Sfaturi să te împrieteneşti cu peruşul tău

PRIMUL MEU PERUŞ

Sfaturi noi pentru începători, dar şi pentru cei care nu au reuşit să cucerească prietenia micului lor peruş

1. Adoptă un peruş doar dacă iubeşti cu adevărat păsările, dacă îl poţi lăsa liber prin casă să zboare şi dacă ai suficient timp pentru el în fiecare zi. Nu “cumpăra” un peruş doar pentru că este mai ieftin decât o pisică sau pentru că hrana lui este ieftină şi îl poţi ţine închis în colivie, să nu facă mizerie!

2. Papagalii, inclusiv speciile mici precum peruşii, sunt mult mai evoluaţi decât am crede noi. Respectă-i şi iubeşte-i ca pe nişte prieteni. Sunt inteligenţi, te studiază şi îţi învaţă programul de viaţă, reţin gesturile şi învaţă să le interpreteze, iar în scurt timp învaţă şi semnificaţia unor cuvinte pe care le rosteşti adesea.

3. Alege un peruş de la crescătorii dedicaţi, deja dresat să vină pe deget şi să mănânce din mână. Un asemenea peruş are mai mare încredere în oameni şi te vei împrieteni repede cu el, important este ca tu să meriţi prietenia lui şi afecţiunea lui necondiţionată.

4. Dacă este foarte speriat la început, nu îţi fă griji! Arată-i că îl iubeşti, poartă-te blând, vorbeşte mult cu el, dar stai la distanţă până se învaţă cu tine şi spaţiul nou din jur.

5. Acoperă partea din spate a coliviei cu un şal, ca peruşul să se simtă mai în siguranţă. Dacă este spaţiu liber de jur împrejur, se va teme de diverse pericole care pot veni din toate direcţiile. Protejat cu un şal, va prefera să se retragă într-un colţ când se simte ameninţat, unde trebuie lăsat să se liniştească.

6. Nu băga mâna în colivie după el, să îl fugăreşti, să încerci să îl prinzi. Schimbă mâncarea şi apa cu gesturi domoale  şi vorbeşte cu el, până când vei simţi că s-a obişnuit cu tine şi că te acceptă fără rezerve. Abia atunci, poţi încerca să apropii mâna de el, eventual un singur deget, să îl înveţi să se urce pe deget sau să ia o sămânţă de pe degetul tău.

7. Fă gesturi blânde în jurul peruşului, nu ţipa, nu da muzica sau televizorul tare, nu îl brusca, nu scutura colivia, nu lăsa căţelul sau pisica să se apropie de colivia lui. Animalele de companie sunt mereu un pericol pentru păsări.

8. De îndată ce peruşul învaţă să se urce pe degetul tău, nu te grăbi să aduci mâna spre tine, spre faţa ta… este indicat să duci degetul spre o bară din colivie, să se urce pe ea…. Şi tot aşa, câteva zile, până învaţă mişcarea şi prinde curaj, să fie el convins că nu îi faci nimic rău. Când va fi pe deplin încredinţat că nu îi faci niciun rău dacă stă pe degetul tău, atunci îl poţi ridica spre faţa ta, să îi vorbeşti calm.

PERUŞULUI MEU ÎI ESTE TEAMĂ DE MINE

Am primit adesea mesaje pe blog de la cei care au adoptat de curând un pui de peruş în care se plâng că pasărea este speriată, timidă, că ciupeşte sau că se zbate în colivie când se apropie de ea. Teama este absolut firească la început. Mulţi copii se aşteaptă ca peruşii să se poarte ca pisicile sau căţeluşii, care îţi sar în braţe şi abia aşteaptă să fie alintaţi. Păsările au un comportament complet diferit, se tem de oameni şi este nevoie de multă răbdare pentru a te împrieteni cu ele. Cui nu are răbdare, nu îi recomand să adopte păsări, indiferent de specia lor. Pe de altă parte, peruşii, papagalii în general, nu sunt recomandaţi copiilor, mai ales celor mai mici de 10 – 11 ani. Cu riscul de a-i supăra pe cei care cumpără peruşi pentru copii, aş vrea să le atrag atenţia că micuţii lor nu au capacitatea şi maturitatea necesară de a înţelege comportamentul unei păsări.

Ţine cont de faptul că orice peruş poate fi dresat, totul depinde de tine! Peruşii sunt păsări sociabile, care au nevoie de multă afecţiune şi înţelegere. Un peruş are nevoie de prieteni şi se va apropia de oamenii care îl iubesc din instinct. Dar trebuie să îi câştigi încrederea, să nu îl sperii niciodată, să nu îl chinui, să nu îl prinzi în mână doar pentru plăcerea de a-l ţine în palme, să nu îi faci baie forţat… ŞI SĂ ÎL LAŞI LIBER PRIN CASĂ DIN PRIMELE ZILE!!!! Libertatea te va ajuta foarte mult să îl dresezi pe parcurs!!!

1. Cu peruşii trebuie să ai foarte multă răbdare, mai ales cu cei speriaţi, care se feresc de oameni şi care nu au fost deja dresaţi.

2. Trebuie să le oferi foarte multă dragoste, fără să aştepţi nimic în schimb. Un peruş nu va veni la tine din prima zi, decât dacă este foarte bine dresat. Spre deosebire de un căţel sau alt animal de companie, peruşul va încerca să te evite, să stea la distanţă de tine şi se va feri de mâna ta.

3. Peruşul te observă cu mare atenţie şi reţine orice gest greşit pe care îl faci faţă de el: dacă ţipi la el, dacă îl bruschezi, dacă îl prinzi brutal în mână… chiar dacă tu nu vrei să îi faci ceva rău, pasărea speriată va interpreta altfel atitudinea ta. Peruşii au o memorie excelentă şi orice gest greşit la început o va împiedica să aibă încredere în tine multă vreme.

Ca atare….

1. Dacă adopţi un peruş, în primele zile lasă-l să stea liniştit în colivie, să se obişnuiască cu noua casă, cu mirosurile şi sunetele din jurul lui şi cu prezenţa ta discretă. Apropie-te de colivie doar ca să îi dai de mâncare şi apă.

2. În următoarele zile, începe să stai mai mult timp lângă colivie şi vorbeşte cu el blând, povesteşte-i diverse lucruri pe un ton calm şi blând şi foloseşte tot mai des numele pe care vrei să îl înveţe.

3. După aceste zile de pregătire, în care peruşul stă liniştit în prezenţa ta, începe treptat să ţii mâna mai mult timp în colivie, după ce îi dai de mâncare. Adu-i legume, frunze de salată sau morcov ras şi oferă-le, dar fără să îl atingi.

4. Pe măsură ce pasărea este mai relaxată şi se obişnuieşte cu tine, poţi apropia palma cu seminţe. Nu va veni din prima zi, dar dacă vei insista şi vei ţine în fiecare zi palma cu seminţe câteva minute la el în colivie, va veni până la urmă să mănânce.

5. Ulterior, poţi încerca să ţii un deget în faţa lui, puţin mai sus de gheruţe, ca să îl determini să urce pe deget. La început, este posibil să te ciupească, pentru că peruşii cunosc lumea înconjurătoare cu ajutorul ciocului. Ei ciupesc lucrurile din jur să vadă ce consistenţă au, ce gust sau ce miros au, dacă pot avea încredere în ele sau nu. Dacă te ciupeşte şi te doare puţin, nu ţipa şi nu sări în sus! (acesta este un alt motiv pentru care papagalii nu sunt recomandaţi copiilor, un copil dacă e ciupit tare şi îl doare, se va feri de pasăre, va ţipa, va plânge sau va încerca să se răzbune, iar pasărea este cea care va avea de suferit la final) Păstrează-ţi calmul şi vorbeşte blând cu peruşul, el nu te ciupeşte să îţi facă rău, ci pentru că vrea să ştie că se poate baza pe deget, că se poate cocoţa pe el fără să fie în pericol.

Răbdarea şi dragostea, dar şi capacitatea de înţelegere a comportamentului unui peruş sunt elementele cheie pentru dresajul lui. Un stăpân lipsit de răbdare, nervos, agitat, care nu are timp să stea cu pasărea, nu va reuşi niciodată să se împrietenească cu ea. 

PERUŞUL TĂU CIUPEŞTE?

Perușii nu sunt păsări agresive. Dacă ciupesc, o fac rar și dintr-un motiv bine întemeiat, pe care trebuie să îl descoperi observând cu mare atenție comportamentul păsării, preferințele sale și lucrurile de care se teme. Perușii sunt papagali sociabili care folosesc rareori ciocul pentru a rezolva o problemă. De obicei, sunt agresivi dacă le este atacată căsuța, scorbura sau colivia. Dar, dacă nu sunt agresivi, de ce ciupesc oamenii? Ei bine, crescătorii cu experiență spun că ciupitul este un comportament dobândit. Perușul își ciupește stăpânul sau persoana care interacționează cu el de frică, din gelozie sau pentru că a fost enervat. Urmărește cu atenție ce se întâmplă înainte și după ce te ciupește, să descoperi motivul. Poate că tu porți un parfum iritant sau poate tocmai ai fumat, miroși a țigări și perușul nu mai recunoaște mirosul tău obișnuit. Poate că l-ai enervat, atingând sau jucându-te cu jucăria preferată…

Ciupește de frică…

Ceva l-a speriat și te ciupește când vrei să îl iei pe deget. Poate că tu ai făcut o mișcare bruscă sau l-ai repezit, deși vroiai doar să te joci cu el. De asemenea, dacă îl obligi să se apropie de persoane străine, te va ciupi pe tine sau pe ele. Perușilor le trebuie ceva timp să se obișnuiască cu musafirii sau cu noi membri ai familiei. Dacă în casă intră un câine sau o pisică, va deveni nervos și te va ciupi, dacă încerci să îl scoți din colivie, unde se simte în siguranță.

Își apără teritoriul…

În mod special, perușelele sunt cele care devin mai agresive, dacă le încalci teritoriul, dar și perușii pot avea o reacție similară. Ei consideră colivia căsuța lor, în care ceilalți nu au ce căuta. Dacă deschizi ușița să schimbi apa, mâncarea, să iei o jucărie, este posibil să te muște, dacă între voi nu există încă o relație de încredere și afecțiune. Pentru peruși, colivia este locul posibil în care pot depune ouă și în care își vor crește puii, iar instinctul de reproducere îi face să devină agresivi în unele momente cu cei care se apropie de colivia lor. Ca atare, fă tot posibilul să vă împrieteniți și poartă o mănușă dacă te ciupește când îi schimbi mâncarea. Nu țipa, pentru că țipetele sunt un semnal de încurajare pentru pasăre să țipe și ea mai tare. Nu îți retrage mâna, pentru că va învăța că te poate domina dacă te ciupește.

Agresiv din dragoste…

Un peruș care este deosebit de atașat de stăpânul lui poate deveni agresiv cu ceilalți membri ai familiei sau cu cei care nu îl iubesc și nu îi arată aceeași simpatie. Dacă te hotărăști să adopți un peruș sau orice alt papagal, trebuie să fii sigur că întreaga familie îl va accepta și îl va iubi. De mic, perușul trebuie să se împrietenească cu toți, fiecare trebuie să îi vorbească, să îl alinte, să se joace cu el, astfel încât pasărea să se considere egalul tuturor. Dacă se atașează de un singur membru al familiei, iar ceilalți îl ignoră, el suferă și poate deveni agresiv. Bineînțeles, întotdeauna va exista un stăpân preferat, dar trebuie să aibă o relație apropiată și cu ceilalți membri ai familiei.

Este nervos…

Motivele pentru care un peruș poate fi nervos și poate ciupi sunt extrem de diverse. Nu privi perușii ca pe niște marionete cu care te joci când vrei tu. Au și ei nevoie de odihnă, de intimitate, de liniște, de somn… pur și simplu de un timp numai al lor. Dacă îi deranjezi când sunt obosiți, îi vei enerva și este posibil să ciupească. Dacă insiști să îi mângâi sau să îi ții în palmă, iar acest lucru nu le place, te vor taxa. În perioada de năpârlire sunt mai nervoși, iar penele noi le irită pielea și nu acceptă mângâierile.

Cum trebuie să reacționezi tu:

–      Nu lovi niciodată pasărea și nu țipa la ea;

–      Perușul percepe agresivitatea ta ca pe un comportament intimidant, nu ca pe o corecție.

–      Dacă țipi, nu faci decât să îi arăți că îți plac țipetele și va țipa și el mai mult;

–      Ignoră ciupiturile, dacă sunt dureroase, poartă o mănușă o vreme, până încetează;

–      Ai grijă să nu devină un obicei să te ciupească de față, de nas sau de ureche, ori de câte ori încearcă, atinge-i ciocul ușor și ceartă-l pe un ton calm, dar hotărât.

–      Nu fii niciodată agresiv cu el, dacă ciupește, îndepărtează-te de el, nu îl băga în seamă o vreme, apoi întoarce-te și vorbește-i blând, repetând acest lucru, el va înțelege că, dacă este agresiv, este părăsit.

REGULI DE AUR PENTRU DRESAJUL PERUŞILOR

Regula nr.1: Câștigă-i încrederea!

Foarte puțini pui de peruși sunt deja dresați de crescători și se urcă pe degetul tău. De obicei, sunt aduși la vânzare la vârste foarte mici, de 3 – 4 luni, perioadă prea scurtă pentru un dresaj eficient. Când sosește acasă la tine, micul pui de peruș este speriat, plânge după părinți și după locurile pe care le cunoștea (chiar dacă tu nu vezi lacrimile!) și tresare la cel mai mic zgomot. Pentru a-i câștiga încrederea, trebuie să te porți foarte blând cu el, să îi vorbești ca unui copil mic, pe o voce plăcută, să nu țipi, să nu ridici glasul și să nu faci niciun gest care ar putea să îl sperie. Nu bate cu degetele în colivie, nu încerca să îl prinzi în mână brutal și păstrează o atmosferă liniștită în casă.

Suportul pentru sticlele de vin a devenit un loc de joaca la geam, deasupra caloriferului

Regula nr. 2: Multă răbdare

După câteva zile, în care se obișnuiește cu colivia lui și cu obiectele din ea, încearcă să petreci cât mai mult timp pe lângă colivia lui și să ții mâna la intrarea în colivie, ca să se obișnuiască cu ea. De îndată ce nu mai sare speriat de mâna ta, poți să o introduci ușor în colivie cu semințe în palmă. Nu va veni la tine din prima zi, dar nu trebuie să te descurajezi. Încearcă acest lucru de 2-3 ori pe zi, timp de câteva săptămâni. Până la urmă se va obișnui cu mâna ta și va veni să ia semințe. Cu timpul, îi poți oferi și alte bunătăți din mâna ta, precum bucățele de măr, frunze de salată sau gălbenuș de ou fiert. De fiecare dată, ține mâna tot mai aproape de el până când reușești să îl mângâi sub cioculeț.

Mai au si o colivie de lemn rosie in care se ascund

Regula nr. 3: Pe deget

Dacă perușul începe să aibă încredere în tine și se urcă în palma ta, este timpul să începi să îl dresezi să se urce pe degetul tău arătător. După ce îi dai mâncare din palmă, întinde degetul arătător în fața lui, puțin mai sus de piept, chiar sub cioculeț, și spune-i Hai sus!. Atinge ușor pieptul perușului și împinge-l puțin în sus, să înțeleagă că vrei să urce pe degetul tău. Unii sunt mai curajoși și fac acest lucru de la primele încercări. Alții sunt mai timizi și au nevoie de repetiții timp de câteva săptămâni sau luni.

Iar jucariile colorate nu lipsesc

Regula nr. 4: Libertatea

Dacă perușul se urcă pe degetul tău când vrei tu, mănâncă din palma ta… înseamnă că este dresat şi, cel mai important, înseamnă că are încredere în tine. După fiecare lecţie de dresaj, este bine să îi dai drumul din colivie, să se bucure de libertate. Simţindu-se liber, peruşul îţi va fi recunoscător, va fi bucuros să te vadă când intri în cameră, ştiind că stai cu el şi că îi dai drumul să zboare… astfel se va construi o relaţie mai strânsă între voi.

Când îi dai prima dată drumul din colivie, va zbura haotic prin cameră. Stai liniștit pe un scaun și lasă-l să exploreze singur camera. Ar fi bine să strângi perdelele de la geam spre perete, să nu se agațe în ele, și să astupi spațiul dintre dulapuri și pereți cu niște cutii sau cărți, să nu cadă după dulapuri. De asemenea, recomand să astupi cu un șal și oglinda, dacă ai așa ceva în camera, să se nu lovească de ea. El va zbura de colo, colo, își va alege niște obiecte pe care va ateriza sau va veni pe capul tău – pentru că deja are încredere în tine. Întinde mâna deasupra capului, să se urce pe ea și vorbește-i blând cum îl alinți tu de obicei. Treptat, va învăța să vină pe capul și pe umărul tău, va explora casa cu tine și se va juca în afara coliviei. Ar fi bine să îi faci un loc de joacă în afara coliviei, cu o creangă de pom fructifer și jucării colorate, să nu se plictisească dacă tu ești plecat de acasă.