Cea mai, cel mai… din lumea păsărilor (II)

Cea mai mică pasăre din România este… auşelul (regulus regulus, goldcrest). Micuţ şi rotunjor, cu o codiţă scurtă de vreo 2 cm, auşelul are aripioarele pictate cu verde măsliniu şi cenuşiu, iar pe cap o pată galben-aurie, ca o coroniţă. 
Numele lui provine dintr-un termen arhaic care însemna moşneag, ceea ce nu pare să aibă vreo legătură nici cu înfăţişarea, nici cu temperamentul lui vesel. Uşor, de numai vreo 4 grame, auşelul este iute şi sprinţar. Zboară din creangă în creangă într-o secundă, că abia poţi să-l zăreşti. Deşi se teme de vecinătatea oamenilor, poate fi văzut în unele parcuri din localităţile de munte, în preajma stolurilor de piţigoi, păsări cu care este înrudit.

Auşelul este iubit şi cântat în folclorul românesc, nu doar pentru frumuseţea lui, ci şi pentru fidelitatea pe care o arată perechii iubite. Familiile de auşei rămân împreună pe viaţă şi, deşi sunt cele mai mici păsări cântătoare de pădure, sunt printre cele mai prolifice. Într-o singură vară, femela depune două serii de ouă şi creşte câte 6 – 8 pui. Din păcate, speranţa lor de viaţă este în medie de doi ani, fiind vânaţi de păsările răpitoare.

Cea mai frumos colorată pasăre din România este… prigoria (merops apiaster, bee-eater). La câte culori are penajul ei, ai spune că este o pasăre exotică rătăcită prin ţara noastră. Galben, verde, portocaliu, albastru, turcoaz şi multe alte nuanţe… o picătură de curcubeu. Prigoria face parte din familia păsărilor mâncătoare de insecte şi este spaima albinelor. Migratoare, ea vine în sudul ţării noastre, în Dobrogea mai ales, pe timpul verii. Are un cioc lung şi subţire, uşor înconvoiat, aripi mai lungi decât corpul şi o coadă care se deschide ca un evantai în timpul zborului. Prigoriile sapă cu ciocul galerii lungi, uneori de 2 m, în malurile de pământ unde îşi fac cuiburile şi îşi clocesc ouăle. Într-o vară, pot avea 5 sau 7 pui. Legăturile de familie sunt puternice la prigorii. Acestea nu îşi atacă rudele să le fure mâncarea, din contră, îşi vizitează una alteia casa, adică galeria, şi dorm în şiruri, lipite unele de altele. Surprinzătoare este şi modalitatea lor de hrănire. Prigoriile prind din zbor albinele şi viespile, aproape instinctiv, fiind una din puţinele păsări din lume care se poate uita drept înainte cu ambii ochi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: