:33

    Buna seara ma numesc simona,am gasit o pasare sălbatică pe strada si nu putea sa zboare si am zis sa o iau sa o tin câteva zile pt as reveni.nu stiu ce specie este ,imi era mila sa o las mai ales ca este frig si zăpada.am trimis 2 poze pe email dvs, daca aveti vreau sfat va rog.multumesc astept un raspuns

    Răspunde

  39. marian
    Feb 22, 2013 @ 08:46:07

    Foarte frumos, am dat din intamplare peste aceasta pagina,daca va intereseaza sa vizualizati pasari crescuta de mine puteti intra aici: http://www.facebook.com/pages/TURTURELE-RAZATOARE-SI-PASARI-DE-ORNAMENT/186495941427181

    Răspunde

  40. George
    Mar 08, 2013 @ 15:28:52

    Salut ! Am si eu o intrebare,vreau sa aflu neaparat ce specie de pasare este.
    Se aude in special dimineata si seara,din cate am observat este prima pasare care anunta rasaritul si apusul,are un cantec melancolic superb,o aud printre blocuri,sunt din Bucuresti,melodia ei este magnifica,ma linisteste enorm.
    Sincer nu am vazut’o nici macar 1 data,ca sa va dau mai multe detalii.
    Astept un raspuns.Multumesc anticipat !

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Mar 11, 2013 @ 09:50:36

      George, este posibil sa fie vorba despre mierla. Traieste printre blocuri in zonele cu copaci, iar masculul canta foarte frumos dimineata si seara, cu fluieraturi ondulate si line. Cauta pe net, pe youtube, sunt postate multe filmulete cu mierle cantand ca sa vezi daca poti recunoaste trilul. Poti cauta mai bine dupa numele stiintific turdus merula. Succes!!!!

      Răspunde

      • George
        Mar 11, 2013 @ 10:14:02

        Dap este mierla,multumesc enorm ! :D

      • Casa cu perusi
        Mar 11, 2013 @ 10:15:54

        Da… canta superb mierla, nu este o pasare prea frumoasa, dar are un cantec nemaipomenit. Mai ales vara, seara, mierloiul se asaza in varful unui copac inalt si canta sa isi marcheze teritoriul.

  41. simona georgiana
    Mar 11, 2013 @ 10:12:51

    este cu siguranta mierla! am auzit-o si eu zilele astea, si la finalul cantecului, cand a zburat s-a auzit un sunet specific al ei de plecare din loc. intr-adevar canta magnific!

    Răspunde

  42. Angela
    Mar 28, 2013 @ 09:33:35

    Buna ziua Ma bucur ca am dat de prieteni ai pasarilor. De cateva zile au aparut pe langa bloc trei pasari cu spinarea bruna iar gusa bibilicie. Una dintre ele cred ca e puiul lor care spre deosebire de parinti are pe gusa un desen rosu. Parintii sunt mai mari decat o vrabie. Oare au fost abandonati de niste oameni inconstienti care s-au plictisit de ei ? S-or descurca?

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Mar 28, 2013 @ 15:52:46

      Angela, incearca sa descrii cu mai multe amanunte penajul pasarilor ca sa te ajut sa identificam specia. Sper sa nu fie pasari exotice abandonate, pt ca nu au prea sanse in salbaticie.

      Răspunde

  43. MIHAELA B
    Apr 08, 2013 @ 17:28:24

    Va salut.Am nevoie de ajutorul vostru pentru a purtea identifica o pasare. Acum cateva ore am descoperit in gradina( brasov-poate ajuta si zona)) o pasare la fel de mare cat o vrabie(pitigoi) de culoare alb cu negru.Ciocul alb, capul negru, burtica alba , guler alb , pe aripi alb cu negru, codita scurta neagra, foarte rapida in zbor.Nu am gasit-o nicaieri pe net .Sper ca este de pe la noi ca sa poata supravietui.Cea pe care o descriu era vioaie si am vazut ca se hranea cu insecte. Din fericire am reusit sa o flmez si sa o fotografiez. Ma ajuta cineva?

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Apr 09, 2013 @ 11:02:20

      Buna Mihaela, dupa cum o descrii ar putea fi un sfrancioc, dar ar fi grozav daca ai putea trimite pozele ei pe adresa mea de mail, adina_zamfir@yahoo.com sau pe pagina de facebook Casa cu perusi. Te-ar mai putea ajuta si pagina de facebook Pasarile in prim plan, unde posteaza pasionati de ornitologie. Abia astept sa vad si eu pasarea, poate ne trimiti si filmuletul.

      Răspunde

    • simona georgiana
      Apr 09, 2013 @ 11:06:05

      eu dupa descriere cred ca e un muscar gulerat – ficedula albicolis

      Răspunde

  44. simona georgiana
    Apr 09, 2013 @ 11:03:31

    eu dupa descriere cred ca e un muscar negru

    Răspunde

  45. simona georgiana
    Apr 09, 2013 @ 11:04:35

    scuze, muscar gulerat
    ficedula albicolis

    Răspunde

  46. hnch
    Apr 29, 2013 @ 13:11:21

    îmi plac foarte mult

    Răspunde

  47. Mădălina Sima
    Iun 21, 2013 @ 07:50:04

    Buna ziua. Am gasit ieri, pe strada in Brasov, un puiut de pasare, era cazut sub o bancuta. Nu prea ma pricep eu la pasari, dar seamana cu lastunul din poza postata pe aceasta pagina. Nu prea poate sa zboare. L-am luat acasa, dar nu stiu cum ar trebui sa-l ingrijesc… Ma puteti ajuta cu un sfat? Multumesc mult!

    Răspunde

  48. Luiza
    Iun 25, 2013 @ 14:28:21

    Multumesc pentru raspuns. Nu e sigur cinteza. E mai mare. Cam ca o cotofana, poate chiar mai mare. Am vazut-o foarte foarte rar, de asta nici nu o pot descrie foarte bine. Seamana oarecum cu o gaita. E posibil si sa fac o confuzie, asociind cantecul unei pasari cu aspectul alteia. Cantecul este foarte asemanator cu cel al graurului (Oriolus Oriolus): http://www.xeno-canto.org/species/Oriolus-oriolus .
    Traiesc oare aceste pasari in acelasi mediu? Eu le vad/aud in acelasi parc si aprox. in aceeasi copaci din acel parc. Poate oare gaita – daca ar fi vorba de ea – sa imite grangurul? In coplilarie doar auzeam in nucul mare al bunicilor cantecul, nu am vazut pasarea vreodata. Dar bunicii ziceau ca e grangur. Am ascultat pe net cantecul de grangur dar nu gasesc identic cu cel al pasarii din copilarie. Difera cantecul de la exemplar al aceleiasi specii la alt exemplar?
    Cine ma mai poate lamuri? Merci anticipat! Luiza

    Răspunde

  49. misomosi
    Iul 18, 2013 @ 15:24:31

    Bună,
    Tocmai am văzut o pasăre și vreau să știu cum se numește. Știu despre ea câteva lucruri:
    – Erau un grup cam de 10 exemplare și făceau cercuri largi(parcă se jucau zburând). în zbor dădeau destul de rar din aripi și au folosit un curnt de aer ascendent ca să urce la înălțime foarte mare făcând cercuri.
    – Culoare maro-portocaliu pe burtă, spate și sub aripi. Sub aripi, culoarea maro-portocalie avea forma de triunghi (ca a aripii) și se termina pe margine cu o dungă neagră. Capul, coada și vârfurile aripilor erau negre.
    – Mărimea umpic mai mare poate ca a turturelei/guguștiucului dar coada ceva mai lungă
    – A făcut acrobații!! eram cu tata la plimbat câinele și direct în fața noastră a făcut o piruetă în zbor în jurul axei sale longitudinale. O altă acrobație a fost că stătea în loc din când în când la înălțimi mici (5-20m) și făcea asta dând bineînțeles mai des din aripi și avea corpul ca în poziție de aterizare cu “frânele trase”.
    – dacă are vreo relevanță locul – județul Bihor (NV României)

    Pe mine acrobațiile m-au impresionat și chiar vreau să aflu ce pasăre e! Credeam că doar cioara și corbul mai sunt în stare de jocuri din-astea din pricina inteligenței lor dar uite că ne surprinde natura deși e lângă noi dintotdeauna.

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Iul 25, 2013 @ 14:19:38

      Miso, incearca sa cauti imagini cu diversi soimi pe net sa vezi daca recunosti pasarea. Soimii fac acrobatii, desi nu prea stau ei in grupuri asa mari… e o presupunere, ma mai gandesc la ce ar fi putut fi… desi astfel de acrobatii fac de obicei pasarile de prada.

      Răspunde

      • misomosi
        Iul 28, 2013 @ 08:17:57

        Nu e șoim. Nici culoarea, nici aripile și nici sunetele nu corespund.
        Am mai auzit zilele astea sunetul pe deal la mine și cred că sunt tot prin apropiere. O să încerc să fac niște poze dacă le mai văd.

  50. dani
    Iul 18, 2013 @ 20:38:12

    am o casa la breaza intr-o zona mai izolata si dimineata vad o multime de pasarele.ma intereseaza numele unei pasarele foarte mici si subtiri de culoare portocaliu inchis care si-a facut cuib intr-o scorbura de prun, puii fiind hraniti de ambii parinti. stiti cumva unde pot gasi o enciclopedie a pasarilor din Romania?

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Iul 25, 2013 @ 14:11:47

      Dani, daca nu ai gasit pasarea sau o ruda apropiata pe blogul meu, la pagina pasarilor mici cantatoare, din pacate nu iti pot indica o enciclopedie buna pt ca nu exista. NU s-a mai editat de peste 20 de ani. Pasare mica, subtire, portocaliu inchis poate fi din familia presurilor sau canarasilor. Incearca sa ii faci o poza de aproape si poate deslusim specia.

      Răspunde

      • simona georgiana
        Iul 25, 2013 @ 19:18:07

        am eu carticica mea, facuta cu ajutorul internetului si a cartilor de la prieteni :) ar fi frumos sa o public candva, vad ca mai exista doritori de asa ceva, eu din lipsa am inceput sa-mi fac eu

      • misomosi
        Iul 28, 2013 @ 08:15:59

        simona georgiana: eu vă încurajez

  51. misomosi
    Iul 28, 2013 @ 11:39:51

    Lângă casa mea tot cereau de mâncare doi pui de bufniță plecați din cuib în fiecare noapte. Poze (nu foarte clare că nu am scule bune) aici: https://www.dropbox.com/sh/w16i51ii4qk7x67/fWO6d1ywks

    Nu cred că e cucuvea pentru că sunt mai mari și au cercul acela distinctiv pe față. Nici huhurez nu cred că e pentru că au ochi portocalii iar huhurezul îi are negri.

    Strigătul puilor este ca și cel din acest video https://www.youtube.com/watch?v=L32Wl9ERR4k

    Mă poate ajuta cineva?

    Răspunde

  52. Marius
    Iul 28, 2013 @ 16:44:20

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Iul 29, 2013 @ 12:36:44

      Buna Marius, este cu siguranta un juvenil cu penajul in formare, nu este un adult. Incearca sa postezi fotografia pe pagina de facebook Pasarile in prim plan, acolo intra pasionati si cunoscatori, biologi, profesori care ar putea identifica puiul mai bine decat mine.

      Răspunde

    • simona georgiana
      Iul 29, 2013 @ 14:36:59

      cu siguranta e un pui de sturz, din familia Turdidae, din care face parte si mierla

      Răspunde

  53. ANE MARI GHETU
    Iul 28, 2013 @ 21:14:45

    Buna seara,

    tot caut pe internet o pasare vazuta de mine pe Lacul Scrovistea, in tmp ce pescuiam. E albastra pe burta si pe spate, are o coada lunga si un cioc la fel de lung si subtire si o privire cam taioasa :) Parca sub penaj aparea si ceva bej.. Zbura asa de rapid ca nu am putut s-o fotografiez, insa coincidenta a facut ca de fiecare data cand se aseza pe unditele noastre, sa muste un peste mai mare, pe care il pierdeam din ac, cu exceptia ultimului. Ne-am distrat pe seama asta, insa ne tot intrebam ce pasare este aceea, de un albastru incredibil.. Am vazut pescarusul albastru, dar seamana doar la cioc cu el. Va multumesc anticipat pentru orice informatie imi veti da :) Numai bine. Ane Mari

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Iul 29, 2013 @ 12:25:11

      Ane Mari, pasare albastra care sa prefere pestii nu e decat pescarelul albastru, alcedo atthis, care are burtica portocalie, dar in familia mai sunt si alti pescarei, cu alt tip de penaj, cum este pescarelul cu centura Ceryle alcyon. Alte pasari albastre care stau pe langa lacuri sunt dumbraveanca si prigoria, dar nu prea se hranesc ele cu pesti…

      Răspunde

      • Gabi
        Aug 14, 2013 @ 18:52:48

        Buna seara, un prieten a gasit 2pui de drepnea neagra, a fost la veterinar, a primit informatii despre ingrijirea lor dar ar fi mai bine daca i-ar lua cineva cu experienta sa-i ingrijeasca pana mai cresc. Stiti pe cineva care ar putea si ar vrea sa faca asta?

      • Casa cu perusi
        Aug 27, 2013 @ 14:46:10

        Gabi, in Bucuresti exista singura asociatie pt salvarea drepnelelor si gasesti datele de contact aici http://www.drepneauaneagra.ro/

  54. Alexandra
    Aug 13, 2013 @ 18:40:33

    Buna, am gasit si eu o pasarica, dupa mai multe cautari am aflat ca este vorba de o drepnea neagra, insa are lipsa mai multe pene la aripa stanga. Am citit foarte multe despre ea si am aflat ca este o pasare foarte deosebita. Nu stiu ce sa-i fac, vreau sa se faca bine…o sa caut greieri la pet shop, insa este mijlocul lunii august si nu stiu daca se va recupera sa pot sa-i dau drumul…sper ca ma puteti ajuta…

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Aug 27, 2013 @ 14:51:49

      Alexandra, din pacate drepnelele sunt pasari speciale, fragile, care, daca au o problema de sanatate, nu mai pot fi recuperate. Probabil puiul ranit nu a mai putut sa zboare si asa l-ai gasit tu… incearca sa scrii la initiativa drepneaua neagra, gasesti site+ul lor pe net. Sper sa se mai poata face ceva

      Răspunde

  55. Alexandra
    Aug 13, 2013 @ 19:24:53

    Am uitat sa precizez faptul ca are si o mica rana la aripioara….

    Răspunde

  56. Cristina
    Sep 24, 2013 @ 08:47:54

    Bună,

    Eram într-o zi pe la Adamclisi şi în faţa noastră a zburat o pasăre mică ce avea un splendid penaj verde pe burtă. Cineva de pe acolo ne-a spus că ar fi fost un sticlete. Din ce am căutat eu pe net, nu am găsit sticlete cu burta verde. Ce putea să fie? Mulţumesc

    Răspunde

  57. Cristina
    Sep 24, 2013 @ 13:50:25

    Muţumesc pentru răspunsul rapid. Nu este nici unul nici altul. Avea burta o nuanţa de verde ce dădea în turcoaz. Un verde foarte frumos, deschis, diferit. îţi spun sincer că dacă nu s-ar fi întors în zbor, nu cred că-l observam, restul penajului părea cenuşiu, l-aş fi luat drept vrabie fără nicio problemă, mai ales că nu mă aşteptam să văd alte păsări :)) Din fericire am fost pe fază, aşa ceva nu vezi în fiecare zi :))

    Răspunde

    • simona georgiana
      Sep 25, 2013 @ 12:23:58

      Buna Cristina! Burta albastru intens are privighetoarea gusa vanata (luscinia svecica). tu ai zis ca pasare mica, ma gandesc, desi e maio mare, sa fi vazut prigoria? Merops apiaster.

      Răspunde

  58. Cristina
    Sep 25, 2013 @ 13:59:09

    Mulţumesc :))))))))))

    Burta era ca prigoria, acum la mărime… nu ştiu ce să zic, eu am zis că era cât o vrabie, dar am văzut-o preţ de câteva secunde şi doar la coadă :))) Dacă nu se întorcea să-mi atragă atenţia penajul ăla verde-albastru pe care nu-l văd de obicei, probabil că nu o observam, cum am mai spus. Altă dată să fiu mai atentă :))

    Răspunde

  59. Carina
    Sep 28, 2013 @ 10:59:22

    Locuiesc langa o zona de padure si chiar in spatele casei am o zona de mlastina cu stuf, iar astazi din nefericire o frunzarita galbena s-a izbit de geamul meu si este destul de afectata, am observat ca poate sa stea numai pe spate iar daca inecerc sa o intorc incepe sa “tipe”, de asemenea am observat ca are un pic de sange in gura. Am luat si am pus-o pe un prosop intr-o cutie dar nu stiu ce sa fac mai mult de atat…. Imi este teama sa nu moara deoarece este superba si sincera sa fiu nu cred ca un veterinar i-ar fi foarte de folos. Ce as putea sa ii dau de mancare, si cum sa o tratez ?

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Oct 01, 2013 @ 14:44:16

      Carina, daca sunt leziuni interne, avand in vedere ca i-a curs sange pe cioculet, nu cred ca se mai poate face nimic. Daca niciun organ nu este afectat, atunci isi va reveni singurica si, dupa ce ii dai putina apa, ar fi bine sa o lasi sa zboare spre casa ei.

      Răspunde

  60. simona georgiana
    Oct 01, 2013 @ 22:27:20

    din ce mai stiu de la prietenii mei de la societatea ornitologica, daca nu da semne de revenire singurica, unica scapare e un medic…sa o adoarma…nu e normal pt o pasare sa stea pe spate…e clar ca ceva nu e bine :( e trist dar mai bine adormita decat sa sufere asa :(

    eu am incercat sa salvez anul trecut un pescarus cu aripa rupta. l-am dus la medic si am incercat sa fac tot pentru a “repara” aripioara…in timpul operatie i-a cedat inimioara si l-am pierdut….am plans de m-am umflat…dar acum ma uit spre cer si ma bucur ca s-a intamplat asa. a plecat dintre noi fara suferinta. avea infectie la os, daca il lasam asa, ca pe o gainusa, sa umble prin curte ar fi suferit in tacere din cauza infectiei. cand mi-a zis cineva de eutanasiere am zis ca e fara inima, am facut tot ce mi-a stat in putere sa-l facem din nou sa zboare…apoi m-am multumit cu ideea ca neputand sa salvam aripa, sa o amputeze, si sa fie pe post de gainusa in curte. cand am aflat de infectie…m-am multumit cu ideea ca nu a suferit. a fost un lucru bun ca l-am gasit in parc, chiar daca nu pentru a trai, dar macar pentru a nu sta in frig sa sufere… :(

    Răspunde

  61. simona georgiana
    Oct 01, 2013 @ 22:41:41

    pentru “Casa cu perusi”, toata stima si tot respectul!! ajutati multi iubitori de pasarele cu informatii si ajulor in cazuri cum povestea Carina si multi altii. eu cu ani in urma am gasit un pui de drepnea, si habar nu aveam ce e, nu aveam unde sa cer un sfat. Cu voi aici, toti pasionatii incapatori si intermediari ca cunostinte pot afla multe!!! Tineti-o tot asa!!!

    Răspunde

  62. Mihaela Stanciu
    Oct 15, 2013 @ 08:18:40

    Buna ziua. Am gasit in 14 iunie un pui fara pene care pare sa fi scapat din botul vreunui animal. Pare femela de mierla. Ii cumpar rame maro (alea negre am vazut ca nu ii plac, le scurma din ghiveci si mi le arunca afara), ii prind muste si molii, ii cumpar mancare de pisica (preferata este Sheba la pliculet, nu iepure, vita si sa fie sterse de sos :) Face baie de cate patru ori pe zi si este foarte prietenoasa. Ne intelegem foarte bine, mai ales ca am stat tot timpul cu ea cand era mica, iar acum nu o lasam singura mai mult de trei ore.
    Am insa o mare problema: de vreo saptamana nu mai doarme noaptea. Se culca pe la ora 22 si pe la unu o apuca zburatul. Nu vrea mancare sau apa, doar devine foarte activa, sare, zboara, topaie pana vad ca oboseste si respira cu cioculetul deschis. Se odihneste cateva minute apoi o ia de la capat. Nici daca e intuneric bezna nu sta potolita, o ia orbeste prin camera si trebuie sa sar sa aprind lumina sa nu se loveasca de ceva. Daca ii las lumina aprinsa vad ca are program normal, dimineata vad vasul de mancare gol. Nu o pot inchide intr-o camera ca e invatata sa zboare peste tot si atunci mai vine pe ghicite si la noi si ne sacaie toata noaptea.
    Mierla este pasare de noapte? Nu am gasit niciunde, dar eu stiam ca nu. Peste vara la 22 -23 se culca si dormea facuta ghem de puf pana dimineata la 6. Ziua are reprize scurte, de cate o ora, in care doarme, de obicei la 12 si la 15, dar in rest este foarte curioasa si bagacioasa. Ce i-ar fi putut strica somnul? Oarecum fac legatura cu cutremurul de saptamana trecuta, prima trezire a avut-o in acea noapte, fix la 3,37 cand au anuntat cutremurul, dar acum nu-am mai auzit de niciun cutremur.
    Ce pot sa fac sa doarma iar noaptea?

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Oct 15, 2013 @ 15:26:18

      Buna Mihaela, cred ca am vazut pozele mierlutei tale pe Pasarile in prim plan, este o frumoasa, cum iti scriam si in comentariu… ma bucur mult ca ai reusit sa o salvezi si sa o ingrijesti bine sa creasca mare. Mierla nu este pasare de noapte, dar seara tarziu, dupa apus de obicei masculii canta mult. Unii pot canta ore intregi pana spre miezul noptii si se pot trezi foarte devreme sa isi continue cantecul… totul tine de hormoni, dar si de lumina artificiala la care sunt expusi in orase. In casa ta, puiul a devenit o tanara nerabdatoare sa isi inceapa viata cea adevarata, sa cunoasca un partener… lumina artificiala, caldura din casa o pacalesc si nu mai are notiunea ca este toamna sau primavara. Este posibil ca acel cutremur sa ii fi dat o stare de neliniste pe care o resimte ori de cate ori se face intuneric in casa si zboara sa fuga, sa gaseasca o cale de scapare… Uite mai jos un articol despre efectul luminii artificiale asupra mierlelor… daca imi permiti un sfat, poate ar ajuta-o o casuta tip scorbura in care sa stea la intuneric linistita cand va culcati sau cumva sa o acoperi sa nu mai vada deloc lumina, asa cum se face cu multe pasari de colivie seara.

      http://www.mpg.de/6904709/blackbirds-artificial-light

      Răspunde

  63. Mihaela Stanciu
    Oct 15, 2013 @ 19:07:36

    Multumesc pentru raspuns.
    Da, ea este pe Pasarile in prim plan, am vazut mai sus ca sfatuiai pe cineva sa se adreseze acolo si mi-a placut mult grupul :) Se vede in unele poze ca ochiul stang are reflexia alba si este mai mic, nu vede deloc cu el, e mai jumulita pe partea dreapta. Nu stiu daca asa arata mierlele sau tot de la accidentul avut, dar nu are nici un fulg pe gat, de la umeri pana la baza craniului este complet golasa, iar pe pielea gatuli se vad acum doua cicatrici mari.
    O sa incerc sa ii fac un adapost tip scorbura peste noapte, pana se linisteste. Daca il va accepta :) La noi in casa are toata libertatea, este chiar obraznica si alintata, dar nici nu vreau sa se raneasca peste noapte si nici sa se invete sa faca din noapte zi.

    Răspunde

  64. Maria Stoian
    Oct 16, 2013 @ 11:32:14

    E un site super!
    Apropo,cum trebuie sa actionezi daca o pasare este bolnava?
    MARIA

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Oct 17, 2013 @ 14:34:55

      O pasare salbatica bolnava are putin sanse de supravietuire daca situatia e grava. Daca nu e decat sperietura sau o usoara infectie, poate fi ajutata cu o solutie cu antibiotice, caldura, liniste si hrana consistenta. Totul depinde de specie.

      Răspunde

  65. ClubAstrass
    Oct 23, 2013 @ 19:24:27

    Stiu ca aici vorbim de pasari salbatice…ce sa spun…am si eu o casa in Valenii de munte si nu am fost pe acolo de vreo 5 ani.Cand am revenit zona era salbatica .Sunt foarte multe pasari…singura pe care nu am identificat-o era o pasare extrem de frumoasa…langa via mea.NU AM VAZUT-O bine dar,s-a lovit de geamul de la casa si a lasat o pana…are culori stralucitoare ca la paun pana e mica 2 cm.Un penaj mirific…ce pasare e…nu stiu daca o pot poza…

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Oct 28, 2013 @ 16:11:10

      Salut, frumos sa ai o casa intr-o zona salbatica si ca poti vedea atatea pasari. Incearca sa descrii mai in amanunt pasarea vazuta de tine, desi dupa marimea penei si culorile ca la pauni, as incerca sa spun ca este un pitigoi albastru. poate reusesti sa o mai vezi si sa o descrii mai in amanunt.

      Răspunde

  66. Luiza
    Oct 28, 2013 @ 16:28:19

    incearca sa o descrii mai in detaliu totusi. Culorile stralucitoare ale penajului le pot avea si graurii, in bataia razelor soarelui, mai ales ca le plac viile.

    Răspunde

  67. anchidin andreea
    Ian 09, 2014 @ 15:47:52

    Buna am o problema cu un perus(femela) nu cunosc prea bine bolile si as dori sa stiu daca este grava:ea da din cap de cateva ori pe zi sta toata ziua departe de ceilalti si umflata cateodata stranuta iar cand da din cap celalalt perus al meu ai da ceva in gura.Te rog ajutama,multumesc!

    Răspunde

  68. Costy5
    Ian 22, 2014 @ 17:56:15

    Foarte frumoase pasarile , foarte adorabile si scumpe ..like :D

    Răspunde

  69. ElenaO@n@
    Ian 25, 2014 @ 13:48:25

    Foarte frumos! Bravo! Am si eu o intrebare: O pasarica mica, cam cat o vrabiuta, se tot izbeste in geamul de la balconul meu. La balcon am un geam mare de tot care ocupa vreo 3 metri jumatate lungime si un metru jumatate latime. In balcon sunt plante multe si cativa ficusi mari care arata ca un fel de copaci. Chestia e ca pasarica asta se tot izbeste in continuu, de pe la 7 dimineata, pana cand se culca si ea. Nu inteleg de ce tot are reactia asta. Banuiesc ca ea crede ca e padure in balconul meu si nu isi da seama ca un geam o desparte de plantele din interior. E ciudat, amuzant, dar cred ca si dureros pt ea. Nu stiu ce sa-i fac sa se opresca, pentru ca banuiesc ca nu este prea placut sa se izbeasca in geam si sa se aleaga cu contuzii sau altceva… Nici nu stiu ce pasare e. Seamana cu o cinteza, dar nu e. Are spatele albastru spre gri, dar mai mult gri. Aripioarele sunt maronii iar pe burtica are un cafeniu. La gusa are un caramiziu frumos. Si-a facut cuib in bradul din fata balconului meu. Spuneti-mi va rog ce specie este si ce ii pot face :D

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Ian 25, 2014 @ 14:12:16

      Buna Elena, ma bucur mult ca mi-ai scris si sper ca sfatul meu sa ajute biata pasare derutata. Din descriere, este un macaleandru sau un muscar mic, in orice caz o pasare cantatoare. Si acum, iata de ce se comporta asa: este un mascul, are cuib langa geam si, de cate ori zboara prin fata geamului el isi vede reflexia, dar nu isi da seama ca este tot el, are impresia ca este un alt mascul care vrea sa ii ocupe teritoriul si se repede in geam sa il bata si sa il alunge. Cu timpul, inversunarea va creste si pasarea poate sa se omoare tot incercand sa isi alunge adversarul. Te rog mult, incearca sa pui macar in partea de sus a geamului, in jumatatea de sus, o coala alba, sa speram ca nu isi mai vede reflexia sau sa gasesti o alta metoda prin care pasarea sa nu se mai reflecte in geam. Esti norocoasa ca o astfel de pasare are cuib in apropiere de geamul tau, la primavara va canta magistral si va incerca sa atraga o fetita sa isi faca o familie. Sper din tot sufletul sa poti face ceva in privinta geamului, iar pasaroiul sa se linisteasca si sa treaca cu bine peste iarna. II poti pune cubulete mici de unt pe pervaz, afine sau nuci sa vina sa se hraneasca si chiar bobite de mei.

      Răspunde

  70. xcaz
    Ian 27, 2014 @ 09:31:41

    eee bun

    Răspunde

  71. Cristina
    Feb 20, 2014 @ 14:40:03

    Buna,
    Foarte frumos blogul tau, ma bucur sa pot gasi informatii despre pasarile din Romania. As dori sa stiu mai multe despre puii de ciocarlie, in ce perioada a anului isi iau zborul din cuib?

    Răspunde

  72. Andreea
    Feb 22, 2014 @ 18:13:37

    de ce femela de perus, de culoare galbena nu poate depune oua ?

    Răspunde

  73. Cristina
    Feb 23, 2014 @ 12:28:46

    Buna,
    In ce luna a anului isi parasesc puii de ciocarlie cuibul?

    Răspunde

  74. Dumitrescu Mihaela
    Apr 09, 2014 @ 05:49:36


    Buna ziua! as vrea, va rog sa mi spuneti ce pasari se aud aici , in acest videoclip …ma intereaza in special vocea a doua …acel tipat sau un sunet identic repetat , (de obicei canta noaptea..este ca un tipat) ,in spatele trilului credd ca de privighetoare! multumesc mult!

    Răspunde

  75. xaneluu
    Apr 25, 2014 @ 18:28:14

    Buna ! stau in Timisoara la casa si pana acu cateva zile aveam o pasare in curte care canta foarte frumos dar pisica mea criminala s-a gandit sa mi-o lase fara viata pe prag. Cred ca e vorba de pasarea care canta frumos….pt ca de atunci nu am mai auzit-o cantand. Era inchisa la culoare , cenusie cu ciocul portocaliu. Astazi spre surpinderea mea au inceput din nou cantarile… am mai vazut inca 2 pasarele de aceasi culoare cu cea asasinata de pisica . Poti sa-mi spui ce pasare e? Nu am decat detaliile astea .. inchisa la culoare , cioc portocaliu si canta frumos. M-am tot uitat prin poze dar nu am recunoscut-o. Poate pot sa le ajut cumva sa nu devina victimele pisicii , sa le fac cuib sau ceva..sa le pun de mancare unde sus …sau nu stiu. Help :)

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Mai 12, 2014 @ 14:18:32

      Buna Xaneluu, in mod sigur, pasarea ta este o mierla. Mierlele mascul sunt negre cu cioc galben- portocaliu, mierlele – fetite sunt putin mai cenusii tot cu cioc galben-portocaliu. Mierla isi fac cuib in scorburi de copaci… pacat ca pisica a reusit sa prinda una, sunt pasari care canta superb si sunt f utile in gospodarie pt ca mananca tot felul de gandaci si tantari.

      Răspunde

      • Xaneluu
        Iun 02, 2014 @ 17:38:51

        @ Casa cu perusi : mersi de raspuns !
        @ Luiza : Cred ca sunt mierle . Sunt si negre si cenusii fara nu au nici un fel de reflexe .
        Din pacate cred ca s-au speriat si auy plecat de la mine din curte .. sau poate doar erau in vizita .. cine stie :)
        Multumesc de raspunsuri !

  76. Ruxandra A.
    Mai 12, 2014 @ 15:03:29

    Ma poate ajuta cineva cu informatii despre pasarea din imagini?
    Si-a facut cuib la noi in garaj – are 3 pui. Din imaginile de mai sus pare ca seamana cu brumarita – dar nu se prea potriveste cu descrierea – avand in vedere ca noi locuim in oras si nu e deloc sperioasa.
    https://www.facebook.com/photo.php?fbid=627435980663871&set=pcb.627436987330437&type=1&theater
    https://www.facebook.com/photo.php?fbid=627435990663870&set=pcb.627436987330437&type=1&theater
    https://www.facebook.com/photo.php?fbid=627435930663876&set=pcb.627436987330437&type=1&theater

    Răspunde

  77. Luiza
    Mai 12, 2014 @ 16:53:01

    Mai poate fi si un graur, si ei sunt inchisi la culoare, canta foarte frumos si au ciocul galben, de asemenea cuibaresc si in preajma locuintelor. In Timisoara sunt din abundenta si mierle si grauri. Daca cele pe care le-ai mai vazut sunt si negre fara reflexe, dar si maro mai deschis – femelele, atunci e sigur vorba de mierle.
    Daca sunt toate negre dar cu reflexe verzui, purpurii, rosiatice si putin inspicate cu alb sunt grauri.

    Răspunde

  78. huhn mihai
    Mai 31, 2014 @ 19:57:20

    Am descoperit un cuib sub streasina casei deoarece auzeam tiuituri de pui de pasarele.Am vazut o pasarica,de talie mai mica dacat o vrabiuta,cu penajul de culoare cafeniu deschis,uni,cu codita putin mai lunga si mai subtire decat la vrabie,iar cand zbura,penajul dedesubtul aripilor se arata intr-o culoare portocalie!?Nu am putut s-o identific insa.dimineata,devreme,aud un tril frumos,scurt,variabil.Ce sa fie!?

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Iun 02, 2014 @ 12:56:15

      E posibil sa fie codrosi, fetita codros cand zboara are putin portocaliu sub aripi, Incearca sa ceri un sfat si pe paginile de facebook Pasarile in primplan, unde intra multi specialisti.

      Răspunde

  79. Ultratifosi Pantelimon
    Iun 01, 2014 @ 18:46:59

    Buna seara , am inregistrat ieri aceste sunete scoase de pasari aflate la marginea padurii langa un lan de grau, stie cineva ce pasari sunt ? Anexez link-ul youtube : https://www.youtube.com/watch?v=VIzUdJ20caM

    Răspunde

  80. Ultratifosi Pantelimon
    Iun 05, 2014 @ 18:26:52

    deci buhai de balta , ok , pai acel zgomot de fond ma interesa ca habar aveam cine-l face , deci buhaiul de balta este o pasare care scoate acele zgomote de fond. Multumesc

    Răspunde

  81. Ultratifosi Pantelimon
    Iun 11, 2014 @ 10:05:59

    Sunt pasari , dar foarte sperioase , sunt maronii la penaj ! broscute in nici un caz, imaginea este filmata in plin camp unde nu-i nicio balta , doar apa ploii ! pasarile care scot acel zgomot traiesc la marginea lanurilor de grau da habar am ce sunt , voi incerca sa le vad cu-n binoclu ceva ! Oricum va multumesc ! Mai am o filmare , o voi urca curand pe youtube , acolo se aude si mai clar zgomotul acelor pasari !

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 121 other followers

%d bloggers like this: