Paraziţii interni ai peruşilor: paraziţii sacilor aerieni

Am primit adesea mesaje pe blog despre peruşi care au probleme respiratorii, care hârârie noaptea când respiră şi dau semne de boală. Există câteva afecţiuni grave care atacă sistemul respirator, începând cu râia, până la diverse bacterii şi ciuperci. Între ele, una dintre cele mai periculoase este dată de paraziţii care se cuibăresc în sacii aerieni ai păsărilor. Nu spun că orice peruş care hârâie şi abia mai respiră este infestat cu aceşti paraziţi, dar trebuie să ştim că există şi acest pericol.

Peruşii sunt zburători neîntrecuţi, extrem de iuţi şi buni acrobaţi în văzduh. Ca la orice altă pasăre, abilităţile de zbor sunt susţinute de un sistem respirator complex şi specific. Trebuie să ştiţi că peruşii au nişte cavităţi minuscule umplute cu aer (sacii de aer, eng. air sac), poziţionate de-a lungul sistemului respirator. Acestea joacă rolul unor rezervoare de oxigen şi ajută pasărea să respire fără probleme în timpul zborului. În plus, datorită acestor saci de aer, corpul peruşilor este mai uşor, un alt avantaj deosebit de important pentru zbor. Din păcate, şi sacii de aer pot fi afectaţi de anumite boli sau paraziţi. De obicei, apar infecţii determinate de bacterii, dar tot mai des apar cazuri de paraziţi care se cuibăresc în interiorul acestor cavităţi.

airsacs

Numele acestor paraziţi este sternostoma tracheacolum, mai mici de un milimetru şi imposibil de observat fără un microscop. Aceşti paraziţi se răspândesc în întregul sistem respirator, preferă locurile calde şi umede şi se înmulţesc non-stop.  

Semnele infestării

În prima fază, peruşul va cânta tot mai puţin, va ciripi mai rar şi va renunţa să mai fluiere. În cele din urmă, va înceta să mai ciripească şi vei auzi adesea un hârâit, ca şi cum abia mai poate să respire. Pasărea va sta abătută, îşi va balansa corpul şi codiţa cu putere, semn că se chinuie cu greu să respire. Semnele infestării vor fi mai uşor de observat noaptea, când este linişte în cameră vei auzi hârâitul specific. Sau, imediat după ce zboară puţin, peruşul va scoate un sunet ca un fel de fluierat gâjâit, din gât.

De obicei, peruşii afectaţi de aceşti paraziţi strănută şi tuşesc des, încercând să scape, să scuipe ceea ce îi deranjează. Îşi scutură, apoi, capul, dar pe cioc nu iese nimic, pentru că nu reuşesc să dea afară paraziţii. În cele din urmă, dacă paraziţii nu sunt depistaţi şi nu se intervine, pasărea moare sufocată.

Apariţia şi răspândirea acestor paraziţi

Pot trece câteva luni de zile până la primele simptome ale bolii. Dacă ai un singur peruş de ani de zile, este puţin probabil ca el să aibe paraziţii sacilor aerieni, chiar dacă manifestă simptomele de mai sus. Aceşti paraziţi trec de la o pasăre infestată la alta prin tuse şi din apa de băut. O singură pasăre bolnavă va transmite paraziţii foarte repede celorlalte sănătoase, de aceea dezinsecţia coliviei şi a recipientelor cu apă şi mâncare este foarte importantă.

După cum se observă, peruşii au 6 saci aerieni, dispuşi câte trei simetric pe o parte şi alta a coloanei

După cum se observă, peruşii au 6 saci aerieni, dispuşi câte trei simetric pe o parte şi alta a coloanei, legaţi de plămâni

Tratamentul

Nu se poate face acasă şi nu se poate face după ureche. Există substanţe antiparazitare specifice care sunt injectate în corpul peruşului, în anumite puncte, pentru a pătrunde în sacii aerieni. Trebuie să găsiţi un veterinar cu experienţă multă în acest sens, altfel pasărea este sortită morţii. De obicei, se fac trei injectări şi se foloseşte o substanţă pe bază de ivomec, în anumite proporţii. În timpul tratamentului, pasărea trebuie ţinută închisă, să nu mai depună efort zburând. Se mai recomandă inhalaţiile cu aburi: se pune un vas cu apă fiartă lângă colivie, un şal sau un prosop peste colivie şi peste vas, astfel încât aburii să nu se risipească, ci să se ridice spre pasăre. Tratamentul este foarte delicat şi periculos, de cele mai multe ori dă greş, de aceea trebuie efectuat numai de veterinari cu experienţă.

Pentru cunoscătorii de engleză, manualul Merck este o sursă bună de informaţii despre bolile peruşilor şi a păsărilor de colivie

http://www.merckvetmanual.com/mvm/index.jsp?cfile=htm/bc/toc_170200.htm

Anunțuri

4 comentarii (+add yours?)

  1. Luciana
    Mar 04, 2013 @ 18:03:11

    Te rog sa publici si despre bolile persilor (un papagal perus al meu a murit si imi voi mai lua unul si vreau sa stiu bolile ) te rog !!!

    Răspunde

  2. Luciana
    Mar 05, 2013 @ 12:26:34

    papagalul pe care il mai am ,la picioare are o coaja alba .

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Mar 06, 2013 @ 11:28:17

      Luciana, coaja alba poate inseamna raie sau o ciuperca care ataca pielea gherutelor. Sau, pur si simplu se mai exfoliaza pielea de la lipsa de vitamine si minerale. Deci, in primul rand pune-i vitamine solubile in apa, daca nu ai facut asta deja. In al doilea rand, ofera-i hrana de calitate si amestecuri de legume tocate marunt, cat mai colorate, sa le pape cu placere. Intra pe net si vezi cum arata un perus cu gherutele cu raie, daca seamana cu ce are al tau, gasesti sfaturi si tratamente in articolele dedicate acestei boli de pe blogul meu.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: