Peruşel sau peruşică… ce să aleg?

Am promis de ceva vreme că voi scrie un articol mai cuprinzător despre diferenţele de personalitate dintre peruşii masculi şi femele. O bună parte dintre iubitorii de peruşi care mi-au trimis mesaje se întreabă ce diferenţe sunt între ei, cum să îi deosebească şi de ce există diferenţe de comportament.

Aproape toţi cei care vor să adopte pentru prima dată un peruş, îşi doresc un băieţel pentru că au auzit că sunt docili şi că învaţă repede să vorbească, spre deosebire de fetiţe care nu se pot lăuda cu aceste performanţe. Da, este adevărat, peruşeii sunt mai docili, mai alintaţi şi capătă repede încredere în oameni, dacă sunt iubiţi şi dacă sunt crescuţi în libertate. Peruşii sunt păsări talentate, curioase şi jucăuşe. Nu are niciun sens să fie ţinuţi în colivie. Ei suferă, iar tu nu te bucuri pe deplin de compania lor.

Dacă sunt liberi, învaţă să se joace cu diverse obiecte şi te amuză prin felul lor de a fi vesel şi zglobiu. În plus, peruşeii sunt mari amatori să cânte, cel puţin de 2 sau 3 ori pe zi. Dimineaţa şi seara în mod special, te vor răsplăti cu unul din cântecele lor lungi, plin de diverse sunete, care mai de care mai strident sau mai melodios, în funcţie de capacitatea lui vocală. Aşa că, dacă alegi un băieţel, trebuie să ştii din timp că nu vei avea prea multă linişte prin casă, chiar dacă este singur.

Fetiţele… peruşelele sunt un pic altfel! Sunt mult mai tăcute, în sensul că ele nu cântă, dar vorbesc cu tine şi pot emite sunete dulci, pe o tonalitate joasă, atunci când vor să îţi atragă atenţia. De vorbit, vor învăţa mult mai greu decât un băieţel, poate deloc, deşi sunt multe mărturii care atestă că şi fetiţele au putut reproduce anumite cuvinte. În schimb, sunt mult mai jucăuşe şi mai curioase. Sunt curajoase şi, de îndată ce se simt în elementul lor în casa ta, vor explora fiecare colţişor şi vor face tot felul de ghiduşii. Dacă ne gândim că instinctul primar care le spune să caute locuri pentru cuibărit este prezent încă în genele lor, vom înţelege natura lor curioasă şi tentaţia de a scotoci peste tot. Cel puţin aşa este Cipiţa mea, nu este dulap în casă în care să nu fi intrat măcar o dată.

Tot datorită acestui instinct de cuibărit, peruşelele au tendinţa să roadă mai mult şi să atace obiectele din carton, hârtie sau lemn moale. De aceea, eu recomand să aibă la dispoziţie jucării din lemn de salcâm natur, nevopsit. Aşadar, cine doreşte un peruş mai puţin vorbăreţ, dar mai jucăuş şi gata să îţi ofere în fiecare zi câte o surpriză, ar fi bine să aleagă o peruşică.

Să iau unul sau doi?

Un singur peruş poate oricând să facă o depresie din cauza lipsei unui partener de joacă sau de cuplu, dacă tu nu stai prea mult pe acasă şi nu îi acorzi mult timp. Pot trăi singuri, dar este bine să fie mereu cineva pe acasă, să aibă cu cine socializa şi cu cine vorbi. Peruşii sunt păsări care au bine înrădăcinată în sufletul lor nevoia de stol. Ei sunt fericiţi dacă trăiesc mai mulţi la un loc, iar toate obiceiurile lor precum curăţatul penelor, baia, somnul de după amiază sunt strâns legate de traiul în comun. Unde sunt mai mulţi peruşi la un loc, vei vedea că îşi curăţă toţi la unison penele şi că încep toţi să cânte odată.

Dacă vrei să adopţi doi peruşi, recomandarea tuturor crescătorilor cu experienţă este să iei doi băieţi sau un cuplu tânăr, deja format. Două fetiţe vor avea probleme mari în perioadele de împerechere, fiecare dintre ele încercând să ia locul în stăpânire, alungând-o pe cea mai slabă într-un mod brutal. Doi băieţi vor deveni prieteni şi se vor juca şi completa unul pe celălalt fără probleme de comportament.

Un cuplu deja format este o alegere ideală, pentru că peruşii îşi aleg perechea pe viaţă şi legătura dintre ei va fi puternică. La fel ca şi noi, oamenii, peruşii îşi cântăresc cu grijă semenii când vor să îşi aleagă un partener de viaţă. Poate că penajul, culoarea, comportamentul sunt punctele atractive, nu se ştie sigur decât că trilurile sunt un criteriu foarte important în formarea unui cuplu. Dacă iei la întâmplare, din magazin, un peruşel şi o peruşică, este posibil ca aceştia să nu se placă şi să se accepte foarte greu, după câteva luni sau ani de ciupeli, fugăreli şi chiar bătăi. Aşa că… mergi la un crescător şi roagă-l să îţi dea un cuplu deja format sau mergi într-un magazin şi stai câteva ore în faţa coliviilor cu peruşi să vezi care dintre ei şi-a ales deja perechea şi pe aceia cumpără-i.

În imaginile de mai sus, Cipiţa este surprinsă într-unul din rarele ei momente de tandreţe, în care se alintă şi îi cere seminţe lui Billy. Vaza din nucă de cocos este vizuina ei preferată, cuibul de care are nevoie şi care îi trezeşte instinctul de a fi mai drăgăstoasă cu Biluţă. În restul timpului, este răutăcioasă, îl alungă şi îl necăjeşte.

Anunțuri

2 comentarii (+add yours?)

  1. Suzi
    Oct 18, 2013 @ 14:54:29

    Eu am adoptat de la niste prieteni de familie doua surori de o luna. Defapt a fost o surpriza de la parinti. Debea acuma am inceput sa citesc mai in detaliat despre ei, ei fiind primii mei perusei. se vor certa mai incolo cele doua fetite? trebuie sa o dau pe una sa schimb cu unu mascul? ce propuri pentru viitor\? Mersi

    Răspunde

    • Casa cu perusi
      Oct 28, 2013 @ 15:41:48

      Suzi, nu cred ca se vor certa daca au crescut de mici impreuna. Pastreaza-le pe amandoua si eventual mai ia o colivie sa le faci un spatiu de joaca… nu uita sa le oferi si libertatea de a zbura. Perusii nu tb neaparat sa traiasca in cuplu, cu cat sunt mai multi cu atat mai bine, dar pot fi si doi de acelasi sex.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: