Miracolele din lumea păsărilor (I)

Păsările… creaturi minunate ale naturii, înzestrate cu talente şi abilităţi pe care nicio altă fiinţă nu le poate imita. Cântecele măiestre, zborul miraculos, dansurile fascinante de împerechere, migraţia pe distanţe de zeci de mii de kilometri şi… nu în ultimul rând, inteligenţa şi abilitatea de a imita limbajul nostru sunt trăsături unice, specifice, care vorbesc despre o lume aparte, neasemuit de frumoasă, care merită protejată şi respectată.

Zborul – episodul I

Dintotdeauna, oamenii s-au ambiţionat să zboare ca păsările, să cucerească cerul şi să se înalţe dincolo de limite. Am inventat aparate sofisticate de zbor, am ajuns şi în spaţiu, dar niciodată nu vom atinge perfecţiunea aripilor şi nici acurateţea „sonarului“ cu care sunt înzestrate păsările. Nu numai că pot migra pe distanţe de sute de mii de kilometri, fără să greşească vreodată destinaţia, dar abilităţile lor complexe le ajută să analizeze ruta de zbor din toate punctele de vedere, mult mai abil decât o echipă de cercetători ştiinţifici: folosesc polii magnetici ai pământului pentru orientarea în spaţiu, „citesc“ prognoza meteo în curenţii de aer, în nori şi în soare şi „filmează“ poziţia stelelor pentru a putea zbura noaptea.   

Păsări care bat recorduri

  1. 1. Drepneaua cu gât alb (hirundapus caudacutus) poate zbura pe distanţe lungi cu viteza de 170 km/h.
  2. 2. Şoimul peregrin (falco peregrinus) poate atinge o viteză de 180 km/h, dar numai când plonjează după pradă.
  3. 3. Vulturul auriu (aquila chrysaetos), una dintre cele mai puternice păsări de pradă, se lansează asupra prăzii cu o viteză de 120 km/h.
  4. 4. Raţa cu piept roşu (mergus serrator) este cea mai rapidă raţă, la fel de iute în aer, precum şi sub apă, unde niciun peşte nu îi scapă. Ea poate atinge o viteză de 130 km/h.
  5. Colibri pot atinge viteze de aproape 90 km/h când vor să impresioneze “fetele” şi să îşi aleagă perechea.   

Un miracol al anatomiei

Zborul: un corp uşor, propulsat de o energie uriaşă. Scheletul păsărilor zburătoare este deosebit de uşor, reprezentând în medie 5% din corpul păsării, şi elastic, în timp ce muşchii reprezintă 20% din organism, cu variaţii în funcţie de specie. Cert este că, la multe specii, muşchii aripilor sunt mai puternici decât muşchii lucraţi ai culturiştilor, păstrând proporţiile, evident. Pentru a desăvârşi acest aparat excelent de zbor, inima a fost construită să susţină un efort uriaş. Inima păsărilor constituie 1 – 2% din masa corpului, în timp ce la mamifere se menţine la o proporţie de 0,1 – 0,4%. În general, cu cât o pasăre este mai mică şi mai iute, cu atât inima ei este mai mare în comparaţie cu celelalte organe interne.

De asemenea, sistemul respirator este adaptat pentru zborul la înălţimi mari, într-o atmosferă săracă în oxigen, şi la viteze superioare. Păsările dispun de saci aerieni, alveole subţiri cu aer care se găsesc în mai multe părţi ale corpului şi care ajută nu numai la buna oxigenare a organismului, dar şi la menţinerea corpului în aer. Când pasărea prinde viteză sau se opreşte din zbor, săculeţii aerieni acţionează ca pernele cu aer din maşină, protejând organele interne să nu fie strivite. Pe de altă parte, săculeţii aerieni ajută păsările să îşi regleze temperatura corpului şi amplifică trilurile, astfel încât cântecul unor păsări se poate auzi de la zeci de metri distanţă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: