Să pregătim mărţişoare

Mai sunt câteva zile şi începe primăvara. Abia aştept să port iar mărţişorul alb cu roşu, să îl pun apoi în primul copac înflorit care îmi iese în cale. Anul acesta, mi-am propus să prind mărţişorul pe o ramură dintr-o livadă, să fie înconjurat de zeci de pomi roditori, bogaţi în floare. Obiceiurile din bătrâni spun că mărţişorul trebuie pus într-un pom roditor când vezi primele păsări călătoare, berze sau rândunele, întorcându-se la cuiburile lor.

Legenda mărţişorului

În vremurile vechi, când oamenii erau curaţi la suflet şi credeau în minuni, Soarele cobora pe pământ să joace la horă cu fete frumoase şi flăcăi mândri. Se preschimba într-un tânăr chipeş, cu ochii ca stelele şi plete aurii, şi îşi punea la cingătoare fluierul fermecat care chema Zorile pe cer. Un zmeu i-a luat urma şi i-a învăţat obiceiul, că nici un flăcău din sat nu se putea lua la întrecere în frumuseţe cu Soarele. 

În fapt de seară, când mândrul din stele păşi pe pământ să meargă la horă, zmeul îl prinse, îl legă fedeleş şi îl aruncă în temniţa cea mai adâncă din hruba lui întunecată. Luna se ivi tremurând pe cer în seara acea, ascunzându-şi obrazul palid cu văluri lungi de negură. Stelele tresăriră şi se adânciră în întuneric. Pâcle negre cuprinseră pământul, păsările nu mai cântau, florile nu mai înfloreau, grânele nu se mai coceau. Din vaierul pădurii şi din tânguirea apelor, oamenii prinseră de veste că Soarele era închis departe, dar nici o făptură nu ştia unde e temniţa lui.

Un flăcău viteaz şi-a pregătit paloşul, şi-a ascuţit sabia şi a pornit să străbată munţi şi văi, să dea de urma Soarelui. Merse el ce merse, zi de vară până-n seară, zi de toamnă, lungă şi amară… până în inima pământului unde găsi sălaşul zmeului. Cei doi se luptară aprig pe ploaie şi pe ceaţă, pe viscol de gheaţă, până când puterile zmeului slăbiră şi flăcăul îl răpuse cu paloşul. Lacătele grele de la uşa temniţei dispărură ca prin farmec şi Soarele ieşi afară, învingând iarna întunecate care luase în stăpânire pământul. Dar flăcăul viteaz nu mai apucă să se bucure de căldura lui. Rănile adânci îl doborâră şi din sângele lui curs pe zăpada albă ieşiră gingaşi ghioceii, primele flori care anunţau primăvara.

În amintirea viteazului care a adus Soarele pe cer şi primăvara în grădinile noastre, purtăm la 1 Martie frumosul şnur alb cu roşu. Mărţişoarele tradiţionale trebuie să ne poarte noroc tot anul, aşa că purtaţi în piept simbolurile tradiţionale: trifoiul cu patru foi, potcoava, coşarul, ghiocelul, rândunica sau buburuza.

Anunțuri

1 comentariu (+add yours?)

  1. ana
    Noi 11, 2011 @ 20:12:03

    Foarte frumos legenda asta chiar nu o stiam. :*:*:*

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: