Peruşul vomită sau regurgitează?

Am primit câteva mesaje pe blog de la stăpânii peruşilor speriaţi că păsările lor vomită. De aceea, voi traduce mai jos un articol cuprinzător despre această problemă de pe site-ul Birds Online, articol care mi se pare util şi foarte bine scris.

1. Să facem diferenţa dintre vomă şi regurgitarea seminţelor

Peruşii masculi regurgitează seminţele pentru femelele pe care le curtează. Seminţele regurgitate sunt decojite, curate, întregi, dar acoperite de un mucus transparent. Peruşul le strânge în guşă, ele nu ajung în stomac să fie digerate. Este un obicei de curtare, care are loc atât în perioada de împerechere, dar şi în perioadele în care cei doi se alintă. Acest fapt nu reprezintă niciun pericol pentru cei doi peruşi, dacă amândoi sunt sănătoşi şi nu există riscul să îşi transmită vreo boală infecţioasă digestivă. De asemenea, peruşul mascul regurgitează seminţe şi pentru pui, când are o familie. Peruşelele se întâmplă mai rar se regurgiteze seminţe, numai pentru pui. Dacă o femelă regurgitează seminţe fără să aibă pui, înseamnă că are o problemă de sănătate şi trebuie ajutată imediat. Spre deosebire de seminţele regurgitate, seminţele vomitate pot fi parţial digerate, bucăţele, acoperite de un mucus gălbui sau maroniu, şi vor mirosi urât. În acest caz, trebuie să ne alarmăm şi să cerem de îndată ajutorul unui veterinar priceput la papagali.

2. Cauzele pentru care vomită peruşii

– iritaţia mecanică: din păcate, mulţi peruşi masculi sunt ţinuţi singuri şi obişnuiesc să regurgiteze seminţe în faţa unei oglinzi în care li se pare că văd o parteneră. Ei dau afară seminţele, le înghit din nou, le scuipă iar, iar le înghit, şi acest lucru poate duce până la urmă la iritarea gâtului, iar pasărea va vomita tot ce are în stomac. Prima măsură ar fi să îndepărtăm oglinda, să îl lăsăm să se liniştească şi să îi dăm apă.

– otrăvire, seminţe stricate: peruşii sunt foarte curioşi şi încearcă să cunoască universul în care trăiesc ciupind obiectele care li se par interesante. Pot ajunge uşor să se otrăvească cu rujuri, creme, plante de apartament periculoase, uleiuri, mâncăruri pe care noi le savurăm, dar care lor nu le fac deloc bine. de aceea, este bine să îi ţinem departe de mâncarea noastră, mai ales dacă este grasă, prea sărată, prea dulce. Pentru ei, doar anumite legume, fructe şi seminţe sunt bune. din meniul nostru doar orezul fiert, fără sare, şi cartofii fierţi, de asemenea fără sare, sunt indicate.

– infecţia cu bacterii, infestarea cu paraziţi intestinali: sunt deosebit de periculoase, pot fi luate de la alte păsări sau animale care ajung în casă şi trebuie tratate de urgenţă.

– lovituri puternice la cap: când zboară prin casă şi se lovesc de geamuri, de mobilă, peruşii se pot lovi destul de rău la cap. În primele zile, în care sunt lăsaţi liberi prin casă, trebuie supravegheaţi cu atenţie, geamurile şi oglinzile trebuie acoperite cu storuri, astfel încât peruşul să înveţe să le ocolească.

– tumori ale organelor interne: şi ele pot fi sursa vomitărilor, iar ajutorul medical în acest caz este aproape inutil.

3. Ce putem face să îi ajutăm 

Primul lucru este să ducem pasărea imediat la un veterinar specializat în papagali. Din păcate, în România, astfel de veterinari sunt rari, aproape inexistenţi în oraşele de provincie. Odată ce a fost stabilit un diagnostic şi sunt şanse ca pasărea să îşi revină, trebuie să o ajuţi acasă cu:

– un loc liniştit, călduros şi apă curată din oră în oră.

– seminţe înmuiate în apă călduţă, orez fiert fără sare.

– elimină fructele pentru că dulceaţa din ele poate contribui la starea de vomă.

– elimină biscuiţii pentru peruşi, care sunt dulci, iar zahărul din ei prelungeşte senzaţia de vomă.